ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1022/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1022/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) a chemat

în judecată pe pârâtul M.G., pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se

constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

În fapt, reclamantul

a arătat că prin cererea din 09 din 18 iunie 2009, adresată C.N.S.A.S. de către

domnul S.I., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de

lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 235033 (cotă C.N.S.A.S.), dosar

în care domnul M.G. figurează, precum și pentru ofițerii sau subofițerii care

au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. SIE 54493 (cotă C.N.S.A.S.),

dosar în care domnul M.G. figurează.

A arătat reclamantul

că, așa cum rezultă și din cuprinsul notei de constatare din 19 iulie 2010,

precum și al înscrisurilor pe care le-a atașat acțiunii, domnul M.G., având

gradul de maior și funcția de șef al Serviciului 8 din cadrul Direcției a

III-a, a propus o serie de măsuri informativ-operative asupra unui colaborator

al postului de radio „D.W.", semnalat că, împreună cu un cetățean vest -

german, intenționează să realizeze un film despre poetul P.C.

Măsurile au constat

în dirijarea rețelei informative „în vederea stabilirii comportării și

atitudinii sus-numitului, persoanele contactate sau de care se interesează și

în ce scop, precum și dacă fac filmări în afara cadrului oficial".

Reclamantul a mai

arătat că, de asemenea, în calitate de locotenent-colonel și șef al Serviciului

8 din cadrul Direcției a III-a, domnul M.G. a obținut și a trimis spre

exploatare Direcției I, o scrisoare a scriitorului Ș.A.D., din care rezultă

„nemulțumirea lui față de cenzura la care este el supus".

A apreciat

reclamantul că activitatea pârâtului se remarcă prin acțiunile ce au avut ca

efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv

dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind

Drepturile Civile și Politice și dreptul la libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965,

coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile

și Politice.

A considerat

reclamantul că sunt asigurate condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al

Securității.

Pârâtul a depus la

dosar întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând anularea acțiunii ca

netimbrată, invocând totodată excepția lipsei de interes a reclamantului.

De asemenea, a

invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24/2008 (dispozițiile

art. 1, 2, 7, 8, 9, 10, 11, 15) și a prevederilor Regulamentului de organizare

și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin hotărârea colegiului nr. 2/2008, în

raport de dispozițiile art. 21, 23, 52 alin. (1) și art. 126 alin. (5) din

Constituția României.

Totodată pârâtul,

prin cererea reconvențională, a solicitat să se constate nelegalitatea și

netemeinicia acțiunii formulate și faptul că acțiunea reclamantului este

abuzivă.

Prin încheierea din 08

iunie 2011, instanța a respins excepția netimbrării acțiunii în baza motivelor

invocate în încheierea de la acea dată.

La termenul din 09

mai 2012 reclamantul a depus note scrise referitoare la excepțiile invocate de pârât

și punct de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Ulterior, pârâtul a depus

întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei interesului și excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului.

Prin sentința civilă

nr. 3645 din 30 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a dispus următoarele:

- a admis cererea de sesizare

a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1, 2, 7, 8, 9, 10, 11 și 15 din O.U.G. nr. 24/2008 și a dispus sesizarea Curții

Constituționale cu această excepție,

- a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu privire la Regulamentul de Organizare și Funcționare

al C.N.S.A.S.,

- a respins excepția lipsei

de interes a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

- a admis acțiunea formulată

de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu

cu pârâtul M.G. și, în consecință, a constatat calitatea de lucrător al Securității

în ceea ce îl privește pe pârâtul M.G.,

- a respins cererea reconvențională,

ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Constatând că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 în ceea ce privește sesizarea

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în raport de

unele prevederi ale O.U.G. nr. 24/2008, curtea de apel a admis cererea de sesizare

a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G.

nr. 24/2008 și a dispus sesizarea instanței de contencios constituțional cu această

excepție.

Instanța a opinat însă că excepția de neconstituționalitate invocată

de pârât este neîntemeiată.

Cu privire la neconstituționalitatea prevederilor unui regulament

al C.N.S.A.S., instanța a reținut că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate doar prevederile unei legi

sau a unei ordonanțe în vigoare, ori regulamentul respectiv nu se încadrează în

această categorie, astfel că în baza art. 29 alin. (5) din legea mai sus invocată,

a respins cererea pârâtului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a prevederilor Regulamentului de Organizare și Funcționare

a C.N.S.A.S.

Cu privire la excepția lipsei interesului reclamantului, analizată

conform art. 137 C. proc. civ. cu prioritate, curtea a reținut că legiuitorul a

acordat prin O.U.G. nr. 24/2008 legitimitate procesuală activă reclamantului, fapt

ce îl scutește pe acesta de a face dovada unui interes personal al instituției reclamante.

Curtea a reținut, astfel,

că legea îi conferă reclamantului calitate procesuală activă în cauză pentru a introduce

acțiunile în constatarea calității de lucrător al Securității [conform prevederilor

art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008].

Curtea a respins ca neîntemeiată

excepția lipsei de interes a reclamantului, reținând că O.U.G. nr. 24/2008 nu condiționează

introducerea acțiunii de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

de justificarea unui interes al reclamantului.

Analizând actele și lucrările

dosarului, cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut, în esență, că activitățile

desfășurate de pârât se înscriu între acțiunile pe care regimul totalitar comunist

le promova în scopul menținerii regimului și a imaginii pe care acesta dorea să

o promoveze, de societate perfectă; că scopul acțiunilor nu era nici pe de parte

prevenirea săvârșirii de infracțiuni ori urmărirea unor persoane care atentau la

ordinea publică ori securitatea națională, ci menținerea unei imagini false și ideale

a situației din țară și a regimului totalitar comunist.

A mai reținut instanța

că din înscrisurile depuse de pârât reiese că pârâtul a contribuit cu măsuri, propuneri,

la înfăptuirea politicii de partid și de stat în sensul creării imaginii unei societăți

perfecte, prin împiedicarea filmării unor aspecte „care puteau fi interpretate în

sens negativ în exterior, sau la monitorizarea persoanelor cunoscute a avea o atitudine

de rezistență minimă împotriva acțiunilor regimului, încălcând prin aceste acțiuni

drepturi fundamentale ale omului prevăzute în tratate la care România era parte

la acel moment și chiar în Constituția României de la acea dată, respectiv dreptul

la viața privată și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor.

S-a reținut în considerentele

hotărârii atacate că măsurile și actele îndeplinite de pârât demonstrează că acesta

a desfășurat activități care se încadrează în dispozițiile actului normativ mai

sus indicat, din conținutul înscrisurilor analizate rezultând că sunt îndeplinite

condițiile art. 2 lit. a), pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al fostei

Securități.

Instanța de fond a apreciat

că cererea reconvențională este inadmisibilă, deoarece susținerile pârâtului referitoare

la netemeinicia acțiunii sau la faptul că ar fi vorba despre o acțiune abuzivă,

vizează apărări față de cererea reclamantului, aspecte ce țin de obiectul unei întâmpinări

și nu al unei cereri de chemare în judecată.

Astfel, s-a reținut că

nu sunt întrunite condițiile art. 119 C. proc. civ., pârâtul neavând pretenții proprii

în afara solicitării de respingere a acțiunii reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul M.G., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței

atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului

declarat se arată că acțiunea reclamantului a fost promovată în baza unor dispoziții

neconstituționale, ce se regăsesc în cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008, al Legii nr.

293/2008 și al Regulamentului de organizare al acestei instituții, astfel că această

acțiune are un caracter abuziv și discriminatoriu.

Arată recurentul că reclamantul

se subrogă în drepturile cetățenilor de a-și apăra personal drepturile și interesele

legitime și a promovat această acțiune fără a avea interes și fără a fi mandatat

de petiționar, care a cerut doar să-și vadă propriul dosar.

Mai arată recurentul că

reclamantul a administrat unilateral probatoriul de care a înțeles să se folosească,

iar instanța a respins neîntemeiat probele pe care pârâtul le-a solicitat, încălcându-i

astfel dreptul la apărare.

Se mai arată în motivele

de recurs că în mod neîntemeiat i-a fost respinsă pârâtului și cererea de conexare

a prezentului dosar cu alte dosare aflate pe rolul aceleiași instanțe, cu același

obiect și în care se regăsesc aceleași persoane (același petiționar).

Arată recurentul că instanța

de fond a ignorat aceste aspecte privind subrogarea reclamantului în drepturile

cetățenilor, promovarea unei acțiuni contrare dispozițiilor constituționale și fără

mandat, lipsa de interes a reclamantului, admițând doar sesizarea Curții Constituționale

și numai în privința excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1,

7, 8, 9, 10, 11 și 15 din O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce privește lipsa

de interes a reclamantului în a promova o astfel de acțiune, recurentul arată că

acestei instituții i s-au conferit competențe neconstituționale, că în fapt aceasta

s-a erijat în "avocat" al petentului (care a dorit doar să-și cunoască

propriul dosar) în loc să fie un "depozitar și administrator" al arhivelor.

Mai arată recurentul că

în cazul de față nu a fost verificat ca urmare a solicitării petentului, astfel

că acțiunea în constatare nu a fost promovată la cererea acestuia și nici din oficiu,

în baza unei procuri speciale și autentice.

În raport cu aspectele

anterior prezentate, recurentul arată că înțelege să invoce și excepția lipsei calității

procesuale active, dat fiind lipsa acestui mandat al reclamantului, care nu a făcut

nimic altceva decât să se subroge în drepturile cetățenilor de a-și apăra singuri

drepturile și interesele legitime.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și

a realizat o încadrare juridică adecvată.

Prin acțiunea formulată,

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat

ca prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea pârâtului de lucrător

al Securității.

Așa cum rezultă din cererea

de chemare în judecată formulată de reclamant, prin cererea din 18 iunie 2009, adresată

C.N.S.A.S. de către domnul S.I., se solicita verificarea, sub aspectul constatării

calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit

la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 235033 (cotă C.N.S.A.S.), respectiv

a Dosarului nr. SIE 54493 (cotă C.N.S.A.S.), printre care se număra și pârâtul M.G.

Instanța de fond a apreciat

că din actele și lucrările dosarului rezultă că măsurile și actele îndeplinite de

pârât demonstrează că acesta a desfășurat activități care se încadrează în dispozițiile

O.U.G. nr. 24/2008, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din

acest act normativ pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al fostei Securități,

admițând astfel acțiunea în constatare.

Înalta Curte constată

că recurentul-pârât a formulat prezentul recurs, nefiind mulțumit de soluția pronunțată

de instanța de fond, fără a critica în fapt sentința în ceea ce privește fondul

cauzei, aducând critici asupra modului în care au fost soluționate excepțiile invocate

în fața instanței de fond și reiterate în fața instanței de recurs, respectiv excepția

lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Înalta Curte apreciază,

în acord cu instanța de fond, că pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității are calitate procesuală activă în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 6 din ordonanță:

„(1)

Direcția de specialitate

din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca urmare

a sesizării din oficiu a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității

sau la solicitarea persoanei îndreptățite, desfășoară activități specifice administrative

de verificare a documentelor și informațiilor deținute în legătură cu o anumită

persoană în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

precum și la instituții care mai dețin documente create de Securitate.

(2)

Inspectoratul Național

pentru Evidența Persoanelor, la cererea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, pune la dispoziția acestuia toate informațiile necesare în termen de

30 de zile de la primirea solicitării.

Art. 7

din

O.U.G.

nr. 24/2008 statuează că:

„(1) În baza verificărilor

prevăzute la art. 6 alin. (1), direcția de specialitate întocmește o notă de constatare

cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau

de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării.

(2)

Nota de constatare se

înaintează Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

însoțită de întreaga documentație care a stat la baza întocmirii ei, precum și de

avizul Direcției juridice din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității”.

P

otrivit art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

„Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ia în discuție

nota de constatare și, după caz: a) aprobă nota de constatare și dispune Direcției

juridice introducerea unei acțiuni în constatare a calității de lucrător al Securității

sau de colaborator al acesteia;”.

În acest context, este

evident că legea îi conferă reclamantului calitate procesuală activă în cauză pentru

a introduce acțiunile în constatarea calității de lucrător al Securității, astfel

cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Referitor la excepția

lipsei de interes, în mod corect a reținut

instanța de fond

că

legiuitorul

a acordat prin O.U.G. nr. 24/2008 legitimitate procesuală activă reclamantului,

fapt ce îl scutește pe acesta de a face dovada unui interes personal al acestei

instituții, respectiv faptul că O

.U.G. nr. 24/2008 nu condiționează introducerea

acțiunii de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității de justificarea

unui interes al reclamantului.

Pe fondul cauzei, în mod

corect a reținut instanța de fond că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător

al fostei securități.

Astfel, susținerile reclamantului

sunt probate cu înscrisurile depuse la dosar și dovedesc faptul că pârâtul a desfășurat

activități prin care a îngrădit drepturi fundamentale ale cetățenilor.

Așa cum a reținut curtea

de apel, drepturile pot fi restrânse, însă intenția cetățenilor români de a rămâne

în străinătate, ori exprimarea unor nemulțumiri, nu au nicio legătură cu intenția

de a organiza ori desfășura activități îndreptate împotriva siguranței naționale

ori ordinii publice.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi

primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul M.G. împotriva sentinței civile nr. 3645 din 30 mai 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 28 februarie 2014.