ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1605/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul C.V., să se constate existenta calității de lucrător al Securității

în ceea ce îl privește pe pârâtul C.V.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că, în fapt, prin cererea din 9 iunie 2009, adresată C.N.S.A.S. de

către domnul S.I., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității

de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit

la instrumentarea dosarului fond informativ, dosar în care C.V. a întocmit

documente.

S-a mai arătat că așa

cum rezultă și din cuprinsul notei de constatare din 6 februarie 2012, precum și

al înscrisurilor atașate acțiunii introductive, pârâtul C.V., având gradele de locotenent

(1982, 1984, 1985) și, respectiv, locotenent major (1985, 1986, 1988, 1989) în cadrul

Inspectoratului Județean de Securitate Brăila, Serviciu 2, a participat activ la

urmărirea informativă a unei persoane semnalate că „are preocupări de rămânere ilegală

în străinătate cu ocazia unor deplasări oficiale sau în interes personal”, derulând

o serie de măsuri precum:

- dirijarea rețelei informative

în scopul obținerii de informații despre „comportamentul celui în cauză”;

- interceptarea corespondenței

și a convorbirilor telefonice;

- „investigații complexe”

la domiciliul și la locul de muncă al urmăritului;

- „avizarea negativă”

a urmăritului pentru „plecare în interes personal, la rude în R.F.G.”, motivul reprezentându-l

atitudinea pe care a avut-o în Libia și manifestările dușmănoase la adresa conducerii

superioare de partid.

A mai arătat reclamantul,

totodată, că pârâtul a verificat, recrutat și dirijat un informator pentru a obține

date și informații despre studenții din anul I ai Facultății de Construcții a Institutului

Politehnic I.

de fond

Prin sentința nr. 5390

din 1 octombrie 2012, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de reclamantul

C.N.S.A.S. și a constatat calitatea de lucrător în privința pârâtului C.V.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut, în esență, următoarele:

Din înscrisurile existente

la dosarul cauzei reiese că pârâtul C.V. a avut gradele de locotenent (1982, 1984,

1985) și, respectiv, locotenent major (1985, 1986, 1988, 1989) în cadrul Inspectoratului

Județean de Securitate Brăila, Serviciul 2, aspect confirmat de pârât prin cererea

depusă.

În raport de conținutul

acestor înscrisuri, Curtea a apreciat îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de

ofițer al Securității.

În opinia instanței, din

cuprinsul dosarului informativ, având ca titular pe numitul S.I., rezultă că, din

poziția deținută, pârâtul C.V. a participat activ la urmărirea informativă a acestuia,

care, în calitate de pastor al Bisericii B. din Brăila, a fost supravegheat informativ

în perioada 1974-1987, întrucât era semnalat ca având „activitate dușmănoasă, desfășurată

sub acoperire religioasă și legături suspecte cu emisari ai cultului baptist, cunoscuți

cu poziția ostilă la adresa Republicii Socialiste România”.

Astfel, s-a reținut că

pârâtul a participat la dirijarea rețelei informative în scopul obținerii de informații

despre „comportamentul celui în cauză”, cu motivația că „are preocupări de rămânerea

ilegală în străinătate cu ocazia unor deplasări oficiale sau în interes personal”,

derulând; o serie de măsuri precum: interceptarea corespondenței și a convorbirilor

telefonice; „investigații complexe” la domiciliul și la locul de muncă al urmăritului;

„avizarea negativă” a urmăritului pentru „plecare în interes personal, la rude în

R.F.G.”, motivul reprezentându-l „atitudinea pe care a avut-o în Libia și manifestările

dușmănoase la adresa conducerii superioare de partid”, pârâtul fiind menționat ca

destinatar al transcrierilor de tehnică operativă ce îl vizau pe S.I.

S-a concluzionat că în

virtutea funcției sale, prin activitățile desfășurate, pârâtul a adus atingere dreptului

la viață privată al numitului S.I., luând măsuri pentru ca acesta să nu mai poarte

convorbiri cu străinătatea, prejudiciind în mod grav statutul persoanei urmărite.

În consecință, instanța

de fond reținut că și a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul că prin acțiunile întreprinse în calitatea

sa de angajat al organelor Securității, pârâtul a adus atingere dreptului la viață

privată al persoanei urmărite, secretul corespondenței.

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs C.V., pentru motivele prevăzute

de art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul consideră că

instanța de fond a reținut în mod greșit participarea sa la urmărirea numitului

S.I.

Prima instanță, fără o

analiză temeinică, a respins solicitarea reclamantului de a depune înscrisuri pentru

a dovedi că nu a desfășurat activități de poliție politică.

Probatoriul solicitat

viza faptul că C.N.S.A.S. nu putea iniția acțiunea în constatare conform art. 11

din O.U.G. nr. 24/2008 atâta timp cât nu a fost investită de persoana ce se consideră

vătămată în dreptul său fundamental, așa cum arată prevederile art. 7, art. 8 și

art. 9 din O.U.G. nr. 24/2008.

La dosar nu există nici

un document prin care S.I., în urma identificării recurentului de către C.N.S.A.S.,

să ceară stabilirea calității de lucrător al Securității.

Intimatul nu se putea

sesiza din oficiu, conform art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece recurentul nu

face parte din categoria persoanelor ce fac obiectul acestei verificări.

În ceea ce privește sfera

verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii

și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitatului, iar

nu și a altor dosare.

Instanța de fond a considerat

în mod greșit că verificarea calității de lucrător al Securității se face prin raportare

la întreaga activitate a ofițerului sau subofițerului și nu se limitează doar la

activitățile derulate în legătură cu dosarul celui care a formulat cerere de verificare.

Atâta timp cât din partea

numiților C.N., G.M.T. și J.C. nu există o cerere în sensul de a se verifica calitatea

recurentului de lucrător al Securității, sfera verificării nu se poate extinde și

pentru dosarele acestor persoane.

Din actele dosarului nu

rezultă în ce mod a suprimat recurentul drepturile și libertățile numitului S.I.,

care sunt acțiunile de natură a încălca drepturile și libertățile fundamentale ale

omului.

Notele informative și

rapoartele consemnează o situație de fapt fără a se dispune o măsură.

Existența numelui recurentului

în cuprinsul mai multor rezoluții ale conducerii I.P.J. Brăila, pe notele de transcriere

a unor înregistrări telefonice nu poate fi de natură a stabili că s-au încălcat

drepturi și libertăți fundamentale.

La dosar nu există nicio

altă dovadă din care să rezulte că recurentul a luat la cunoștință sau a dus la

îndeplinire acele rezoluții.

Motivarea instanței de

fond, în sensul că cetățenii au dreptul că cunoască dosarele persoanelor alese sau

numite în funcții publice sau care ocupă poziții sau desfășoară activități cu un

impact semnificativ pentru viața societății este străină de cauză, deoarece recurentul

nu deține nicio funcție publică.

II. Considerentele Înaltei

Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

Recursul este nefondat.

La dosarul de fond se

regăsește cererea formulată de S.I., în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr.

24/2008, prin care solicită verificarea calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său.

Pentru demararea acțiunii

în justiție, dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 nu impun existența unui mandat expres

de reprezentare în instanță dat de persoana care a formulat cererea, astfel încât

recurentului-pârât nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, toate actele necesare

soluționării pricinii se aflau la dosar și i-au fost comunicate.

Verificarea calității

de lucrător al Securității s-a făcut de către judecătorul fondului numai cu privire

la instrumentarea dosarului persoanei care a formulat cererea, neconfirmându-se

susținerile din cererea de recurs, în sensul valorificării dosarelor numiților C.N.,

G.M.T. și J.C.

În cuprinsul motivării

sentinței de fond s-a făcut o expunere a modalităților de verificare a calității

de lucrător al Securității, fără a se afirma că pârâtul ocupă o funcție publică

sau desfășoară activități cu impact semnificativ pentru viața societății.

În mod corect a reținut

prima instanță că în speță sunt întrunite prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se stabili calitatea recurentului de lucrător al Securității.

Din notele informative

și rapoartele existente rezultă că recurentul era implicat activ în urmărirea convorbirilor

telefonice ale numitului S.I.

Recurentul, primind ordine

de la superiorii săi, avea obligația să ia toate măsurile pentru ca urmărirea să

se desfășoare în condiții optime.

Este irelevantă împrejurarea

neexistenței la dosar a unei dovezi prin care ofițerul a luat la cunoștință sau

a dus la îndeplinire ordinul superiorilor.

Apărarea recurentului

nu este credibilă, fiind vorba despre o structură organizată de tip militar.

Simpla activitate de interceptare

a convorbirilor telefonice și a răspunderilor legate de această acțiune conduce

la concluzia încălcării unui drept fundamental al omului, dreptul la viața privată.

Astfel, în concret, din

înscrisurile depuse la dosar, rezultă cu prisosință că recurentul a desfășurat

activități care au suprimat, îngrădit drepturi fundamentale ale omului, iar criticile

aduse sentinței instanței de fond nu sunt fondate.

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.V. împotriva sentinței nr. 5390 din 1 octombrie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2014.