ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1022/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) a chemat în judecată pe pârâtul M.G., pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității. În fapt, reclamantul a arătat că prin cererea din 09 din 18 iunie 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul S.I., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 235033 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care domnul M.G. figurează, precum și pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. SIE 54493 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care domnul M.G.

figurează. A arătat reclamantul că, așa cum rezultă și din cuprinsul notei de constatare din 19 iulie 2010, precum și al înscrisurilor pe care le-a atașat acțiunii, domnul M.G., având gradul de maior și funcția de șef al Serviciului 8 din cadrul Direcției a III-a, a propus o serie de măsuri informativ-operative asupra unui colaborator al postului de radio „D.W.", semnalat că, împreună cu un cetățean vest - german, intenționează să realizeze un film despre poetul P.C. Măsurile au constat în dirijarea rețelei informative „în vederea stabilirii comportării și atitudinii sus-numitului, persoanele contactate sau de care se interesează și în ce scop, precum și dacă fac filmări în afara cadrului oficial". Reclamantul a mai arătat că, de asemenea, în calitate de locotenent-colonel și șef al Serviciului 8 din cadrul Direcției a III-a, domnul M.G.

a obținut și a trimis spre exploatare Direcției I, o scrisoare a scriitorului Ș.A.D., din care rezultă „nemulțumirea lui față de cenzura la care este el supus". A apreciat reclamantul că activitatea pârâtului se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. A considerat reclamantul că sunt asigurate condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând anularea acțiunii ca netimbrată, invocând totodată excepția lipsei de interes a reclamantului. De asemenea, a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24/2008 (dispozițiile art. 1, 2, 7, 8, 9, 10, 11, 15) și a prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin hotărârea colegiului nr. 2/2008, în raport de dispozițiile art. 21, 23, 52 alin. (1) și art. 126 alin. (5) din Constituția României. Totodată pârâtul, prin cererea reconvențională, a solicitat să se constate nelegalitatea și netemeinicia acțiunii formulate și faptul că acțiunea reclamantului este abuzivă.

Prin încheierea din 08 iunie 2011, instanța a respins excepția netimbrării acțiunii în baza motivelor invocate în încheierea de la acea dată. La termenul din 09 mai 2012 reclamantul a depus note scrise referitoare la excepțiile invocate de pârât și punct de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Ulterior, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei interesului și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. Prin sentința civilă nr. 3645 din 30 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, 2, 7, 8, 9, 10, 11 și 15 din O.U.G.

nr. 24/2008 și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu această excepție, - a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la Regulamentul de Organizare și Funcționare al C.N.S.A.S., - a respins excepția lipsei de interes a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, - a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul M.G. și, în consecință, a constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul M.G., - a respins cererea reconvențională, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 în ceea ce privește sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în raport de unele prevederi ale O.U.G.

nr. 24/2008, curtea de apel a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 și a dispus sesizarea instanței de contencios constituțional cu această excepție. Instanța a opinat însă că excepția de neconstituționalitate invocată de pârât este neîntemeiată. Cu privire la neconstituționalitatea prevederilor unui regulament al C.N.S.A.S., instanța a reținut că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate doar prevederile unei legi sau a unei ordonanțe în vigoare, ori regulamentul respectiv nu se încadrează în această categorie, astfel că în baza art. 29 alin. (5) din legea mai sus invocată, a respins cererea pârâtului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Regulamentului de Organizare și Funcționare a C.N.S.A.S.

Cu privire la excepția lipsei interesului reclamantului, analizată conform art. 137 C. proc. civ. cu prioritate, curtea a reținut că legiuitorul a acordat prin O.U.G. nr. 24/2008 legitimitate procesuală activă reclamantului, fapt ce îl scutește pe acesta de a face dovada unui interes personal al instituției reclamante. Curtea a reținut, astfel, că legea îi conferă reclamantului calitate procesuală activă în cauză pentru a introduce acțiunile în constatarea calității de lucrător al Securității [conform prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008]. Curtea a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamantului, reținând că O.U.G. nr. 24/2008 nu condiționează introducerea acțiunii de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității de justificarea unui interes al reclamantului.

Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut, în esență, că activitățile desfășurate de pârât se înscriu între acțiunile pe care regimul totalitar comunist le promova în scopul menținerii regimului și a imaginii pe care acesta dorea să o promoveze, de societate perfectă; că scopul acțiunilor nu era nici pe de parte prevenirea săvârșirii de infracțiuni ori urmărirea unor persoane care atentau la ordinea publică ori securitatea națională, ci menținerea unei imagini false și ideale a situației din țară și a regimului totalitar comunist.

A mai reținut instanța că din înscrisurile depuse de pârât reiese că pârâtul a contribuit cu măsuri, propuneri, la înfăptuirea politicii de partid și de stat în sensul creării imaginii unei societăți perfecte, prin împiedicarea filmării unor aspecte „care puteau fi interpretate în sens negativ în exterior, sau la monitorizarea persoanelor cunoscute a avea o atitudine de rezistență minimă împotriva acțiunilor regimului, încălcând prin aceste acțiuni drepturi fundamentale ale omului prevăzute în tratate la care România era parte la acel moment și chiar în Constituția României de la acea dată, respectiv dreptul la viața privată și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor.

S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că măsurile și actele îndeplinite de pârât demonstrează că acesta a desfășurat activități care se încadrează în dispozițiile actului normativ mai sus indicat, din conținutul înscrisurilor analizate rezultând că sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. a), pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al fostei Securități. Instanța de fond a apreciat că cererea reconvențională este inadmisibilă, deoarece susținerile pârâtului referitoare la netemeinicia acțiunii sau la faptul că ar fi vorba despre o acțiune abuzivă, vizează apărări față de cererea reclamantului, aspecte ce țin de obiectul unei întâmpinări și nu al unei cereri de chemare în judecată.

Astfel, s-a reținut că nu sunt întrunite condițiile art. 119 C. proc. civ., pârâtul neavând pretenții proprii în afara solicitării de respingere a acțiunii reclamantului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.G., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea recursului declarat se arată că acțiunea reclamantului a fost promovată în baza unor dispoziții neconstituționale, ce se regăsesc în cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008, al Legii nr. 293/2008 și al Regulamentului de organizare al acestei instituții, astfel că această acțiune are un caracter abuziv și discriminatoriu. Arată recurentul că reclamantul se subrogă în drepturile cetățenilor de a-și apăra personal drepturile și interesele legitime și a promovat această acțiune fără a avea interes și fără a fi mandatat de petiționar, care a cerut doar să-și vadă propriul dosar.

Mai arată recurentul că reclamantul a administrat unilateral probatoriul de care a înțeles să se folosească, iar instanța a respins neîntemeiat probele pe care pârâtul le-a solicitat, încălcându-i astfel dreptul la apărare. Se mai arată în motivele de recurs că în mod neîntemeiat i-a fost respinsă pârâtului și cererea de conexare a prezentului dosar cu alte dosare aflate pe rolul aceleiași instanțe, cu același obiect și în care se regăsesc aceleași persoane (același petiționar). Arată recurentul că instanța de fond a ignorat aceste aspecte privind subrogarea reclamantului în drepturile cetățenilor, promovarea unei acțiuni contrare dispozițiilor constituționale și fără mandat, lipsa de interes a reclamantului, admițând doar sesizarea Curții Constituționale și numai în privința excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, 7, 8, 9, 10, 11 și 15 din O.U.G.

nr. 24/2008. În ceea ce privește lipsa de interes a reclamantului în a promova o astfel de acțiune, recurentul arată că acestei instituții i s-au conferit competențe neconstituționale, că în fapt aceasta s-a erijat în "avocat" al petentului (care a dorit doar să-și cunoască propriul dosar) în loc să fie un "depozitar și administrator" al arhivelor. Mai arată recurentul că în cazul de față nu a fost verificat ca urmare a solicitării petentului, astfel că acțiunea în constatare nu a fost promovată la cererea acestuia și nici din oficiu, în baza unei procuri speciale și autentice. În raport cu aspectele anterior prezentate, recurentul arată că înțelege să invoce și excepția lipsei calității procesuale active, dat fiind lipsa acestui mandat al reclamantului, care nu a făcut nimic altceva decât să se subroge în drepturile cetățenilor de a-și apăra singuri drepturile și interesele legitime.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, prin cererea din 18 iunie 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul S.I., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 235033 (cotă C.N.S.A.S.), respectiv a Dosarului nr. SIE 54493 (cotă C.N.S.A.S.), printre care se număra și pârâtul M.G. Instanța de fond a apreciat că din actele și lucrările dosarului rezultă că măsurile și actele îndeplinite de pârât demonstrează că acesta a desfășurat activități care se încadrează în dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din acest act normativ pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al fostei Securități, admițând astfel acțiunea în constatare.

Înalta Curte constată că recurentul-pârât a formulat prezentul recurs, nefiind mulțumit de soluția pronunțată de instanța de fond, fără a critica în fapt sentința în ceea ce privește fondul cauzei, aducând critici asupra modului în care au fost soluționate excepțiile invocate în fața instanței de fond și reiterate în fața instanței de recurs, respectiv excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității are calitate procesuală activă în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 6 din ordonanță: „(1) Direcția de specialitate din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca urmare a sesizării din oficiu a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității sau la solicitarea persoanei îndreptățite, desfășoară activități specifice administrative de verificare a documentelor și informațiilor deținute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și la instituții care mai dețin documente create de Securitate. (2) Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, la cererea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pune la dispoziția acestuia toate informațiile necesare în termen de 30 de zile de la primirea solicitării.

Art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008 statuează că: „(1) În baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcția de specialitate întocmește o notă de constatare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării. (2) Nota de constatare se înaintează Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, însoțită de întreaga documentație care a stat la baza întocmirii ei, precum și de avizul Direcției juridice din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității”. P otrivit art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 „Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ia în discuție nota de constatare și, după caz: a) aprobă nota de constatare și dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatare a calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia;”.

În acest context, este evident că legea îi conferă reclamantului calitate procesuală activă în cauză pentru a introduce acțiunile în constatarea calității de lucrător al Securității, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond. Referitor la excepția lipsei de interes, în mod corect a reținut instanța de fond că legiuitorul a acordat prin O.U.G. nr. 24/2008 legitimitate procesuală activă reclamantului, fapt ce îl scutește pe acesta de a face dovada unui interes personal al acestei instituții, respectiv faptul că O .U.G. nr. 24/2008 nu condiționează introducerea acțiunii de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității de justificarea unui interes al reclamantului.

Pe fondul cauzei, în mod corect a reținut instanța de fond că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al fostei securități. Astfel, susținerile reclamantului sunt probate cu înscrisurile depuse la dosar și dovedesc faptul că pârâtul a desfășurat activități prin care a îngrădit drepturi fundamentale ale cetățenilor. Așa cum a reținut curtea de apel, drepturile pot fi restrânse, însă intenția cetățenilor români de a rămâne în străinătate, ori exprimarea unor nemulțumiri, nu au nicio legătură cu intenția de a organiza ori desfășura activități îndreptate împotriva siguranței naționale ori ordinii publice.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul M.G. împotriva sentinței civile nr. 3645 din 30 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2014.