ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4154/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4154/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Hotărârea instanței de fond

Prin

sentința civilă nr. 6318 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată

de C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul P.G., fiind constatată calitatea

pârâtului de lucrător al Securității.

În motivarea sentinței, instanța a reținut,

în esență, că prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o

persoană a avut calitatea de lucrător al Securității este aceea ca această

persoană să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al

Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit în

perioada 1945 - 1989, iar a doua condiție vizează activitatea desfășurată, în

sensul că, în perioada 1945 - 1989. a desfășurat activități prin care a

suprimat sau a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

În speța de față, pârâtul, a avut gradul de

locotenent, respectiv locotenent major, în cadrul I.J.S. Harghita, Serviciul 1

și în calitate de ofițer de legătură, a procedat la urmărirea informativă a

numiților B.I., K.C. și D.A.

La dosarul cauzei au fost depuse două

Rapoarte întocmite și semnate de către pârât, prin care se solicită avizarea

negativă a cererii de plecare în străinătate a numitului B.I., întrucât acesta,

suspect de evaziune, a avut manifestări naționalist-iredentiste în repetate

rânduri, a fost semnalat cu comentarii dușmănoase, precum și cu relații suspecte

cu cetățeni din R.P.U., propunerea fiind aprobată de ofițerul superior.

De asemenea a mai fost depusă o Notă de

analiză completată și semnată de către pârât, prin care au fost prelucrate

datele obținute cu privire la B.I., în care se reține că acesta are intenții să

rămână în străinătate, întreține legături cu persoane din emigrația maghiară,

având cunoștințe în Australia, Franța, Canada, cu care corespondează, face

schimb de timbre și unele obiecte de valoare și întreține legături cu mai multe

persoane, cu care face schimb de cărți, unele dintre ele cu conținut necorespunzător,

fiind stăpânit de idei naționalist șovine-iredentiste.

Prin aceeași Notă de analiză, pârâtul a propus

măsuri informativ-operative, în sensul dirijării surselor în vederea

descifrării preocupărilor, concepțiilor și comentariilor pe care persoana

urmărită le făcea la locul de muncă, efectuării de vizite pentru a urmări

cărțile, timbrele și alte valori deținute, interceptarea corespondenței și

identificarea legăturilor externe și interne.

De asemenea, la dosar a fost depusă nota

informativă din data de 28 iunie 1980, întocmită și semnată de către pârât, pe

baza unei informații date de un informator, cu privire la numitul K.C., în care

se stabilește ca sarcină informatorului să rămână pe lângă obiectiv pentru a

semnala legăturile cu anturajul.

În cuprinsul Notelor informative întocmite de

colaboratorul “C.”, se stabilea în sarcina acestuia, să se apropie cât mai mult

de numitul D.A., pentru a observa comentariile pe care le face și legăturile

acestuia, întrucât fusese semnalat că în repetate rânduri audiază la locul de

muncă, în prezența copiilor care participă la cercurile din cadrul acestei

instituții, postul de radio “E.L.”, pârâtul întocmind un Raport cu propunere de

avertizare, măsura fiind aprobată și pusă în executare.

Pârâtul nu a contestat faptul că în anii 1978-1981

a avut gradul de locotenent, respectiv locotenent major în 1985, în cadrul I.J.S.

Harghita, Serviciul 1, susținând că, în ceea ce privește îngrădirea dreptului

la liberă circulație al persoanei urmărite pentru intenții de evaziune,

propunerea era strict legată de rezultatul investigațiilor pe care era obligat

să le întreprindă, decizia aparținând șefului serviciului.

Este adevărat că pârâtul a întocmit și semnat

Rapoartele, prin care se solicită avizarea negativă a cererii de plecare în

străinătate a numitului B.I., iar propunerea a fost aprobată de ofițerul

superior, însă, din punct de vedere al stabilirii calității de lucrător al

Securității interesează activitățile desfășurate efectiv de către pârât, or,

pârâtul a înaintat propunerea de avizarea negativă, însușită de ofițerul

superior, după ce a efectuat activități specifice urmăririi informative, pentru

a stabili relațiile, preocupările, comentariile și comunicările persoanei urmărite.

Faptul că era desemnat cu gestionarea acestui

dosar, iar în calitate de ofițer operativ a analizat și gestionat informațiile

obținute urmare a interceptărilor trimiterilor poștale, este suficient pentru a

se reține încălcarea dreptului la secretul corespondenței și dreptului la

liberă circulație.

În ceea ce privește Dosarul nr. I/258777,

pârâtul a arătat că persoana în cauză își neglija atribuțiile de educare a

copiilor în detrimentul unor preocupări de natură politică, comportament care nu

poate fi tolerat nici în prezent, măsura luată vizând relațiile de muncă în

cadrul unei instituții publice de învățământ.

În ceea ce privește pe numitul D.A., profesor

de sculptură, supravegheat informativ pentru audierea și colportarea știrilor

transmise de postul de radio “ E.L.”, Curtea a reținut că pârâtul a dirijat

informatorul “C.”, să se apropie cât mai mult de obiectiv, pentru a observa

comentariile pe care le face și legăturile acestuia.

Această activitate s-a finalizat cu

propunerea pârâtului de avertizare a persoanei, măsura fiind aprobată și pusă

în executare, or, susținerea că persoana în cauză își neglija atribuțiile de

educare a copiilor în detrimentul unor preocupări de natură politică, nu este

de natură să înlăture conținutul activităților pe care pârâtul în mod efectiv

le-a efectuat și care au fost de natură să încalce dreptul la viața privată a

persoanei în cauză.

Declarația autentificată, dată de numitul

M.B., care a arătat că în anul 1989, deși pârâtul nu avea competență

decizională, i-a acordat sprijinul în vederea obținerii avizului cu privire la

eliberarea pașaportului individual soției sale pentru plecarea în străinătate,

nu a fost reținută de instanță, întrucât, din punct de vedere al cauzei de

față, prezintă relevanță dacă pârâtul, în calitate de ofițer al Securității, în

perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, or, așa cum rezultă din

considerentele arătate, a fost îndeplinită, această condiție. Împrejurarea că

pârâtul pe parcursul activității sale a manifestat înțelegere pentru anumite

cereri, în sensul de a părăsi țara nu poate conduce la o altă concluzie, în

condițiile în care există probe că, în alte situații a desfășurat activități

care se circumscriu definiției legale.

De asemenea, declarația martorului S.M.,

șeful serviciului unde pârâtul își desfășura activitatea, confirmă în mare

parte cele reținute, împrejurarea că scopul activității acestui serviciu era

cunoașterea, stoparea și prevenirea manifestărilor naționaliste și iredentiste,

nu poate să înlăture consecințele pe care activitățile și măsurile concrete pe

care le-a luat pârâtul, asupra persoanelor urmărite informative și care

prezintă relevanță, din punct de vedere al constatării calității de lucrător al

Securității.

În ceea ce privește susținerea pârâtului

privind depășirea de către C.N.S.A.S. a limitelor sesizărilor în baza cărora a

fost efectuată verificarea și întocmită Nota de constatare, în sensul că

motivele invocate de către reclamantă în susținerea acțiunii nu vizează

niciunul dintre dosarele cu privire la care s-au formulat cereri de verificare,

extinzând verificările privitoare la pârât în alte dosare, Curtea a reținut că,

potrivit art. 6-7 din O.U.G. nr. 24/2008, “Direcția de specialitate din cadrul C.N.S.A.S.,

ca urmare a sesizării din oficiu a C.N.S.A.S. sau la solicitarea persoanei

îndreptățite, desfășoară activități specifice administrative de verificare a

documentelor și informațiilor deținute în legătură cu o anumită persoană în

arhiva C.N.S.A.S., precum și la instituții care mai dețin documente create de

Securitate.

În baza verificărilor prevăzute la

art. 6

alin. (1), direcția de specialitate

întocmește o notă de constatare cu privire la existența sau inexistența

calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru

persoana care a făcut obiectul verificării.

Prin urmare, instanța de fond a reținut că, C.N.S.A.S.

nu este ținut să facă verificări doar cu privire la dosarele indicate expres în

sesizări, ci poate să efectueze verificări și cu privire la alte dosare aflate

în arhiva C.N.S.A.S. sau a altor instituții din care rezultă existența sau

inexistența calității de lucrător al securității a persoanei cu privire la care

s-a făcut sesizarea.

Ca urmare, în raport de ansamblul probator

administrat în cauză, instanța a apreciat că C.N.S.A.S., în calitate de

reclamant a făcut dovada susținerilor sale, astfel încât s-a constatat

calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 6318/2012 a

Curții de Apel București, a formulat recurs pârâtul P.G., solicitând instanței,

admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii

acțiunii formulate de C.N.S.A.S.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurentul arată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit

prevederile art. 6 - 7 din O.G. nr. 24/2008, reținând eronat că, C.N.S.A.S. nu

este obligat să facă verificări doar cu privire la dosarele indicate expres în

sesizare.

O.U.G. nr. 24/2008 reglementează două

proceduri distincte pentru verificarea calității de lucrător al Securității,

respectiv la cererea persoanei îndreptățite și din oficiu doar în situațiile prevăzute

de art. 4 și 5 din actul normativ menționat.

În cauza de față, trei persoane au solicitat

verificarea calității de lucrător al Securității, respectiv: K.A., T.G.C. și K.C.,

iar acțiunea în constatare promovată de C.N.S.A.S. vizează dosarele unor

persoane care nu au formulat cereri.

Pe fondul cauzei, în mod greșit a constat

instanța că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 din O.G.

nr. 24/2008, în condițiile în care din probatoriul administrat nu rezultă că au

fost încălcate drepturile privind secretul corespondenței, dreptul la liberă

circulație și dreptul la viața privată.

După cum rezultă din înscrisurile depuse la

dosar de reclamant, titularii Dosarelor nr. I/1187 și nr. I/257470 erau

supravegheați pentru deținere - de materiale cu conținut naționalist -

iredentist maghiar și poziție ostilă naționalist iredentistă”, adică pentru

fapte care și în prezent sunt definite ca amenințări la adresa siguranței

naționale.

În ceea ce privește Dosarul nr. I/258777, din

înscrisurile de la dosar, rezultă că persoana urmărită își neglija atribuțiile de

educare a copiilor pentru preocupări de natură politică, care nu pot fi

tolerate nici în prezent. În condițiile în care măsurile dispuse vizau

relațiile de muncă în cadrul unei instituții publice de învățământ, nu se poate

reține o încălcare a dreptului la viață privată a persoanei în cauză.

Ca urmare, în raport de dispozițiile art. 304

oct. 9 și 304

1

C. proc. civ. se impune admiterea recursului,

modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulată de C.N.S.A.S.

Intimatul C.N.S.A.S., nu a formulat

întâmpinare la recursul declarat de pârâtul P.G.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată, în raport de

criticile formulate și dispozițiile legale incidente se constată că recursul

este fondat.

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008,

aprobată, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 293/2008,

orice cetățean român sau cetățean străin care după anul 1945 a avut cetățenie

română, precum și orice cetățean al unei țări membre a O.T.A.N. sau al unui

stat membru al U.E. au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de

Securitate, precum și la alte documente și informatori cu privire la propria

persoană.

Acest drept se exercită la cerere și constă

în studierea nemijlocită a dosarului, eliberarea de copii de pe actele

dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din același act normativ,

prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită

de Securitate, are dreptul la cerere, să afle identitatea lucrătorilor

Securității și a colaboratorilor acestora, care au contribuit cu informații la

completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea

dosarului.

Art. 1 pct. 9 din O.U.G. nr. 24/2008,

precizează că exercitarea drepturilor prevăzute de alin. (1)-(3), (6) și (7) se

face personal sau prin reprezentant legal cu procură specială.

Din interpretarea dispozițiilor legale

enunțate, se reține că poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea

unor dosare numai persoana, care având acces la propriul dosar, a constat că a

fost urmărită de Securitate, fiind subiectul unui dosar instrumentat în numele

său.

Ca urmare, verificarea calității de lucrător

al Securități se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au

contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu la

instrumentarea altor persoane care nu au cerut verificarea.

Este adevărat că art. 5 raportat la art. 3

din O.U.G. nr. 24/2008 stabilește acele situații în care verificarea se

exercită din oficiu, dar în cauza de față activitatea recurentului - pârât a fost

investigată la cererea numiților K.A. formulată la data de 23 septembrie 2009; T.G.C.A.

formulată la data de 7 august 2009 și K.C. formulată la 28 iunie 2010.

Din Nota de constatare din 24 martie 2011

întocmită de C.N.S.A.S. - Direcția Investigații, rezultă că verificarea s-a

declanșat la cererea din 23 aprilie 2009 formulată de KA - Dosar nr. I/234575;

cererea din 07 august 2009 formulată de T.G.C., Dosar cota nr. I/203872 și

cererea din 09 din 28 iunie 2010, Dosar cota nr. I/2574070 dar verificarea propriu-zisă

a vizat Dosar cota nr. I/1187 titular B.Z., Dosar cotă nr. I/257470 titular

A.S.; Dosar cota nr. I/258777 titular D.A.

Este evident că intimatul - reclamant a solicitat

instanței să constate calitatea de lucrător al Securității a recurentului -

pârât în raport și de dosarele altor persoane care nu au solicitat verificarea

calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au

contribuit la instrumentarea dosarelor lor.

În cauza de față nu sunt incidente

dispozițiile art. 5 raportat la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul că

verificarea nu a fost declanșate din oficiu ci la cererea numiților K.A., T.G.C.

și K.C., situație în care instanța de fond trebuia să analizeze activitatea

pârâtului P.G. în raport de cei trei titulari ai Dosarelor cota nr. I/234575, nr.

I/203872; nr. I/257470 și să administreze tot probatoriul necesar în baza

căruia să stabilească pe deplin situația de fapt în scopul aplicării corecte a

legii.

Având în vedere că instanța de fond nu a

analizat și nu a administrat probe cu referire la cererile numiților K.A. - Dosar

nr. I/234575; T.G.C., Dosar nr. I/203872 și cererea numitului K.C. - Dosar nr.

I/257470, se impune, în temeiul dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., admiterea

recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, în temeiul

dispozițiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ., instanța va administra probele

necesare pentru stabilirea corectă a situației de fapt în scopul pronunțării

unei hotărâri temeinice și legale.

Este de menționat că deși verificarea recurentului

- pârât P.G. a fost făcută în raport de cererile numiților K A, T.G.C. și K.C.,

în Nota de constatare a fost analizată activitatea pârâtului în raport de

Dosarele cota nr. I/1187; I 257470 și nr. I/258777 fără a se face referire la Dosarul

nr. 234575 aparținând numitului K.A., și Dosarul nr. I/203872 aparținând numitului

T.G.C., persoane care au formulat cerere în raport de dispozițiile art. 1 alin.

(1) și (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în

temeiul dispozițiilor art. 312 și 314 C. proc. civ. va admite recursul declarat

de recurentul - reclamant P.G. împotriva sentinței civile nr. 6318 din 06

noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, va casa sentința atacată și va trimite cauza pentru

rejudecare la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.G. împotriva

sentinței civile nr. 6318 din 06 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

noiembrie 2014.