ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1708/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1708/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față:

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de

26 aprilie 2012, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate că pârâtul C.S.

are calitatea de lucrător al Securității, conform prevederilor art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

menționat că, prin cererea nr. P 1205/09 din 11 iunie 2009 adresată de Ș.I., se

solicita verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului fond informativ nr.

I

235032 (cotă C.N.S.A.S.).

Arată că, după cum rezultă din

cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/555 din 09 martie 2012, pârâtul C.S. a

avut gradele și funcțiile de locotenent major (1973), căpitan (1981,1982,1983),

maior (1985,1988, 1989), șef al Serviciului 1 din cadrul Inspectoratului

Județean de Securitate Ialomița (1981, 1982, 1983, 1985) și, respectiv, adjunct

șef inspectorat în cadrul Inspectoratului Județean Brăila (1988, 1989) și că,

în această calitate, a participat activ la urmărirea informativă a unor

persoane aflate în atenția organelor de Securitate pentru motivul apartenenței

lor la cultul adventist. Astfel, pârâtul a procedat la avertizarea unui urmărit

deoarece a fost semnalat de către „rețeaua informativă" că desfășura

„activitate dușmănoasă sub acoperire religioasă", precum și cu „activitate

de instigare la emigrare".

Apreciază reclamantul că materialele

anexate notei de constatare sunt relevante pentru constatarea calității de

lucrător al Securității, respectiv documentele din -Dosarul nr.

I

325032, titular Ș.I., din -Dosarul nr.

141 - Dosar Problemă „Fond Corespondență Gruparea

<Adventiști-Reformiști>", din -Dosarul nr.

I

1929, titular V.O., din -Dosarul nr.

I

1674, titular O.V., pentru că toate

măsurile întreprinse de pârât au încălcat flagrant drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, garantate prin legile în vigoare de la acea dată,

respectiv dreptul la viață privată și dreptul la liberă exprimare.

derulată în fața instanței de fond

Pârâtul C.S. a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt

întrunite condițiile legale pentru constatarea calității de lucrător al

Securității.

Pârâtul a invocat și excepția de

neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 prin raportare la

prevederile art. 23 alin. (2) și 126 alin. (5) din Constituția României,

solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției.

Curtea de Apel București, prin sentința

civilă nr. 5013 din 17 septembrie 2012, a dispus sesizarea Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate și a admis acțiunea formulată

de C.N.S.A.S. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securității.

Pentru a admite acțiunea și pentru a

constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității, instanța de fond a

reținut că sunt îndeplinite în cauză condițiile reglementate de prevederile

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât toate măsurile întreprinse de

acesta, în calitate de ofițer al fostei Securități, au încălcat flagrant

drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare

și la acea dată, respectiv dreptul la viață privată, libertatea de exprimare și

libertatea conștiinței și religiei.

Concluzia instanței de fond a fost

argumentată prin conținutul materialelor depuse în susținerea acțiunii.

împotriva acestei sentințe, a declarat

recurs pârâtul C.S., solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul

respingerii cererii formulate de reclamantul C.N.S.A.S., invocând, în drept,

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Susține recurentul-pârât, la un prim

motiv de recurs, că dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea

reclamantul sunt contrare dispozițiilor art. 7, 14 și 6 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Invocă

Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Klass și

alții împotriva R.F.G. la 6 septembrie 1978.

Astfel, arată că a fost încălcat art. 7

- Nicio pedeapsă fără lege, pentru că la data pretinselor fapte nu exista incriminată

fapta de a fi „lucrător al Securității", așa cum nu exista nici sancțiunea

acestei fapte.

Sub aspectul încălcării art. 14 - Interzicerea

discriminării, apreciază recurentul că procedura desfășurată încalcă principiile

de bază ale dreptului, inventându-se, cu caracter retroactiv, fapta, respectiv vinovăția

de a fi fost lucrător al Securității.

În ce privește încălcarea art. 6 - Dreptul

la un proces echitabil, apreciază că, în condițiile în care fosta Securitate a fost

o instituție militarizată și secretizată a Statului, a cărei arhivă este preluată

și depozitată de reclamant, se află în imposibilitatea de a se apăra în mod concret.

Astfel, este privat de un drept efectiv de apărare, neputându-se dovedi fără urmă

de îndoială, prin înscrisurile atașate de reclamant, că ar fi îngrădit drepturi

și libertăți fundamentale.

La al doilea motiv de recurs, apreciază

recurentul că acțiunea este netemeinică, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. În ce privește prima condiție, menționează

că a avut calitate de ofițer al Securității, însă, cea de-a doua condiție, ca prin

activitatea desfășurată să fi suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului,

nu este îndeplinită, pentru că activitatea sa s-a desfășurat în temeiul și cu respectarea

legilor, având un scop legitim, acela al prevenirii săvârșirii de infracțiuni contra

statului.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și lucrările dosarului,

în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:

Recurentul-pârât C.S., aspect necontestat

nici de acesta, a avut gradele și funcțiile de locotenent major (1973), căpitan

(1981, 1982, 1983), maior (1985, 1988, 1989), șef al Serviciului 1 din cadrul Inspectoratului

Județean de Securitate Ialomița (1981,1982,1983, 1985) și, respectiv, adjunct șef

inspectorat în cadrul Inspectoratului Județean Brăila (1988,1989).

În baza O.U.G. nr. 24/2008 s-a formulat

cererea de verificare și aplicarea procedurilor legale de către Ș.I. referitoare

la dosarul al cărui titular este, respectiv dosarul fond informativ nr.

I

235032 (cota C.N.S.A.S.).

În susținerea cererii sale, reclamantul

C.N.S.A.S. a depus Nota de constatare nr. DI/I/555 din 09 martie 2012, prin care

face trimitere la documentele întocmite de recurentul-pârât în dosarul avându-l

ca titular pe Ș.I., respectiv Nota de analiză în D.U.I. <Ștefancu> din 14

noiembrie 1988, semnată olograf de lt. maj. M.I. din cadrul Inspectoratului de Securitate

Brăila, Serviciul 1, aprobată prin semnătură olografă de ofițerul superior, și Rezoluția

de pe o telegramă (10 februarie 1989), întocmită și semnată olograf.

Analizând actele respective, Înalta

Curte constată că, în Nota de analiză, depusă la dosarul de fond s-au propus, la

punctul 8, măsuri de conlucrare cu ofițerii din problemele sănătate, justiție, învățământ

și Serviciul 3, în scopul prevenirii culegerii și transmiterii de informații către

exterior, și, la punctul 10, să se raporteze evoluția acțiunii la Direcția

I

(Informații Interne). Pentru ambele măsuri

s-a menționat că va răspunde locțiitor șef securitate, mr. C.S.

În cuprinsul Rezoluției de pe telegrama

menționată, s-a consemnat dispunerea de măsuri pentru controlarea activității, textul

telegramei referindu-se la urmărirea informativă a doi cetățeni străini, D.G. și

R.P. din Noua Zeelandă, emisari baptiști.

Înalta Curte apreciază că cele două acte,

privindu-l pe Ș.I., nu întrunesc cerințele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ

prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist,

prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciată

ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate

totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin

actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. a) noțiunea de lucrător al

Securității.

Astfel, prin lucrător al Securității se

înțelege orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității

în perioada 1945 -1989 a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit

drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din semnificația dată de legiuitor termenului

de lucrător al Securității rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a

se constata această calitate.

Persoana trebuia să fi fost ofițer sau

subofițer al Securității iar activitățile pe care le-a desfășurat să fi avut ca

efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Numai îndeplinirea cumulativă a tuturor

acestor condiții poate să atragă stabilirea calității de lucrător al Securității.

Înalta Curte reține că, în decizia nr.

843/2011, decizia nr. 530/ 2009 și decizia nr. 1522/2011 ale Curții Constituționale,

s-a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmărește deconspirarea, prin consemnarea publică

a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără

să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele

unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare

la activitatea serviciilor de informații în condițiile lipsei de vinovăție și a

vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția

României, deciziile Curții Constituționale ale României, publicate în M. Of., sunt

general obligatorii, iar în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a relevat și

valoarea juridică a considerentelor deciziilor pe care le pronunță, respectiv obligativitatea

acestora.

Din analiza documentelor depuse de C.N.S.A.S.

în susținerea acțiunii, și care se referă la numitul Ș.I., care a formulat cererea

de verificare, din perspectiva interpretării instanței de contencios constituțional,

respectiv existența vinovăției și a încălcării drepturilor și libertăților, rezultă

că acestea nu susțin îndeplinirea condițiilor legale pentru ca pârâtul să fie declarat

lucrător al Securității.

Consemnările expuse mai sus nu conțin elemente

care să se circumscrie suprimării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

nefăcându-se dovada vreunui abuz în exercitarea atribuțiilor de serviciu, niciun

element din probatoriile menționate anterior neatestând că, prin activitatea pârâtului

de ofițer de Securitate, s-au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale numitului Ș.I.

În ceea ce privește activitatea desfășurată

față de celelalte persoane, reținută de prima instanță în considerentele sentinței

recurate și menționate în aceeași Notă de constatare de către reclamant, respectiv

față de persoanele din -Dosarul 141 - Dosar Problemă „Fond Corespondență Gruparea

<Adventiști-Reformiști>", din -Dosarul nr.

I

1929, titular V.O., din -Dosarul

I

1674, titular O.V., se constată că aceste persoane nu au formulat

cereri de identificare a lucrătorilor Securității care au contribuit la instrumentarea

dosarelor.

După cum s-a relevat anterior, această

acțiune în constatare a avut la bază cererea de verificare formulată de Ș.I., în

baza art. l alin. (7) din ordonanța O.U.G. nr. 24/2008.

Conform art. l alin. (1) din această reglementare,

orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română,

precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului

de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul

dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc

propria persoană, acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită

a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri

care privesc propria persoană.

Art. l alin. (7) din ordonanță prevede

că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate,

are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor

acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii

care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Art. l alin. (9) din ordonanță precizează

faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) și (7) se face

personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Prin urmare, în ceea ce privește sfera

verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii

și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului.

Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G.

nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător al Securității

cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale

unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere

în acest sens. Deci, reclamantul C.N.S.A.S. nu poate extinde, din oficiu, verificările

și la aceste persoane.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că

hotărârea atacată reține în mod eronat că activitățile desfășurate de pârât au depășit

cadrul legal în vigoare și au fost de natură a îngrădi persoanei urmărite o serie

de drepturi și libertăți fundamentale, fără a se observa lipsa cerinței esențiale,

a existenței cererilor de verificare, ca temei al sesizării potrivit art. 2

alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, soluția instanței de fond fiind dată cu

aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Prima instanță, în considerentele sentinței

recurate, pentru a constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității, s-a

referit, exclusiv, la activitățile acestuia ce au vizat alte persoane decât titularul

cererii de verificare, însă, în cauza de față, acțiunea în constatare și nota de

constatare anexată acesteia au avut în vedere cererea de verificare nr. P 1205

din 09 noiembrie 06.2009 adresată C.N.S.A.S. de numitul Ș.I., referitor la dosarul

său,

I

235032, în raport de care, așa cum s-a

reținut mai sus, nu sunt întrunite cerințele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

juridic al acesteia

Pentru

considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3), Înalta

Curte va admite prezentul recurs și va modifica sentința atacată în sensul că va

respinge acțiunea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.S. împotriva

sentinței civile nr. 5013 din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge acțiunea reclamantului C.N.S.A.S., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

2 aprilie 2014.