ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 378/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.I.,

constatarea calității acestuia de lucrător al Securității.

În motivarea cererii s-a arătat că,

prin cererea nr. P4514/06 din 25 mai 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul

L.V., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător

al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 160246 (cotă C.N.S.A.S.), dosar

în care pârâtul figurează la fila 21.

S-a mai arătat că, așa cum rezultă și

din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/276 din 03 februarie 2011, precum și

al înscrisurilor atașate acțiunii, pârâtul, având gradul de căpitan în cadrul

Inspectoratului Județean de Securitate Arad, Serviciul 1, a aprobat urmărirea

prin dosar de problemă/ obiectiv nr. 23271 a unei persoane semnalată că „în

perioada 1947 -1948 a făcut parte din mănunchiul de prieteni la M.N., iar în

1949 a fost condamnat 1 an

”

; de asemenea în calitate de căpitan

în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Arad, Serviciul 2, pârâtul a

dirijat mai multe surse din legătura personală a domniei sale, „pentru cunoașterea

elementului în cauză la locul de muncă, atitudinea din punct de vedere politic

și pentru a stabili preocupările sale

”

.

În rezumat, reclamantul a mai susținut

că activitatea pârâtului se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind asigurate

condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea

constata calitatea pârâtului de „lucrător al Securității

”

.

Prin sentința civilă nr. 6489 din 7

noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către reclamantul C.N.S.A.S.

în contradictoriu cu pârâtul P.I. și, în consecință, a constatat calitatea

acestuia din urmă de lucrător al Securității.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a constatat, în esență, că pârâtul a avut gradul de căpitan din cadrul

Inspectoratului Județean de Securitate Arad, Serviciul 1, calitate în care a

luat măsuri de natură a încălca flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale

omului garantate prin legile în vigoare și la acea dată, reprezentând grave

imixtiuni în viața privată, încălcându-se concomitent, și dreptul fundamental

la libertatea de opinie și de exprimare.

În motivarea acestor concluzii, Curtea

a arătat că, în calitatea sa de ofițer de Securitate, pârâtul a aprobat

urmărirea prin dosar de problemă/obiectiv nr. 23271 a unei persoane semnalată

că „în perioada 1947 -1948 a făcut parte din mănunchiul de prieteni la M.N. -

iar în 1949 a fost condamnat 1 an"; de asemenea în calitate de căpitan în

cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Arad, Serviciul 2, pârâtul a

dirijat mai multe surse din legătura personală a domniei sale, „pentru

cunoașterea elementului în cauză la locul de muncă, atitudinea din punct de

vedere politic și pentru a stabili preocupările sale

”

.

Prima instanță a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârât, cu motivarea că

acesta a avut calitatea de ofițer al Securității cu atribuții pe linie de

Securitate, iar în prezenta cauză instanța are de stabilit dacă acesta a

desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Împotriva sentinței civile nr. 6489

din 7 noiembrie 2011 a formulat recurs pârâtul P.I., solicitând modificarea acesteia

în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată pentru motive

încadrate in dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, s-a

criticat, în primul rând, soluția dată de instanța de fond excepției lipsei

calității procesual pasive a pârâtului, susținându-se că actele prezentate de C.N.S.A.S.

ca fiind întocmite de către recurent nu se referă la persoana d-lui L.V.; or, C.N.S.A.S.

trebuia să se limiteze la verificarea ofițerilor care au participat la

instrumentarea dosarului persoanei care a făcut sesizarea, fără a extinde

această verificare la dosarele unor persoane care în mod vădit nu au solicitat

acest lucru.

Recurentul a mai criticat

considerentele instanței de fond privind necesitatea deconspirării foștilor

lucrători de Securitate și modul în care aceasta a înțeles să facă interpretarea

și aplicarea, în speță, a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

judiciar

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs, acțiunea reclamantului, apărările pârâtului, probele cauzei și

legislația aplicabilă, precum și jurisprudența instanței de contencios

constituțional, constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce se

vor expune în continuare.

În prezenta cauză, problema dedusă

judecății este aceea dacă Curtea de Apel București a fost sau nu legal sesizată

de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu acțiunea

în constatarea calității recurentului-pârât de lucrător al Securității, în

temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008.

Prezenta acțiune în contencios

administrativ a avut la bază cererea nr. P4514/06 din 25 mai 2009 adresată

C.N.S.A.S. de către domnul L.V., prin care s-a solicitat verificarea calității

de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului I 160246, în temeiul art. 1 alin. 7 din ordonanța

aflată în discuție.

Înalta Curte apreciază că este fondat

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât prima

instanță a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și

(9) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

293/2008.

Astfel, conform art. 1 alin. (1) din

această reglementare, orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a

avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a

Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii

Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum

și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit

acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea

informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se exercită la

cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de

pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din ordonanță prevede

că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de

Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor

Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la

completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului.

Art. 1 alin. (9) din ordonanță

precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) și

(7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Din interpretarea textelor legale

anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii

care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție,

ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au

fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în ceea ce privește

sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată

la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a

fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane.

Cu alte cuvinte, legea în materie a

statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu

privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea

propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor

persoane care nu au cerut verificarea.

Mai mult decât atât, niciun text din

O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător al

Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost

subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au

formulat o cerere în acest sens.

Ca atare, exercitarea dreptului de a

solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al

unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu și altor

persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă și-l autentică în

acest scop.

Într-adevăr, în cauza de față, atât

acțiunea în constatare, cât și nota de constatare nr. DI/I/276 din 03 februarie

2011 anexată acesteia au avut în vedere cererea formulată de către numitul L.V.,

însă acesta din urmă nu a avut nici o legătură cu măsurile luate sau aprobate

de recurent, individualizate în respectiva notă de constatare (a se vedea

filele 14-17 dosar fond).

Nici unul din documentele depuse de

către autoritatea intimată, în probarea activității recurentului, nu se referă

la persoana care a formulat cererea de verificare sau la dosarul acesteia.

Ca atare, în raport de probatoriul

administrat, numitul L.V. nu poate avea calitatea de subiect al unui dosar din

care să rezulte că ar fi fost urmărit de către Securitate, mai precis, de către

recurent, prin activitățile întreprinse sau dispuse de către acesta.

Prin urmare, cererea de verificare a

calității de „lucrător de Securitate

”

,

formulată de această persoană fizică, nu pute să stea la baza prezentei acțiuni

în constatare introdusă de autoritatea intimată.

Având în vedere nelegala sesizare a

instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare, Înalta

Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 2

lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de

lucrător al Securității și nici a motivului de recurs reglementat de art. 304 pct.

7 C. proc. civ.

În raport de cele anterior expuse,

instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanță a realizat o

interpretare greșită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G. nr.

24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Pe cale de consecință, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din

Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentința

atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul P.I.

împotriva sentinței civile nr. 6489 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că

respinge acțiunea reclamantului C.N.S.A.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 ianuarie 2013.