ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3950/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3950/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul M.A., constatarea calității acestuia de lucrător al

Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin cererile nr. P 1205/09 din 11 iunie 2009 și nr. P

10864/10 din 23 septembrie 2010, adresate Consiliului de către petenții S.I. și

C.D.C. s-a solicitat verificarea, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr.

24/2008, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor fond

informativ nr. 1235032 și fond rețea nr. R 237985 (cote C.N.S.A.S.) în care

pârâtul a întocmit documente care se regăsesc în volumul 2, respectiv în

volumul 1.

Totodată, a arătat

că, din înscrisurile atașate acțiunii, rezultă că pârâtul a avut gradul de

locotenent în cadrul Inspectoratului Județean Galați, Serviciul 1 (1988), iar

în această calitate a participat activ la verificarea informativă a unei

persoane aflată în atenția organelor de Securitate pentru recrutare, dispunând

măsuri pentru cunoașterea în permanență a atitudinii urmăritului.

Astfel, pârâtul a

instruit o altă sursă "să reia legătura cu cel semnalat pentru a ne relata

dacă se angrenează în discuții politice sau comentarii necorespunzătoare",

a recrutat un informator în scopul "cunoașterii intențiilor și prevenirii

desfășurării unor activități care să aducă atingere securității statului și

pentru supravegherea informativă a unor membri ai cultului Oastea Domnului,

ulterior trasând sursei o serie de sarcini.

În concluzie,

reclamantul a susținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că pârâtul avea

calitatea de ofițer, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul

la viață privată, a celui la liberă exprimare și dreptul la libertatea religioasă,

drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare

la acea dată.

1.2. Prin

întâmpinare, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor

O.U.G. nr. 24/2008 aprobată și modificată prin Legea nr. 293/2008, în raport cu

normele constituționale, excepția tardivității, în raport de dispozițiile art.

37 alin. (1) din Regulamentul de Organizare și funcționare al C.N.S.A.S.

adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, iar pe fond a solicitat respingerea

acțiunii, apreciind că este netemeinică și nelegală.

1.3. La data de 03

februarie 2012, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, în temeiul

art. 60 C. proc. civ., arătând că activitatea sa s-a desfășurat strict în

exercitarea ordinelor de serviciu, în conformitate și în executarea ordinelor

primite de la superiorii săi, nefiind o activitate pe care ar fi realizat-o

după propria sa voință, instituția la care a fost angajat fiind o instituție

esențialmente militară.

1.4. La aceeași dată,

pârâtul a formulat și cerere reconvențională, prin care a solicitat să se

constate că actele efectuate în aplicarea ordinelor comandanților superiori și

indicate în cerere fac parte din categoria acte de comandament cu caracter

militar și să se constate exceptarea acestor acte cu caracter militar de la

controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ și

inadmisibilitatea acțiunii ca urmare a exceptării controlului judecătoresc pe

calea contenciosului administrativ a actelor privind operațiunile informative.

1.5. Chematul în

garanție Ministerul Administrației și Internelor a depus întâmpinare prin care

a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, cadrul

procesual în cauză fiind stabilit de către O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările

și completările ulterioare (art. 8 - 12), și excepția lipsei calității

procesuale pasive.

1.6. Prin

întâmpinare, chematul în garanție Serviciul Român de Informații a arătat că

toate unitățile Serviciului sunt reprezentate de Unitatea Militară 01 București

a invocat excepția lipsei de interes a cererii de chemare în garanție și

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că această cerere

este și inadmisibilă.

1.7. Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

nr. 7247 din 21 decembrie 2012, a respins excepțiile inadmisibilității, lipsei

calității procesuale active și lipsei de interes, ca neîntemeiate.

Prin aceeași

sentință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu

pârâtul M.A., ca neîntemeiată.

Totodată, a respins

cererea reconvențională formulata de pârât în contradictoriu cu reclamantul și

cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M.A. în contradictoriu cu

chemații în garanție Ministerul Administrației și Internelor și Serviciul Român

de Informații, ca neîntemeiată.

1.8. Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepția inadmisibilității, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 11

din O.U.G. nr. 24/2008 ce reglementează expres acțiunea în constatarea

calității de lucrător, respectiv colaborator al Securității, fiind o normă

specială, derogatorie de la art. 111 C. proc. civ. care reglementează acțiunea

în constatare.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale active, prima instanță a reținut că pârâtul a

invocat lipsa unui mandat de verificare a dosarelor R 2207 și I 4099,

aparținând lui M.N., respectiv T.C.

Or, existența unei

cereri de sesizare a Consiliului din partea unei persoane, cu privire la

stabilirea calității de lucrător pentru o persoană care a instrumentat un dosar

și efectuarea verificărilor în acest sens de către Consiliu, sunt aspecte

legate de fondul cauzei și nu de calitatea procesuală activă în cererea de

constatare a calității de lucrător al Securității ce este dată de legiuitor

C.N.S.A.S.

Cu privire la

excepția lipsei de interes, motivată de faptul ca M.N. și T.C. nu au depus

cereri de verificare a calității de lucrător, a reținut că acest aspect

privește fondul cauzei, iar pe de altă parte, reclamantul are un interes în

formularea cererii reprezentat de dezvăluirea persoanelor care au calitatea de

lucrători sau colaboratori ai Securității.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că, în cauză, au formulat cerere de verificare doar

C.D.C. și S.I., nu și numiții T.C. și M.N, astfel că în stabilirea calității de

lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât, se va analiza doar

măsurile întreprinse de acesta în dosarele celor care au formulat cerere de

verificare.

În raport cu dosarul

lui C.D.C., având cota R237985, nota de constatare a reținut că documentele

care atestă calitatea de lucrător a pârâtului sunt Nota informativă din 26

septembrie 1988, furnizată de informatorul C.T., prin care informatorul a fost

instruit să reia legătura cu cel semnalat pentru a relata dacă se angrenează în

discuții politice sau comentarii necorespunzătoare.

În privința cererii

de verificare formulata de S.I., nota de constatare nu a reținut niciun

document care să ateste calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

În speță, în raport

cu prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, prima instanță a reținut

că este îndeplinită condiția ca persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv

acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945 - 1989, pârâtul a avut

gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean Galați, Serviciul 1

(1998), însă nu este îndeplinită condiția ca activitățile desfășurate de acesta

să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În raport cu soluția

cererii de chemare în judecată prima instanță a respins și cererea de chemare

în garanție, iar cât privește cererea reconvențională, de asemenea, a fost

apreciată ca neîntemeiată, apreciind că îndemnul dat de pârât unui informator

de a relua legătura cu cel semnalat pentru a relata dacă se angrenează în

discuții politice sau comentarii necorespunzătoare, nu este un act de

comandament militar pentru că nu se referă la o problemă strict militară a

activității din cadrul forțelor armate, specifică organizării militare, pe de o

parte, și nu este un ordin dat de un comandant unui subordonat, pe de alta parte.

1.9. Referitor la

cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru neconstituționalitatea

prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, formulată prin întâmpinarea depusă de pârât la

data de 3 februarie 2012, instanța de fond, prin încheierile din 3 februarie

2012 și respectiv, 16 martie 2012, a prorogat discutarea acesteia, omițând

ulterior să se mai pronunțe asupra acestei cereri, iar părțile nu s-au mai

referit la cererea respectivă.

exercitată

2.1. Împotriva

acestei soluții a formulat recurs Consiliul Național pentru Studierea arhivelor

Securității, care a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. - 1865 și a susținut, în esență, că instanța de fond a

interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008, reținând că pârâtul nu ar fi încălcat drepturi și libertăți

fundamentale ale omului "prin îndemnul dat unui informator de a relua

legătura cu cel semnalat pentru a relata dacă se angrenează în discuții

politice sau comentarii necorespunzătoare".

Or, susține

autoritatea recurentă, încălcarea dreptului la viață privată s-a produs în

momentul în care Securitatea, prin activitatea intimatului-pârât, a obținut și

a folosit, în cadrul acțiunii de urmărire, informații despre persoana vizată,

fără acordul acesteia, ceea ce reprezintă o violare a dreptului la viața

privată.

În concluzie,

autoritatea recurentă a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței

atacate, cu consecința admiterii acțiunii și constatării calității de lucrător

al Securității a intimatului-pârât.

2.2. Intimatul-pârât

nu a depus întâmpinare și nici concluzii/note scrise la dosar.

de recurs

Recursul este

întemeiat pentru considerentele și în limitele care vor fi prezentate în

continuare.

Așa cum s-a arătat în

expunerea rezumativă prezentată la pct. 1.7 - 1.8 ale acestor considerente,

instanța de fond a reținut că verificarea pârâtului de către C.N.S.A.S. a fost

realizată la cererile formulate de petenții C.D.C. și S.I.

Din Nota de constatare

nr. DI/I/1828 din 2 septembrie 2011 întocmită de Direcția de Investigații a

C.N.S.A.S. nu rezultă că intimatul-pârât ar fi lucrat/instrumentat dosarul

aparținând petentului Ș.I.

Or, din interpretarea

prevederilor art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008 și a dispozițiilor

art. 27 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.S.A.S., aprobat

prin Hotărârea nr. 2/2008 a C.N.S.A.S., rezultă în mod univoc faptul că

verificarea calității de lucrător al Securității poate fi cerută doar imperativ

ofițerilor și/ sau subofițerilor care au contribuit la instrumentarea dosarului

celui care formulează cererea.

Astfel fiind, rezultă

că soluția instanței de fond în legătură cu cererea de verificare formulată de

petentul S.I., chiar dacă nu a fost motivată potrivit considerentelor de mai

sus, rămâne ca fiind corectă.

Soluția instanței de

fond este însă nelegală și netemeinică în raport cu cererea de verificare

formulată de petentul C.D.C., referitor la dosarul căruia rezultă că

intimatul-pârât a lucrat/l-a instrumentat (Dosar cota R/237985), aspecte

necontestate de intimatul-pârât.

Astfel, din Nota

informativă din data de 26 septembrie 1988 (fila 37 dosar fond) rezultă că

petentul C.D.C.avea dosar de urmărit și era urmărit, prin intermediul

informatorului C.T., referitor la care intimatul-pârât, în calitate de ofițer

de securitate, a menționat (pe Nota informativă) că "informatorul a fost

instruit să reia legătura cu cel semnalat pentru a ne relata dacă se antrenează

în discuții politice sau comentarii necorespunzătoare".

Potrivit art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, "lucrător al Securității" este orice persoană care,

având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau Miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 -

1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului.

Or, în cauză, este pe

deplin dovedit că intimatul-pârât instruise pe informatorul C.T. să-l

urmărească pe petentul C.C.D., dovadă fiind Nota informativă de la dosarul de

urmărire nota R/237985/1, prin care acesta furnizase intimatului-pârât

informații referitoare la conduita și opiniile politice ale petentului, ceea ce

reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale ale acestuia (dreptul la

viața privată și dreptul la libertatea religioasă), recunoscute de Constituția

R.S.R. din 1965.

Astfel fiind,

recursul este întemeiat și va fi admis, iar sentința pronunțată va fi

modificată în sensul admiterii acțiunii și constatării calității pârâtului de

lucrător al fostei Securități, urmând ca celelalte dispoziții ale instanței de

fond să fie menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

Sentinței nr. 7247 din 21 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată.

Constată calitatea

pârâtului M.A. de lucrător al Securității.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - NN