ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7221/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată la data de 3 octombrie 2011 sub nr. 8584/2/2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pârâtul F.N. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în privința pârâtului. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat arată că pârâtul a fost verificat la cererea numitului B.H. adresată C.N.S.A.S. la data de 1 octombrie 2008. S-a susținut că din cuprinsul notei de constatare din data de 27 iunie 2011 și al înscrisurilor atașate, rezultă că pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul I.J.S.

Timiș, Serviciul 1B, calitate în care a desfășurat activitate de natură a avea ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Prin întâmpinarea formulată la data de 16 februarie 2011 pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în întreaga sa carieră a acționat sub imperativele jurământului militar, care impunea rigoare și solemnitate supremă. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 1187 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul F.N. S-a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului F.N.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că din cuprinsul înscrisurilor identificate în arhiva fostei Securități privitoare la pârât rezultă că acest a avut calitatea de angajat al Securității, având gradul de căpitan și funcția de Șef Serviciu 1/B (1980) din cadrul I.J.S. Timiș (1978 - 1981), calitate în care a desfășurat activități de natură a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale ale omului. S-a avut în vedere că în cadrul R816-titular BM (recrutat pentru urmărirea informativă a unor persoane „semnalate cu manifestări dușmănoase la adresa orânduirii de stat din R.S.R.”) pârâtul a dirijat sursa aflată în legătura sa personală pe lângă o serie de persoane din localitatea C., jud. Timiș, stabilindu-i sarcini informative, informațiile referitoare la persoanele urmărite vizând comentariile și manifestările ostile la adresa politicii de partid și de stat.

De asemenea, s-a reținut că în „Observații” la „Nota informativă asupra atitudinii Familiei D., director adj. la Școala Generală C.” din data de 10 mai 1979 întocmită și semnată olograf de cpt. F.N., acesta a dispus măsura exploatării notei informative la celelalte materiale și informarea organelor Partidului Comunist Român. În dosarul I 236286, titular P.F.D. și M.M. (urmăriți informativ în urma semnalării că se ocupau „cu racolarea de persoane dispuse să treacă frontiera ilegal”) s-a reținut că pârâtul a dispus prin raportul din data de 22 iunie 1979 dactilografiat și semnat olograf de acesta, măsură de instalare a mijloacelor speciale la domiciliul numitei I.A. pentru a stabili unde se află ascunsă P.D., fiind vizate diferite manifestări ostile la adresa politicii de partid și de stat și „activități subversive împotriva orânduirii noastre”.

A apreciat judecătorul fondului că nu sunt incidente dispozițiile cuprinse în Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind limitarea exercițiului drepturilor garantate, prin anumite măsuri ale statelor, scopul legitim, respectiv protecția securității naționale (invocată de pârât în întâmpinare) neputând fi reținut, în condițiile în care faptele persoanelor urmărite vizau politica de partid și de stat și nicidecum securitatea națională. În concluzie, s-a constatat că prin activitățile desfășurate pârâtul a încălcat dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, fiind întrunite cerințele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul-pârât F.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat, în esență, că reclamantul C.N.S.A.S. a extins în mod abuziv verificările și la alte persoane decât la persoana îndreptățită conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, în mod nelegal au fost efectuate cercetări asupra muncii ofițerului și asupra numiților P.F.D. și M.M. S-a susținut că activitatea pârâtului a fost una de monitorizare și obținere de date și nu de poliție politică, niciuna dintre rapoartele semnate de către acesta neaducând prejudicii celor vizați. S-a mai arătat prin motivele de recurs că instanța de fond nu și-a manifestat rolul activ în ceea ce privește administrarea probatoriului. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile, rejudecarea cauzei în fond și respingerea acțiunii formulate.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8, și pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, se reține că pârâtul a fost verificat de C.N.S.A.S. la cererea numitului B.H., fiul numitului B.N., înregistrată la data de 1 octombrie 2008. Urmare a acestor verificări a fost întocmită nota de constatare din data de 27 iunie 2011, în temeiul căreia a fost sesizată instanța de contencios administrativ.

Înalta Curte apreciază că este fondată critica recurentului, având în vedere că prima instanță, adăugând la lege, a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 1 alin. (1), alin. (7) și alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008 În cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat ca temei legal dispozițiile art. 1 alin. (7), alin. (8) art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”. Alin. (8) al aceluiași art. prevede că (8) „De drepturile prevăzute la alin. (1)-alin. (7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari”. Deci, din interpretarea sistematică și teleologică a textelor legal citate mai sus, rezultă în primul rând că, atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale Securității se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securității, sau la cererea soțului supraviețuitor și a rudelor acestuia.

Totodată, în al doilea rând, rezultă că cererea de aflare a identității și de verificare a calității de lucrător al Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite, care a formulat cererea, iar nu și cu privire la ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cerere de verificare in temeiul dispozițiilor respective. În speță, nu s-a contestat calitatea recurentului-pârât de fost angajat al Securității, însă, sub aspectul verificării condiției prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, nu s-a stabilit în mod neechivoc faptul că acesta a contribuit la completarea dosarului de urmărire al tatălui persoanei îndreptățite care a formulat cererea de verificare.

Or, in cauză recurentul-pârât a fost verificat la cererea formulată de petentul B.H., fiul numitului B.N., dar în conținutul notei de constatare, cât și al celorlalte acte aflate la dosarul cauzei rezultă că pârâtul ar fi contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care a cerut verificarea acestuia. În ceea ce privește persoana numitului B.N., la dosar a fost depus o singură notă înregistrată la cota C.N.S.A.S., în care este relatat un comentariu cu privire la fuga acestuia, furnizată de sursa „K.”, care nu cuprinde sarcini, măsuri sau orice alte precizări care să fie circumscrise condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 respectiv, desfășurarea de activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Recurentul-reclamant a contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane, fiind reținute în mod greșit de către instanța de fond ca fiind probe prin care s-a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, însă acele persoane nu au formulat cerere de verificare, în temeiul art. 1 alin. (7) și alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a mai pronunțat, în situații similare și prin alte decizii (ex. decizia nr. 1582/2011, 2562/2011, 5359/2011). Această abordare se regăsește constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, făcând și obiectul unei soluții de principiu din data de 11 iunie 2012 având ca obiect interpretarea și aplicarea art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008 modificată și completată, care a fost adoptată în exercitarea rolului Înaltei Curți, consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituția României și de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, anume acela de a veghea la interpretarea și aplicarea unitară a legii. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Față de acestea, constatându-se întrunite motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează să admită recursul formulat, să se modifice sentința recurată și, pe fond, să se dispună respingerea acțiunii în constatare formulată de C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.N. împotriva sentinței nr. 1187 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2013.