ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 142/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul R.P. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea din 23 aprilie 2009, adresată Consiliului de către petentul K.A., se solicită verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează în vol.1, fila 210v.

De asemenea, prin cererea din 28 iunie 2010 adresată Consiliului de către domnul K.C., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează în vol. 1, fila 169, 170. Reclamantul a mai arătat că așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de constatare din 03 februarie 2011 precum si al înscrisurilor atașate acțiunii, pârâtul, având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean Harghita, a solicitat U.M. X București (n.n.

- Unitatea Specială „S", cu profil de interceptare a corespondenței) interceptarea corespondenței unei persoane supravegheată prin dosar de urmărire informativă, deoarece „se preocupă cu scrierea unor poezii cu conținut ostil în care elogiază viața din Occident și deplânge viața tineretului din țara noastră ascultă postul de radio E.L., fapt care îi influențează concepțiile sale dușmănoase comentează negativ măsurile ce se întreprind de către stat pentru ridicarea bunăstării populației, aducând injurii și amenințări la adresa statului". Într-un alt caz, în calitate de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean Harghita, Serviciul 1, pârâtul a dirijat o sursă din legătura personală a domniei sale, pentru a obține informații despre o persoană semnalată că „este o fire stăpânită de idei naționalist-iredentiste, erijându-se în anumite situații pe o poziție de denigrator a politicii și conducerii superioare de partid și de stat a audiat și colportat știrile transmise de postul de radio E.L., informații pe care ulterior le-a trimis spre exploatare la dosarul urmăritului.

În concluzie, reclamantul a apreciat că în speță sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat a invocat excepțiile lipsei interesului și lipsei calității procesuale active a reclamantului, arătând că cererile depuse de K.A. și K.C. se referă la alte dosare decât cele pe baza cărora reclamantul își întemeiază acțiunea, în aceste din urmă dosare, numele persoanelor fiind anonimizat prin ștergere și care nu au cerut expres verificarea calității de lucrător al securității cu privire la pârât. Pârâtul a mai arătat că ofițerul de informații nu putea și nu poate nici astăzi să încalce legile statului, ordinele și instrucțiunile emise de superiori în baza legilor în vigoare, precizând și faptul că în cauză nu există probe privind suprimarea sau îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului.

Ulterior, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 aprobată prin Legea nr. 293/2008 și cerere de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea acestei excepții. 2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1750 din 12 martie 2012, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 aprobată prin Legea nr. 293/2008, excepție invocată de pârât, a respins cererea de suspendare a judecății, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, ca nefondată, precum și excepțiile lipsei interesului și lipsei calității procesuale active, invocate de pârât, ca nefondate.

Prin aceeași sentință, a admis acțiunea formulată de reclamant, constatând calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Pentru a pronunța această soluție, a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24/ 2008 invocată de pârât, prima instanță a apreciat că întrunește condițiile de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992. Referitor la cererea de suspendare, prima instanță a apreciat că nu este neîntemeiată, față de faptul că dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 care prevedeau suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate au fost abrogate prin Legea nr. 177/2010, în prezent nu mai există un temei legal pentru a se dispune suspendarea judecății cauzei.

În ceea ce privește excepțiile lipsei interesului și lipsei calității procesuale active, invocate de pârât, prima instanță a apreciat că sunt nefondate, având în vedere că O.U.G. nr. 24/2008 prevede condițiile în care C.N.S.A.S. poate formula acțiune în constatarea calității de lucrător al Securității, astfel că, dacă aceste condiții sunt îndeplinite, legiuitorul conferă Consiliului calitate procesuală activă, prezumând că are și interes în formularea acțiunii. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite d ispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Harghita, Serviciul 1 în anii 1985 și 1986, iar prin activitățile desfășurate în această calitate, a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

A reținut astfel că pârâtul a instrumentat dosarul privind pe B.J. urmărit pentru intenția de a pleca ilegal din țară, dispunând interceptarea corespondenței acestuia, măsura ce a fost adusă la îndeplinire. Pârâtul a contribuit la instrumentarea dosarului, privind pe K.C., fost condamnat pentru infracțiuni contra securității statului, dirijând o sursă informativă în anturajul acestei persoane și obținând informații în baza cărora a propus avertizarea persoanei urmărite, întrucât s-a dedat la comentarii referitoare la problema națională, drepturile și libertățile naționalității maghiare, și că s-a referit la unele acțiuni ostile țării ale emigrației maghiare, sub influența emisiunilor postului de radio E.L.

Concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că prin activitățile desfășurate de pârât, acesta a încălcat dreptul la viață privată și secretul corespondenței prevăzute de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, înlăturând susținerile pârâtului în sensul că a respectat legile în vigoare, ordinele și instrucțiunile emise de superiori sau că măsura de restrângere a drepturilor respectivelor persoane urmărite de Securitate ar fi justificată de interesul apărării securității naționale, întrucât respective măsuri nu au fost dispuse de acesta pentru apărarea securității naționale, ci pentru apărarea regimului totalitar comunist. 3. Recursul formulat de pârâtul R.P.

împotriva sentinței civile nr. 1044 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel București. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. 3.1. Instanța de fond a ignorat calitatea recurentului-pârât de militar, apărător al legii și nu a verificat conform jurisprudenței C.E.D.O., dacă cel căruia se pretinde că i-a încălcat „drepturi ale omului”, a încălcat sau nu legea, dacă în cazul acestei persoane a existat sau nu vreo rațiune legală de urmărire a sa. Actele de comandament militar nu sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ. 3.2.

Instanța de fond și-a atribuit drepturi procedurale pe care legea contenciosului administrativ și Codul de procedură civilă nu i le recunosc, judecarea unor „suprimări sau îngrădiri ale drepturilor omului”, prin raportare nemijlocită la prevederi ale Constituției României din 1965, Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 și Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice intrate în vigoare în anul 1976. Toate documentele internaționale și jurisprudența C.E.D.O. precizează că încălcarea acestora sunt acțiuni ce cad în responsabilitatea statului. Ofițerul de informații nu este subiect de drept internațional și nu poate fi acuzat de încălcarea tratatelor internaționale, ci numai de încălcarea legilor statului.

Recurentul consideră că nu se face vinovat de nicio faptă ilicită, iar niciuna dintre persoanele aflate în atenția sa nu a avut de suportat consecințe de natură administrativă, civilă, penală sau alte constrângeri cauzatoare de prejudicii. 3.3. Instanța de fond nu a exercitat un rol activ în aflarea adevărului, nu a observat că au fost selecționate numai anumite părți din dosare, care nu au relevanță în raport de prevederile O.U.G. nr. 24/2008. 4. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 990 din 22 noiembrie 2012 s-a respins ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 și ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 lit. a) și b), cu excepția sintagmelor „sub orice formă” și „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității”, lit. d), art. 3-39 cuprinse în O.U.G.

nr. 24/2008. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. Recursul este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. 1.1. Motivele de recurs depuse la dosar în data de 8 ianuarie 2014 nu pot fi analizate, deoarece, pe de o parte, au fost formulate peste termenul imperativ de 15 zile de la comunicarea sentinței recurate, conform art. 301 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, au fost întemeiate pe dispozițiile noului Cod de procedură civilă care nu are aplicabilitate în prezenta cauză. 1.2. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au construit la instrumentarea dosarului. Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securității este ofițerul/ subofițerul care a lucrat la Securitate sau Miliție (cu atribuții pe linie de Securitate), inclusiv ofițerul acoperit, care, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din coroborarea celor două texte, rezultă că pentru constatarea calității de lucrător al Securității este obligatorie solicitarea persoanei îndreptățite și dovada că lucrătorul care a instrumentat dosarul acesteia, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. În speță, din actele dosarului reiese că solicitarea de verificare a fost formulată de numiții K.A. și K.C. S-au depus înscrisuri (cota și titularul dosarului) ce privesc pe B.J. (fost S.L.) și K.C. B.J. (fost S.L.) nu a formulat cerere întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.G. nr. 24/2008, urmând a se constata că instanța de fond în mod greșit a reținut îndeplinirea condițiilor legal prevăzute de O.U.G.

nr. 24/2008, în privința recurentului-pârât. Se mai reține că la filele 32-33 din dosarul de fond a fost depus un înscris intitulat „raport de investigații privind pe numitul K.A. din Miercurea-Ciuc”, semnat de către recurent. În ceea ce-l privește pe K.A., deși a formulat cerere de aflare a identității lucrătorilor Securității care au contribuit la instrumentarea dosarului, din probele administrate nu rezultă că acesta a fost subiectul unui dosar din care rezultă că a fost urmărit de Securitate. Această concluzie este întărită de împrejurarea inexistenței unui dosar deschis pe numele lui K.A., în cuprinsul notei de constatare emisă de C.N.S.A.S. - Direcția Investigații. Mai mult, pe coperta dosarului, vol. 1., fila 31, nu este trecut niciun nume.

Raportul de investigații depus la filele 32-33 și semnat de către recurent nu demonstrează îndeplinirea condiției ca lucrătorul să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Raportul îl caracterizează pozitiv pe K.A., ca având o „comportare corectă față de vecini”. Înscrisurile depuse la filele 36-38 din dosarul de fond și care-l privesc pe numitul K.G., nu fac dovada îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale acestuia, fiind note cu privire la situația materială grea a familiei și la preocupările zilnice, consemnate de alte persoane. Din raportul aflat la fila 35, ce nu este întocmit de recurent, rezultă că petentul K.C.

a fost condamnat politic pentru infracțiuni contra securității statului și că potrivit propriei declarații în anumite momente, s-a referit la acțiuni ostile ale emigrației maghiare și la rezolvarea problemei naționale, influențat fiind de postul E.L. Activitățile de urmărire a petentului K.C., în ipoteza în care ar fi reale, au avut în vedere condamnarea acestuia la o infracțiune împotriva securității statului și datorită unor manifestări și comentarii dușmănoase ce vizau Statul român. Din niciun document aflat la dosar nu rezultă că a avut loc o acțiune de urmărire, consecință a unor activități potrivnice regimului comunist care să fi îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. 1.3.

Asupra celorlalte motive de recurs, Înalta Curte consideră că nu mai este necesar a se pronunța, fiind vădit nefondate și contrare jurisprudenței în materie. 2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/ 2004, modificată și completată, recursul va fi admis. Se va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii în constatare, ca neîntemeiată. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de R.P. împotriva sentinței nr. 1044 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.