ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 378/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.I., constatarea calității acestuia de lucrător al Securității. În motivarea cererii s-a arătat că, prin cererea nr. P4514/06 din 25 mai 2009, adresată C.N.S.A.S.

de către domnul L.V., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 160246 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează la fila 21. S-a mai arătat că, așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/276 din 03 februarie 2011, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, pârâtul, având gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Arad, Serviciul 1, a aprobat urmărirea prin dosar de problemă/ obiectiv nr. 23271 a unei persoane semnalată că „în perioada 1947 -1948 a făcut parte din mănunchiul de prieteni la M.N., iar în 1949 a fost condamnat 1 an ” ; de asemenea în calitate de căpitan în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Arad, Serviciul 2, pârâtul a dirijat mai multe surse din legătura personală a domniei sale, „pentru cunoașterea elementului în cauză la locul de muncă, atitudinea din punct de vedere politic și pentru a stabili preocupările sale ” . În rezumat, reclamantul a mai susținut că activitatea pârâtului se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a din O.U.G.

nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea pârâtului de „lucrător al Securității ” . 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 6489 din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul P.I. și, în consecință, a constatat calitatea acestuia din urmă de lucrător al Securității. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat, în esență, că pârâtul a avut gradul de căpitan din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Arad, Serviciul 1, calitate în care a luat măsuri de natură a încălca flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare și la acea dată, reprezentând grave imixtiuni în viața privată, încălcându-se concomitent, și dreptul fundamental la libertatea de opinie și de exprimare.

În motivarea acestor concluzii, Curtea a arătat că, în calitatea sa de ofițer de Securitate, pârâtul a aprobat urmărirea prin dosar de problemă/obiectiv nr. 23271 a unei persoane semnalată că „în perioada 1947 -1948 a făcut parte din mănunchiul de prieteni la M.N.

- iar în 1949 a fost condamnat 1 an"; de asemenea în calitate de căpitan în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Arad, Serviciul 2, pârâtul a dirijat mai multe surse din legătura personală a domniei sale, „pentru cunoașterea elementului în cauză la locul de muncă, atitudinea din punct de vedere politic și pentru a stabili preocupările sale ” . Prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârât, cu motivarea că acesta a avut calitatea de ofițer al Securității cu atribuții pe linie de Securitate, iar în prezenta cauză instanța are de stabilit dacă acesta a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

3. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 6489 din 7 noiembrie 2011 a formulat recurs pârâtul P.I., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată pentru motive încadrate in dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, s-a criticat, în primul rând, soluția dată de instanța de fond excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului, susținându-se că actele prezentate de C.N.S.A.S. ca fiind întocmite de către recurent nu se referă la persoana d-lui L.V.; or, C.N.S.A.S. trebuia să se limiteze la verificarea ofițerilor care au participat la instrumentarea dosarului persoanei care a făcut sesizarea, fără a extinde această verificare la dosarele unor persoane care în mod vădit nu au solicitat acest lucru.

Recurentul a mai criticat considerentele instanței de fond privind necesitatea deconspirării foștilor lucrători de Securitate și modul în care aceasta a înțeles să facă interpretarea și aplicarea, în speță, a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. 4. Soluția instanței de control judiciar Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acțiunea reclamantului, apărările pârâtului, probele cauzei și legislația aplicabilă, precum și jurisprudența instanței de contencios constituțional, constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare. În prezenta cauză, problema dedusă judecății este aceea dacă Curtea de Apel București a fost sau nu legal sesizată de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu acțiunea în constatarea calității recurentului-pârât de lucrător al Securității, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Prezenta acțiune în contencios administrativ a avut la bază cererea nr. P4514/06 din 25 mai 2009 adresată C.N.S.A.S. de către domnul L.V., prin care s-a solicitat verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului I 160246, în temeiul art. 1 alin. 7 din ordonanța aflată în discuție. Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât prima instanță a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Astfel, conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Art. 1 alin. (9) din ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Din interpretarea textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate. Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane.

Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea. Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens. Ca atare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă și-l autentică în acest scop.

Într-adevăr, în cauza de față, atât acțiunea în constatare, cât și nota de constatare nr. DI/I/276 din 03 februarie 2011 anexată acesteia au avut în vedere cererea formulată de către numitul L.V., însă acesta din urmă nu a avut nici o legătură cu măsurile luate sau aprobate de recurent, individualizate în respectiva notă de constatare (a se vedea filele 14-17 dosar fond). Nici unul din documentele depuse de către autoritatea intimată, în probarea activității recurentului, nu se referă la persoana care a formulat cererea de verificare sau la dosarul acesteia. Ca atare, în raport de probatoriul administrat, numitul L.V. nu poate avea calitatea de subiect al unui dosar din care să rezulte că ar fi fost urmărit de către Securitate, mai precis, de către recurent, prin activitățile întreprinse sau dispuse de către acesta.

Prin urmare, cererea de verificare a calității de „lucrător de Securitate ” , formulată de această persoană fizică, nu pute să stea la baza prezentei acțiuni în constatare introdusă de autoritatea intimată. Având în vedere nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității și nici a motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. În raport de cele anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece prima instanță a realizat o interpretare greșită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul P.I. împotriva sentinței civile nr. 6489 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2013.