ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1605/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.V., să se constate existenta calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul C.V. În motivarea acțiunii s-a arătat că, în fapt, prin cererea din 9 iunie 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul S.I., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ, dosar în care C.V.

a întocmit documente.

S-a mai arătat că așa cum rezultă și din cuprinsul notei de constatare din 6 februarie 2012, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii introductive, pârâtul C.V., având gradele de locotenent (1982, 1984, 1985) și, respectiv, locotenent major (1985, 1986, 1988, 1989) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Brăila, Serviciu 2, a participat activ la urmărirea informativă a unei persoane semnalate că „are preocupări de rămânere ilegală în străinătate cu ocazia unor deplasări oficiale sau în interes personal”, derulând o serie de măsuri precum: - dirijarea rețelei informative în scopul obținerii de informații despre „comportamentul celui în cauză”; - interceptarea corespondenței și a convorbirilor telefonice; - „investigații complexe” la domiciliul și la locul de muncă al urmăritului; - „avizarea negativă” a urmăritului pentru „plecare în interes personal, la rude în R.F.G.”, motivul reprezentându-l atitudinea pe care a avut-o în Libia și manifestările dușmănoase la adresa conducerii superioare de partid.

A mai arătat reclamantul, totodată, că pârâtul a verificat, recrutat și dirijat un informator pentru a obține date și informații despre studenții din anul I ai Facultății de Construcții a Institutului Politehnic I. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 5390 din 1 octombrie 2012, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. și a constatat calitatea de lucrător în privința pârâtului C.V. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, următoarele: Din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că pârâtul C.V. a avut gradele de locotenent (1982, 1984, 1985) și, respectiv, locotenent major (1985, 1986, 1988, 1989) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Brăila, Serviciul 2, aspect confirmat de pârât prin cererea depusă.

În raport de conținutul acestor înscrisuri, Curtea a apreciat îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității. În opinia instanței, din cuprinsul dosarului informativ, având ca titular pe numitul S.I., rezultă că, din poziția deținută, pârâtul C.V. a participat activ la urmărirea informativă a acestuia, care, în calitate de pastor al Bisericii B. din Brăila, a fost supravegheat informativ în perioada 1974-1987, întrucât era semnalat ca având „activitate dușmănoasă, desfășurată sub acoperire religioasă și legături suspecte cu emisari ai cultului baptist, cunoscuți cu poziția ostilă la adresa Republicii Socialiste România”.

Astfel, s-a reținut că pârâtul a participat la dirijarea rețelei informative în scopul obținerii de informații despre „comportamentul celui în cauză”, cu motivația că „are preocupări de rămânerea ilegală în străinătate cu ocazia unor deplasări oficiale sau în interes personal”, derulând; o serie de măsuri precum: interceptarea corespondenței și a convorbirilor telefonice; „investigații complexe” la domiciliul și la locul de muncă al urmăritului; „avizarea negativă” a urmăritului pentru „plecare în interes personal, la rude în R.F.G.”, motivul reprezentându-l „atitudinea pe care a avut-o în Libia și manifestările dușmănoase la adresa conducerii superioare de partid”, pârâtul fiind menționat ca destinatar al transcrierilor de tehnică operativă ce îl vizau pe S.I.

S-a concluzionat că în virtutea funcției sale, prin activitățile desfășurate, pârâtul a adus atingere dreptului la viață privată al numitului S.I., luând măsuri pentru ca acesta să nu mai poarte convorbiri cu străinătatea, prejudiciind în mod grav statutul persoanei urmărite. În consecință, instanța de fond reținut că și a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul că prin acțiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al organelor Securității, pârâtul a adus atingere dreptului la viață privată al persoanei urmărite, secretul corespondenței. 3. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs C.V., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Recurentul consideră că instanța de fond a reținut în mod greșit participarea sa la urmărirea numitului S.I. Prima instanță, fără o analiză temeinică, a respins solicitarea reclamantului de a depune înscrisuri pentru a dovedi că nu a desfășurat activități de poliție politică. Probatoriul solicitat viza faptul că C.N.S.A.S. nu putea iniția acțiunea în constatare conform art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 atâta timp cât nu a fost investită de persoana ce se consideră vătămată în dreptul său fundamental, așa cum arată prevederile art. 7, art. 8 și art. 9 din O.U.G. nr. 24/2008. La dosar nu există nici un document prin care S.I., în urma identificării recurentului de către C.N.S.A.S., să ceară stabilirea calității de lucrător al Securității.

Intimatul nu se putea sesiza din oficiu, conform art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece recurentul nu face parte din categoria persoanelor ce fac obiectul acestei verificări. În ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitatului, iar nu și a altor dosare. Instanța de fond a considerat în mod greșit că verificarea calității de lucrător al Securității se face prin raportare la întreaga activitate a ofițerului sau subofițerului și nu se limitează doar la activitățile derulate în legătură cu dosarul celui care a formulat cerere de verificare. Atâta timp cât din partea numiților C.N., G.M.T.

și J.C. nu există o cerere în sensul de a se verifica calitatea recurentului de lucrător al Securității, sfera verificării nu se poate extinde și pentru dosarele acestor persoane. Din actele dosarului nu rezultă în ce mod a suprimat recurentul drepturile și libertățile numitului S.I., care sunt acțiunile de natură a încălca drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Notele informative și rapoartele consemnează o situație de fapt fără a se dispune o măsură. Existența numelui recurentului în cuprinsul mai multor rezoluții ale conducerii I.P.J. Brăila, pe notele de transcriere a unor înregistrări telefonice nu poate fi de natură a stabili că s-au încălcat drepturi și libertăți fundamentale.

La dosar nu există nicio altă dovadă din care să rezulte că recurentul a luat la cunoștință sau a dus la îndeplinire acele rezoluții. Motivarea instanței de fond, în sensul că cetățenii au dreptul că cunoască dosarele persoanelor alese sau numite în funcții publice sau care ocupă poziții sau desfășoară activități cu un impact semnificativ pentru viața societății este străină de cauză, deoarece recurentul nu deține nicio funcție publică. II. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată Recursul este nefondat. La dosarul de fond se regăsește cererea formulată de S.I., în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, prin care solicită verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său.

Pentru demararea acțiunii în justiție, dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 nu impun existența unui mandat expres de reprezentare în instanță dat de persoana care a formulat cererea, astfel încât recurentului-pârât nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, toate actele necesare soluționării pricinii se aflau la dosar și i-au fost comunicate. Verificarea calității de lucrător al Securității s-a făcut de către judecătorul fondului numai cu privire la instrumentarea dosarului persoanei care a formulat cererea, neconfirmându-se susținerile din cererea de recurs, în sensul valorificării dosarelor numiților C.N., G.M.T. și J.C. În cuprinsul motivării sentinței de fond s-a făcut o expunere a modalităților de verificare a calității de lucrător al Securității, fără a se afirma că pârâtul ocupă o funcție publică sau desfășoară activități cu impact semnificativ pentru viața societății.

În mod corect a reținut prima instanță că în speță sunt întrunite prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se stabili calitatea recurentului de lucrător al Securității. Din notele informative și rapoartele existente rezultă că recurentul era implicat activ în urmărirea convorbirilor telefonice ale numitului S.I. Recurentul, primind ordine de la superiorii săi, avea obligația să ia toate măsurile pentru ca urmărirea să se desfășoare în condiții optime. Este irelevantă împrejurarea neexistenței la dosar a unei dovezi prin care ofițerul a luat la cunoștință sau a dus la îndeplinire ordinul superiorilor. Apărarea recurentului nu este credibilă, fiind vorba despre o structură organizată de tip militar.

Simpla activitate de interceptare a convorbirilor telefonice și a răspunderilor legate de această acțiune conduce la concluzia încălcării unui drept fundamental al omului, dreptul la viața privată. Astfel, în concret, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă cu prisosință că recurentul a desfășurat activități care au suprimat, îngrădit drepturi fundamentale ale omului, iar criticile aduse sentinței instanței de fond nu sunt fondate. 2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.V. împotriva sentinței nr. 5390 din 1 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2014.