ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 10/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

3629 din 30 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes, excepția lipsei

de obiect și excepția inadmisibilității, ca neîntemeiate, a admis acțiunea

formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul S.G., constatând

calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului și a respins cererea

acestuia privind acordarea daunelor morale, ca neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate

excepțiile invocate de pârât, reținând următoarele aspecte:

Conform

preambulului O.U.G. nr. 24/2008 și, așa cum a reținut și Curtea Constituțională

prin Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, scopul ordonanței este cel de

deconspirare a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor

întocmite de Securitate, prin consemnarea publică - publicarea în M. Of., fără

să se promoveze răspunderea juridică și politică a acestora.

Legiuitorul

a recunoscut interesul opiniei publice de a fi informată cu privire la

persoanele care au avut calitatea de lucrător sau colaborator al Securității,

acesta fiind interesul promovării prezentei acțiuni în constatare.

Totodată,

Curtea a reținut că legea prevede ca persoana verificată să fi instrumentat cel

puțin un act în dosarul persoanei care solicită verificarea, pentru ca cererea

acestuia din urmă să fie îndreptățită, instrumentarea presupunând efectuarea

oricărei activități în decursul urmăririi informative a petentului, astfel

încât a apreciat că se impune respingerea excepției lipsei de interes.

Curtea

a respins ca neîntemeiată și excepția lipsei de obiect a acțiunii, constatând

că în susținerea acesteia pârâtul a reiterat aceleași motive, asupra cărora

instanța s-a pronunțat anterior.

De

asemenea, excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă ca neîntemeiată,

având în vedere că, în fapt, aceasta reprezintă o apărare de fond și nu o

excepție, aceeași argumentație fiind reluată de pârât cu privire la fondul

cererii de chemare în judecată.

Cu

privire la fondul cauzei, s-a constatat situația de fapt potrivit căreia pârâtul

a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate

Mureș, Serviciul 2, în anul 1981 și gradul de locotenent major în cadrul

aceluiași inspectorat în perioada 1984-1988.

În

raport de conținutul înscrisurilor care atestă aceste calități, Curtea a

apreciat îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer al

Securității.

Cu

privire la cea de-a doua condiție prevăzută de lege, Curtea a reținut că

operațiunea de dirijare a rețelei informative reprezintă, de fapt, instruirea

de către lucrătorii Securității a informatorilor recrutați, constând în

stabilirea sarcinilor ce revin acestora, aducerea la cunoștință a acestor

sarcini, preluarea notelor informative date de colaboratorii Securității.

În

cauză, rezultatul dirijării informatorilor de către pârât pe lângă persoanele

încadrate operativ, s-a concretizat în notele informative date de aceștia, în

care au oferit date cu privire la viața privată a persoanelor semnale cu

manifestări ostile.

În

concluzie, înscrisurile menționate anterior au demonstrat că în desfășurarea

urmăririi informative, pârâtul a dispus măsuri care au adus atingere

drepturilor persoanelor urmărite, documentele întocmite și semnate de acesta,

conținând informații referitoare la persoanele aflate în supravegherea

organelor de securitate.

În

consecință, Curtea a reținut că și a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că prin acțiunile

întreprinse în calitatea sa de agent al organelor Securității, pârâtul a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale prevăzute atât de legislația

internă în vigoare în acea perioadă, cât și de legislația internațională,

respectiv, dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul

Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la liberă

exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituția România din 1965, coroborat cu art.

19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Îngrădirea

acestor drepturi s-a realizat prin instrumentarea dosarului de supraveghere

informativă deschis în privința persoanei urmărite pentru stabilirea

activității și atitudinii față de regim, a concepțiilor ei politice, a naturii

relațiilor acesteia cu diverse persoane, prin activitatea de dirijare a

surselor recrutate pentru încadrarea informativă a persoanei urmărite, surse care

au oferit date referitoare la viața privată a acestuia. De asemenea, prin

măsura atenționării, propusă de pârât cu privire la numitul M.I., semnalat cu

comentarii negative la adresa conducerii de partid, s-a îngrădit și dreptul la

liberă exprimare.

Față

de soluția dată acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității în

privința pârâtului, instanța de fond a decis respingerea, ca neîntemeiată, a

cererii acestuia privind acordarea daunelor morale.

Împotriva

acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul S.G.

a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ.

În

dezvoltarea primului motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

recurentul a arătat că instanța a judecat cauza pe fond fără a fi îndeplinite formele

de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că deși în

întâmpinările și concluziile scrise depuse în cauză s-a solicitat ca pârâtului

să-i fie trimisă o copie după cererea din 2010, adresată C.N.S.A.S. de către N.A.

pentru a se vedea dacă cea în cauză a solicitat chemarea sa în judecată pentru dovedirea

calității de lucrător al Securității, instanța a ignorat acest aspect.

Referitor

la incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a

apreciat că hotărârea a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a art. 1

pct. 7 din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere în cazul dosarului numitei N.A.

nu există nicio informație obținută de recurent, ci rezultă doar faptul că pe o

informație obținută de ofițerul C.A. se pune rezoluția ca o copie să fie dată lui

S.G. și unui alt ofițer. Acesta este singurul material care a stat la baza formulării

acțiunii în constatare și nu poate constitui baza legală de chemare în judecată

a unei persoane.

De

altfel, arată recurentul, chiar în motivarea instanței se menționează „așa cum s-a

reținut în Dosarul nr. I/81235 solicitat de petenta N.A., pârâtul figurează la

fila 12 verso, la finalul informării date de sursa „L.” consemnându-se că un exemplar

a fost predat în copie și locotenentului major S.G. la data de 10 ianuarie 1989,

care a semnat de primirea acestuia (filele 59-60 din dosarul cauzei)”.

S-a

mai arătat că în mod greșit și acceptând încălcarea de către C.N.S.A.S. a

prevederilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/20089, care s-a sesizat din

oficiu în privința recurentului, instanța a respins excepția lipsei obiectului

acțiunii invocată de pârât, fără nicio motivare, doar cu mențiunea că asupra

acestor motive s-a pronunțat anterior.

Înalta

Curte reține ca fiind întemeiată critica subsumată motivului de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că va admite recursul pentru cele ce

vor fi punctate în continuare:

Potrivit

jurisprudenței consacrate la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securități, verificarea calității de lucrător al Securității

poate fi realizată numai cu privire la ofițerii sau subofițerii care au contribuit

la instrumentarea dosarului de urmărire a persoanei care a formulat cerere de verificare,

iar nu și cu privire la ofițerii/subofițerii care au contribuit la instrumentarea

dosarelor altor persoane care nu au formulat cereri de verificare în temeiul dispozițiilor

respective. Cu titlu de exemplu pot fi amintite în acest sens Deciziile nr. 1582/2011,

nr. 2562/2011, nr. 4333/2011, nr. 3900/2012, nr. 5193/2012 și 7606/2013.

În

speță, din materialul probator administrat rezultă că cererea prin care s-a

solicitat CNSAS verificarea pârâtului S.G. sub aspectul constatării calității

de lucrător al Securității a fost formulată de N.A., însă nu rezultă că autoritatea

reclamantă a probat faptul că pârâtul în calitatea sa de ofițer al fostei

Securități a contribuit la instrumentarea dosarului petentei N.A., nefiind deci

îndeplinită cerința care constituie o condiție de legalitate pentru sesizarea instanței

în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată.

Așa

cum se arată chiar în cuprinsul acțiunii în constatare, cum reiese din Nota de Constatare

din 25 august 2011 și din înscrisurile atașate de C.N.S.A.S. și cum se reține

chiar în considerentele sentinței aflate în control judiciar, în Dosarul C.N.S.A.S.

nr. I/081235 (‹‹mapa de verificare privind pe „A.”››) se află un singur înscris

numit „informare” întocmit și semnat „L.” în care se menționează cine este N.A.,

se face vorbire despre soțul ei și ocupația acestuia, despre faptul că are un copil

și că are rude în Ungaria și Israel.

Pe

acest document, aflat la filele 59-60 din dosarul de fond se face mențiunea

„predat în copie câte un exemplar la lt. maj. S.G. și lt. maj. G.G. la data de 10

ianuarie 1988”, existând și semnătura de primire a pârâtului.

Celelalte

înscrisuri analizate de prima instanță și în raport de care s-a concluzionat că

în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (1) raportat la dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată,

respectiv dosarele de urmărire informativă, titular B.V. și titular M.I.A.,

instrumentate de pârât, vizează persoane care însă nu au formulat cerere de verificare

în temeiul art. 1 alin. (7) și (8) din actul normativ menționat.

Așadar,

în mod greșit s-a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității și

pentru cele arătate deja se va admite recursul, se va modifica sentința

recurată și se va respinge ca neîntemeiată acțiunea C.N.S.A.S.

Având

în vedere dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborate cu art. 312 alin. (1) și (5) C.

proc. civ., precum și art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările

și completările ulterioare și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de S.G. împotriva sentinței civile nr. 3629 din 30 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 ianuarie 2014.