ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6457/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrative și fiscal, la data de 26 noiembrie 2010, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.P.D., a solicitat să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P 5421/01 din 04 martie 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul W.R., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului fond informativ nr. I. 184945 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care domnul A.P.D.

figurează la fila 172. A mai arătat că, din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/1963 din 19 august 2010, pârâtul, având gradul de locotenent major din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Sibiu, Serviciului 1, a propus lucrarea prin acțiune informativă a unui fost informator deoarece, la încercarea de contactare, „a refuzat să poarte vreo discuție cu organul de Securitate" și la reîntoarcerea la ziarul la care lucra în calitate de traducător „acesta a creat o atmosferă necorespunzătoare, afirmând eronat că organele noastre ar fi încercat să facă uz de forță pentru a-l determina să de-a informații și să-l ducă într-un loc anume" și în dosarul de urmărire deschis, acesta a luat mai multe măsuri informative - operative.

Astfel, a susținut reclamantul că activitatea pârâtului se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 6858 din data de 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, reținând, în esență, că nu există dovezi care să ateste că pârâtul ar fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ privindu-l pe W.R., întrucât, din Dosarul cota J184945, la dosarul cauzei se regăsește doar o telegramă trimisă de Inspectoratul Județean Sibiu către Inspectoratul Județean Timiș (fila 27), în care se face referire la persoana urmărită, dar nu există nicio mențiune care să îl privească pe pârât.

Prin urmare, a apreciat că nu există probe care să permită a se concluziona că pârâtul, locotenent major în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Sibiu, ar fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile persoanei urmărite, W.R. Curtea a reținut, de altfel, că în motivarea acțiunii în constatare nu se susține desfășurarea de către pârât a activităților menționate de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 cu privire la W.R. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 în ceea ce privește respingerea acțiunii în constatare formulată în contradictoriu cu pârâtul - intimat și o interpretare eronată a dispozițiilor art. 1 alin. (7) din același act normativ. Recurentul arată că în mod neegal prima instanță a interpretat eronat prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul că cererea de verificare nu poate viza decât activitățile specifice în legătură cu dosarul de urmărire a persoanei care a făcut cererea de verificare, respectiv W.R. Aceasta deoarece în urma sesizării prin care activitatea de verificare se raportează la întreaga activitate a persoanei verificate, iar nu numai la documentele aflate în dosarul persoanei, care a solicitat verificarea conform art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008. În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, recurentul arată că prima instanța a înlăturat nejustificat adresa din Dosarul de urmărire nr. 184945, care-l privea pe W.R., act de natură a proba calitatea pârâtului de lucrător al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în constatare astfel cum a fost formulate. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că recursul este fondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Sentința recurată prin soluția dispusă de respingere a acțiunii este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 1 alin. (7) din art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 28/2008 neputând fi reținute aspectele de nelegalitate invocate în motivele de recurs. Astfel, în mod corect și cu respectarea soluției de principiu a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul că instanța verifică exclusiv activitățile desfășurate de pârât în legătură cu dosarul de urmărire a persoanei care a făcut cererea de verificare, respectiv dosarul cu cota I 18495 privindu-l pe W.R., nu și cu privire la activitățile desfășurate de pârât, ca ofițer de securitate în dosarul de urmărire informativă a altor persoane.

Aceasta deoarece ca urmare a unei cereri de verificare nu poate face obiect al verificării la cererea persoanei interesate întreaga activitate a ofițerului de securitate, ci verificarea trebuie raportată la dosarul persoanei care a solicitat verificarea. În legătură cu persoana care a solicitat verificarea numitului W.R. în dosarul său de urmărire cu cota arhivistică nr. I184945 există o singură adresă aflată la fila 27 dosar fond, probă înlăturată corect și motivat de instanța de fond. Deoarece această adresă în care este menționată persana care a formulat cererea nu îl menționează pe pârât ci cu totul o altă persoană numitul A.M., neputându-se reține existența unui singur act de natură a proba pe fond îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2004. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 6858 din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2013