ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3950/2014

Soluția instanței de fond 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A., constatarea calității acestuia de lucrător al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererile nr. P 1205/09 din 11 iunie 2009 și nr. P 10864/10 din 23 septembrie 2010, adresate Consiliului de către petenții S.I. și C.D.C. s-a solicitat verificarea, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor fond informativ nr. 1235032 și fond rețea nr. R 237985 (cote C.N.S.A.S.) în care pârâtul a întocmit documente care se regăsesc în volumul 2, respectiv în volumul 1. Totodată, a arătat că, din înscrisurile atașate acțiunii, rezultă că pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean Galați, Serviciul 1 (1988), iar în această calitate a participat activ la verificarea informativă a unei persoane aflată în atenția organelor de Securitate pentru recrutare, dispunând măsuri pentru cunoașterea în permanență a atitudinii urmăritului. Astfel, pârâtul a instruit o altă sursă "să reia legătura cu cel semnalat pentru a ne relata dacă se angrenează în discuții politice sau comentarii necorespunzătoare", a recrutat un informator în scopul "cunoașterii intențiilor și prevenirii desfășurării unor activități care să aducă atingere securității statului și pentru supravegherea informativă a unor membri ai cultului Oastea Domnului, ulterior trasând sursei o serie de sarcini. În concluzie, reclamantul a susținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că pârâtul avea calitatea de ofițer, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul la viață privată, a celui la liberă exprimare și dreptul la libertatea religioasă, drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare la acea dată. 1.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 aprobată și modificată prin Legea nr. 293/2008, în raport cu normele constituționale, excepția tardivității, în raport de dispozițiile art. 37 alin. (1) din Regulamentul de Organizare și funcționare al C.N.S.A.S. adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că este netemeinică și nelegală. 1.

La data de 03 februarie 2012, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, în temeiul art. 60 C. proc. civ., arătând că activitatea sa s-a desfășurat strict în exercitarea ordinelor de serviciu, în conformitate și în executarea ordinelor primite de la superiorii săi, nefiind o activitate pe care ar fi realizat-o după propria sa voință, instituția la care a fost angajat fiind o instituție esențialmente militară. 1.

La aceeași dată, pârâtul a formulat și cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate că actele efectuate în aplicarea ordinelor comandanților superiori și indicate în cerere fac parte din categoria acte de comandament cu caracter militar și să se constate exceptarea acestor acte cu caracter militar de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ și inadmisibilitatea acțiunii ca urmare a exceptării controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ a actelor privind operațiunile informative. 1.

Chematul în garanție Ministerul Administrației și Internelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, cadrul procesual în cauză fiind stabilit de către O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare (art. 8 - 12), și excepția lipsei calității procesuale pasive. 1.

Prin întâmpinare, chematul în garanție Serviciul Român de Informații a arătat că toate unitățile Serviciului sunt reprezentate de Unitatea Militară 01 București a invocat excepția lipsei de interes a cererii de chemare în garanție și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că această cerere este și inadmisibilă. 1.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 7247 din 21 decembrie 2012, a respins excepțiile inadmisibilității, lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, ca neîntemeiate. Prin aceeași sentință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul M.A., ca neîntemeiată. Totodată, a respins cererea reconvențională formulata de pârât în contradictoriu cu reclamantul și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M.A. în contradictoriu cu chemații în garanție Ministerul Administrației și Internelor și Serviciul Român de Informații, ca neîntemeiată. 1.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepția inadmisibilității, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 ce reglementează expres acțiunea în constatarea calității de lucrător, respectiv colaborator al Securității, fiind o normă specială, derogatorie de la art. 111 C. proc. civ. care reglementează acțiunea în constatare. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, prima instanță a reținut că pârâtul a invocat lipsa unui mandat de verificare a dosarelor R 2207 și I 4099, aparținând lui M.N., respectiv T.C. Or, existența unei cereri de sesizare a Consiliului din partea unei persoane, cu privire la stabilirea calității de lucrător pentru o persoană care a instrumentat un dosar și efectuarea verificărilor în acest sens de către Consiliu, sunt aspecte legate de fondul cauzei și nu de calitatea procesuală activă în cererea de constatare a calității de lucrător al Securității ce este dată de legiuitor C.N.S.A.S. Cu privire la excepția lipsei de interes, motivată de faptul ca M.N. și T.C. nu au depus cereri de verificare a calității de lucrător, a reținut că acest aspect privește fondul cauzei, iar pe de altă parte, reclamantul are un interes în formularea cererii reprezentat de dezvăluirea persoanelor care au calitatea de lucrători sau colaboratori ai Securității. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, în cauză, au formulat cerere de verificare doar C.D.C. și S.I., nu și numiții T.C. și M.N, astfel că în stabilirea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât, se va analiza doar măsurile întreprinse de acesta în dosarele celor care au formulat cerere de verificare. În raport cu dosarul lui C.D.C., având cota R237985, nota de constatare a reținut că documentele care atestă calitatea de lucrător a pârâtului sunt Nota informativă din 26 septembrie 1988, furnizată de informatorul C.T., prin care informatorul a fost instruit să reia legătura cu cel semnalat pentru a relata dacă se angrenează în discuții politice sau comentarii necorespunzătoare. În privința cererii de verificare formulata de S.I., nota de constatare nu a reținut niciun document care să ateste calitatea pârâtului de lucrător al Securității. În speță, în raport cu prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, prima instanță a reținut că este îndeplinită condiția ca persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945 - 1989, pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean Galați, Serviciul 1 (1998), însă nu este îndeplinită condiția ca activitățile desfășurate de acesta să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. În raport cu soluția cererii de chemare în judecată prima instanță a respins și cererea de chemare în garanție, iar cât privește cererea reconvențională, de asemenea, a fost apreciată ca neîntemeiată, apreciind că îndemnul dat de pârât unui informator de a relua legătura cu cel semnalat pentru a relata dacă se angrenează în discuții politice sau comentarii necorespunzătoare, nu este un act de comandament militar pentru că nu se referă la o problemă strict militară a activității din cadrul forțelor armate, specifică organizării militare, pe de o parte, și nu este un ordin dat de un comandant unui subordonat, pe de alta parte. 1.

Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru neconstituționalitatea prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, formulată prin întâmpinarea depusă de pârât la data de 3 februarie 2012, instanța de fond, prin încheierile din 3 februarie 2012 și respectiv, 16 martie 2012, a prorogat discutarea acesteia, omițând ulterior să se mai pronunțe asupra acestei cereri, iar părțile nu s-au mai referit la cererea respectivă. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei soluții a formulat recurs Consiliul Național pentru Studierea arhivelor Securității, care a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. - 1865 și a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reținând că pârâtul nu ar fi încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului "prin îndemnul dat unui informator de a relua legătura cu cel semnalat pentru a relata dacă se angrenează în discuții politice sau comentarii necorespunzătoare". Or, susține autoritatea recurentă, încălcarea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea, prin activitatea intimatului-pârât, a obținut și a folosit, în cadrul acțiunii de urmărire, informații despre persoana vizată, fără acordul acesteia, ceea ce reprezintă o violare a dreptului la viața privată. În concluzie, autoritatea recurentă a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii și constatării calității de lucrător al Securității a intimatului-pârât. 2.2. Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare și nici concluzii/note scrise la dosar. 3. Soluția instanței de recurs Recursul este întemeiat pentru considerentele și în limitele care vor fi prezentate în continuare. Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1.7 - 1.8 ale acestor considerente, instanța de fond a reținut că verificarea pârâtului de către C.N.S.A.S. a fost realizată la cererile formulate de petenții C.D.C. și S.I. Din Nota de constatare nr. DI/I/1828 din 2 septembrie 2011 întocmită de Direcția de Investigații a C.N.S.A.S. nu rezultă că intimatul-pârât ar fi lucrat/instrumentat dosarul aparținând petentului Ș.I. Or, din interpretarea prevederilor art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008 și a dispozițiilor art. 27 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.S.A.S., aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a C.N.S.A.S., rezultă în mod univoc faptul că verificarea calității de lucrător al Securității poate fi cerută doar imperativ ofițerilor și/ sau subofițerilor care au contribuit la instrumentarea dosarului celui care formulează cererea. Astfel fiind, rezultă că soluția instanței de fond în legătură cu cererea de verificare formulată de petentul S.I., chiar dacă nu a fost motivată potrivit considerentelor de mai sus, rămâne ca fiind corectă. Soluția instanței de fond este însă nelegală și netemeinică în raport cu cererea de verificare formulată de petentul C.D.C., referitor la dosarul căruia rezultă că intimatul-pârât a lucrat/l-a instrumentat (Dosar cota R/237985), aspecte necontestate de intimatul-pârât. Astfel, din Nota informativă din data de 26 septembrie 1988 (fila 37 dosar fond) rezultă că petentul C.D.C.avea dosar de urmărit și era urmărit, prin intermediul informatorului C.T., referitor la care intimatul-pârât, în calitate de ofițer de securitate, a menționat (pe Nota informativă) că "informatorul a fost instruit să reia legătura cu cel semnalat pentru a ne relata dacă se antrenează în discuții politice sau comentarii necorespunzătoare". Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, "lucrător al Securității" este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Or, în cauză, este pe deplin dovedit că intimatul-pârât instruise pe informatorul C.T. să-l urmărească pe petentul C.C.D., dovadă fiind Nota informativă de la dosarul de urmărire nota R/237985/1, prin care acesta furnizase intimatului-pârât informații referitoare la conduita și opiniile politice ale petentului, ceea ce reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale ale acestuia (dreptul la viața privată și dreptul la libertatea religioasă), recunoscute de Constituția R.S.R. din 1965. Astfel fiind, recursul este întemeiat și va fi admis, iar sentința pronunțată va fi modificată în sensul admiterii acțiunii și constatării calității pârâtului de lucrător al fostei Securități, urmând ca celelalte dispoziții ale instanței de fond să fie menținute.