ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 142/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 142/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calității de lucrător al Securității în ceea

ce îl privește pe pârâtul R.P.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin cererea din 23 aprilie 2009, adresată Consiliului

de către petentul K.A., se solicită verificarea, sub aspectul constatării

calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au

contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ (cotă C.N.S.A.S.), dosar

în care pârâtul figurează în vol.1, fila 210v.

De asemenea, prin

cererea din 28 iunie 2010 adresată Consiliului de către domnul K.C., se solicita

verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității,

pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

fond informativ (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează în vol. 1, fila

169, 170.

Reclamantul a mai

arătat că așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de constatare din 03 februarie

2011 precum si al înscrisurilor atașate acțiunii, pârâtul, având gradul de

locotenent în cadrul Inspectoratului Județean Harghita, a solicitat U.M. X

București (n.n. - Unitatea Specială „S", cu profil de interceptare a

corespondenței) interceptarea corespondenței unei persoane supravegheată prin

dosar de urmărire informativă, deoarece „se preocupă cu scrierea unor poezii cu

conținut ostil în care elogiază viața din Occident și deplânge viața

tineretului din țara noastră ascultă postul de radio E.L., fapt care îi

influențează concepțiile sale dușmănoase comentează negativ măsurile ce se

întreprind de către stat pentru ridicarea bunăstării populației, aducând injurii

și amenințări la adresa statului".

Într-un alt caz, în

calitate de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean Harghita, Serviciul

1, pârâtul a dirijat o sursă din legătura personală a domniei sale, pentru a

obține informații despre o persoană semnalată că „este o fire stăpânită de idei

naționalist-iredentiste, erijându-se în anumite situații pe o poziție de

denigrator a politicii și conducerii superioare de partid și de stat a audiat

și colportat știrile transmise de postul de radio E.L., informații pe care

ulterior le-a trimis spre exploatare la dosarul urmăritului.

În concluzie,

reclamantul a apreciat că în speță sunt îndeplinite condițiile

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin întâmpinare,

pârâtul a invocat a invocat excepțiile lipsei interesului și lipsei calității

procesuale active a reclamantului, arătând că cererile depuse de K.A. și K.C.

se referă la alte dosare decât cele pe baza cărora reclamantul își întemeiază

acțiunea, în aceste din urmă dosare, numele persoanelor fiind anonimizat prin

ștergere și care nu au cerut expres verificarea calității de lucrător al

securității cu privire la pârât.

Pârâtul a mai arătat

că ofițerul de informații nu putea și nu poate nici astăzi să încalce legile

statului, ordinele și instrucțiunile emise de superiori în baza legilor în

vigoare, precizând și faptul că în cauză nu există probe privind suprimarea sau

îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului.

Ulterior, pârâtul a

invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008

aprobată prin Legea nr. 293/2008 și cerere de suspendare a judecății cauzei

până la soluționarea acestei excepții.

instanțe

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 1750 din 12 martie 2012, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de

neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 aprobată prin Legea nr.

293/2008, excepție invocată de pârât, a respins cererea de suspendare a

judecății, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, ca

nefondată, precum și excepțiile lipsei interesului și lipsei calității

procesuale active, invocate de pârât, ca nefondate.

Prin aceeași

sentință, a admis acțiunea formulată de reclamant, constatând calitatea

pârâtului de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța

această soluție, a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24/ 2008 invocată de pârât,

prima instanță a apreciat că întrunește condițiile de admisibilitate prevăzută

de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

Referitor la cererea

de suspendare, prima instanță a apreciat că nu este neîntemeiată, față de

faptul că dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 care prevedeau

suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de

neconstituționalitate au fost abrogate prin Legea nr. 177/2010, în prezent nu

mai există un temei legal pentru a se dispune suspendarea judecății cauzei.

În ceea ce privește

excepțiile lipsei interesului și lipsei calității procesuale active, invocate

de pârât, prima instanță a apreciat că sunt nefondate, având în vedere că O.U.G.

nr. 24/2008 prevede condițiile în care C.N.S.A.S. poate formula acțiune în

constatarea calității de lucrător al Securității, astfel că, dacă aceste condiții

sunt îndeplinite, legiuitorul conferă Consiliului calitate procesuală activă,

prezumând că are și interes în formularea acțiunii.

Pe

fondul cauzei, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite d

ispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul

că pârâtul a avut

gradul

de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Harghita,

Serviciul 1 în anii 1985 și 1986, iar prin

activitățile desfășurate în această calitate, a suprimat

sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

A reținut astfel că pârâtul a instrumentat dosarul privind pe B.J.

urmărit pentru intenția de a pleca ilegal din țară, dispunând interceptarea

corespondenței acestuia, măsura ce a fost adusă la îndeplinire.

Pârâtul a contribuit la instrumentarea dosarului, privind pe K.C.,

fost condamnat pentru infracțiuni contra securității statului, dirijând o sursă

informativă în anturajul acestei persoane și obținând informații în baza cărora

a propus avertizarea persoanei urmărite, întrucât s-a dedat la comentarii

referitoare la problema națională, drepturile și libertățile naționalității

maghiare, și că s-a referit la unele acțiuni ostile țării ale emigrației

maghiare, sub influența emisiunilor postului de radio E.L.

Concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că prin

activitățile desfășurate de pârât, acesta a încălcat

dreptul

la viață privată și secretul corespondenței prevăzute de art. 17 din Pactul

Internațional cu privire la drepturile civile și politice, înlăturând

susținerile pârâtului în sensul că a respectat

legile în vigoare,

ordinele și instrucțiunile emise de superiori sau că măsura de restrângere a

drepturilor respectivelor persoane urmărite de Securitate ar fi justificată de

interesul apărării securității naționale, întrucât respective măsuri nu au fost

dispuse de acesta pentru apărarea securității naționale, ci pentru apărarea

regimului totalitar comunist.

de pârâtul R.P. împotriva sentinței civile nr. 1044 din 15 februarie 2012 a

Curții de Apel București.

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

3.1. Instanța de fond

a ignorat calitatea recurentului-pârât de militar, apărător al legii și nu a

verificat conform jurisprudenței C.E.D.O., dacă cel căruia se pretinde că

i-a încălcat „drepturi ale omului”, a încălcat sau nu legea, dacă în cazul

acestei persoane a existat sau nu vreo rațiune legală de urmărire a sa.

Actele de comandament

militar nu sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului

administrativ.

3.2. Instanța de fond

și-a atribuit drepturi procedurale pe care legea contenciosului administrativ

și Codul de procedură civilă nu i le recunosc, judecarea unor „suprimări sau

îngrădiri ale drepturilor omului”, prin raportare nemijlocită la prevederi ale

Constituției României din 1965, Declarația Universală a Drepturilor Omului din

1948 și Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice

intrate în vigoare în anul 1976.

Toate documentele

internaționale și jurisprudența C.E.D.O. precizează că încălcarea acestora sunt

acțiuni ce cad în responsabilitatea statului. Ofițerul de informații nu este

subiect de drept internațional și nu poate fi acuzat de încălcarea tratatelor

internaționale, ci numai de încălcarea legilor statului.

Recurentul consideră

că nu se face vinovat de nicio faptă ilicită, iar niciuna dintre persoanele

aflate în atenția sa nu a avut de suportat consecințe de natură administrativă,

civilă, penală sau alte constrângeri cauzatoare de prejudicii.

3.3. Instanța de fond

nu a exercitat un rol activ în aflarea adevărului, nu a observat că au fost

selecționate numai anumite părți din dosare, care nu au relevanță în raport de

prevederile O.U.G. nr. 24/2008.

Curții Constituționale nr. 990 din 22 noiembrie 2012 s-a respins ca devenită

inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit.

b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 și ca neîntemeiată excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 lit. a) și b), cu excepția

sintagmelor „sub orice formă” și „relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității”, lit. d), art. 3-39 cuprinse în O.U.G. nr. 24/2008.

II. Considerentele

Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară

exercitată

fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

1.1. Motivele de

recurs depuse la dosar în data de 8 ianuarie 2014 nu pot fi analizate,

deoarece, pe de o parte, au fost formulate peste termenul imperativ de 15 zile

de la comunicarea sentinței recurate, conform art. 301 C. proc. civ., iar, pe

de altă parte, au fost întemeiate pe dispozițiile noului Cod de procedură

civilă care nu are aplicabilitate în prezenta cauză.

1.2. Potrivit

dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, persoana, subiect al

unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la

cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor

acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate

solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au construit la instrumentarea dosarului.

Conform art. 2 alin. (1)

lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securității este ofițerul/

subofițerul care a lucrat la Securitate sau Miliție (cu atribuții pe linie de

Securitate), inclusiv ofițerul acoperit, care, în perioada 1945-1989, a

desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Din coroborarea celor

două texte, rezultă că pentru constatarea calității de lucrător al Securității

este obligatorie solicitarea persoanei îndreptățite și dovada că lucrătorul

care a instrumentat dosarul acesteia, a desfășurat activități prin care a

suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În speță, din actele

dosarului reiese că solicitarea de verificare a fost formulată de numiții K.A.

și K.C.

S-au depus înscrisuri

(cota și titularul dosarului) ce privesc pe B.J. (fost S.L.) și K.C.

B.J. (fost S.L.) nu a

formulat cerere întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.G. nr. 24/2008,

urmând a se constata că instanța de fond în mod greșit a reținut îndeplinirea

condițiilor legal prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, în privința

recurentului-pârât.

Se mai reține că la

filele 32-33 din dosarul de fond a fost depus un înscris intitulat „raport de

investigații privind pe numitul K.A. din Miercurea-Ciuc”, semnat de către

recurent.

În ceea ce-l privește

pe K.A., deși a formulat cerere de aflare a identității lucrătorilor

Securității care au contribuit la instrumentarea dosarului, din probele

administrate nu rezultă că acesta a fost subiectul unui dosar din care rezultă

că a fost urmărit de Securitate.

Această concluzie

este întărită de împrejurarea inexistenței unui dosar deschis pe numele lui

K.A., în cuprinsul notei de constatare emisă de C.N.S.A.S. - Direcția

Investigații. Mai mult, pe coperta dosarului, vol. 1., fila 31, nu este trecut

niciun nume.

Raportul de

investigații depus la filele 32-33 și semnat de către recurent nu

demonstrează îndeplinirea condiției ca lucrătorul să fi desfășurat activități

prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale

omului.

Raportul îl

caracterizează pozitiv pe K.A., ca având o „comportare corectă față de vecini”.

Înscrisurile depuse

la filele 36-38 din dosarul de fond și care-l privesc pe numitul K.G., nu fac

dovada îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale acestuia, fiind

note cu privire la situația materială grea a familiei și la preocupările

zilnice, consemnate de alte persoane.

Din raportul aflat la

fila 35, ce nu este întocmit de recurent, rezultă că petentul K.C. a fost

condamnat politic pentru infracțiuni contra securității statului și că potrivit

propriei declarații în anumite momente, s-a referit la acțiuni ostile ale emigrației

maghiare și la rezolvarea problemei naționale, influențat fiind de postul E.L.

Activitățile de

urmărire a petentului K.C., în ipoteza în care ar fi reale, au avut în vedere

condamnarea acestuia la o infracțiune împotriva securității statului și datorită

unor manifestări și comentarii dușmănoase ce vizau Statul român.

Din niciun document

aflat la dosar nu rezultă că a avut loc o acțiune de urmărire, consecință a

unor activități potrivnice regimului comunist care să fi îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului.

1.3. Asupra

celorlalte motive de recurs, Înalta Curte consideră că nu mai este necesar a se

pronunța, fiind vădit nefondate și contrare jurisprudenței în materie.

în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/ 2004, modificată și completată, recursul va fi

admis.

Se va modifica

sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii în constatare, ca

neîntemeiată.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de R.P. împotriva sentinței nr. 1044 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2014.