ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7221/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea

înregistrată la data de 3 octombrie 2011 sub nr. 8584/2/2011 pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

C.N.S.A.S. a chemat în judecată pârâtul F.N. solicitând ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în

privința pârâtului.

În motivarea cererii de

chemare în judecată s-a arătat arată că pârâtul a fost verificat la cererea numitului

B.H. adresată C.N.S.A.S. la data de 1 octombrie 2008.

S-a susținut că din cuprinsul

notei de constatare din data de 27 iunie 2011 și al înscrisurilor atașate, rezultă

că pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul I.J.S. Timiș, Serviciul 1B, calitate

în care a desfășurat activitate de natură a avea ca efect îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Prin întâmpinarea formulată

la data de 16 februarie 2011 pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

arătând că în întreaga sa carieră a acționat sub imperativele jurământului militar,

care impunea rigoare și solemnitate supremă.

Hotărârea instanței de

fond

Prin

sentința

nr.

1187 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.

în contradictoriu cu pârâtul F.N. S-a constatat calitatea de lucrător al Securității

în privința pârâtului F.N.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut că din cuprinsul înscrisurilor identificate în

arhiva fostei Securități privitoare la pârât rezultă că acest a avut calitatea de

angajat al Securității, având gradul de căpitan și funcția de Șef Serviciu 1/B (1980)

din cadrul I.J.S. Timiș (1978 - 1981), calitate în care a desfășurat activități

de natură a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

S-a avut în vedere că

în cadrul R816-titular BM (recrutat pentru urmărirea informativă a unor persoane

„semnalate cu manifestări dușmănoase la adresa orânduirii de stat din R.S.R.”) pârâtul

a dirijat sursa aflată în legătura sa personală pe lângă o serie de persoane din

localitatea C., jud. Timiș, stabilindu-i sarcini informative, informațiile referitoare

la persoanele urmărite vizând comentariile și manifestările ostile la adresa politicii

de partid și de stat.

De asemenea, s-a reținut

că în „Observații” la „Nota informativă asupra atitudinii Familiei D., director

adj. la Școala Generală C.” din data de 10 mai 1979 întocmită și semnată olograf

de cpt. F.N., acesta a dispus măsura exploatării notei informative la celelalte

materiale și informarea organelor Partidului Comunist Român.

În dosarul I 236286, titular

P.F.D. și M.M. (urmăriți informativ în urma semnalării că se ocupau „cu racolarea

de persoane dispuse să treacă frontiera ilegal”) s-a reținut că pârâtul a dispus

prin raportul din data de 22 iunie 1979 dactilografiat și semnat olograf de acesta,

măsură de instalare a mijloacelor speciale la domiciliul numitei I.A. pentru a stabili

unde se află ascunsă P.D., fiind vizate diferite manifestări ostile la adresa politicii

de partid și de stat și „activități subversive împotriva orânduirii noastre”.

A apreciat judecătorul

fondului că nu sunt incidente dispozițiile cuprinse în Convenția Europeană a Drepturilor

Omului privind limitarea exercițiului drepturilor garantate, prin anumite măsuri

ale statelor, scopul legitim, respectiv protecția securității naționale (invocată

de pârât în întâmpinare) neputând fi reținut, în condițiile în care faptele persoanelor

urmărite vizau politica de partid și de stat și nicidecum securitatea națională.

În concluzie, s-a constatat

că prin activitățile desfășurate pârâtul a încălcat dreptul la viață privată prevăzut

de art. 17 Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, fiind

întrunite cerințele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recursul

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs recurentul-pârât F.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de

recurs, s-a arătat, în esență, că reclamantul C.N.S.A.S. a extins în mod abuziv

verificările și la alte persoane decât la persoana îndreptățită conform

art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, în mod nelegal

au fost efectuate cercetări asupra muncii ofițerului și asupra numiților P.F.D.

și M.M.

S-a susținut că activitatea

pârâtului a fost una de monitorizare și obținere de date și nu de poliție politică,

niciuna dintre rapoartele semnate de către acesta neaducând prejudicii celor vizați.

S-a mai arătat prin motivele

de recurs că instanța de fond nu și-a manifestat rolul activ în ceea ce privește

administrarea probatoriului.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței civile, rejudecarea cauzei în fond și respingerea

acțiunii formulate.

În drept, cererea de recurs

se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8, și pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, se reține că pârâtul

a fost verificat de C.N.S.A.S. la cererea numitului B.H., fiul numitului B.N., înregistrată

la data de 1 octombrie 2008.

Urmare a acestor verificări

a fost întocmită nota de constatare din data de 27 iunie 2011, în temeiul căreia

a fost sesizată instanța de contencios administrativ.

Înalta Curte apreciază

că este fondată critica recurentului, având în vedere că prima instanță, adăugând

la lege, a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 1 alin. (1), alin.

(7) și alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008

În cererea de sesizare

a instanței de contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat

ca temei legal dispozițiile art. 1 alin. (7), alin. (8) art. 2 lit. a), art. 8

lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările

ulterioare.

Într-adevăr, potrivit

art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, „persoana, subiect al unui dosar din care

rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații

la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea

dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați

în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”.

Alin. (8) al aceluiași

art. prevede că (8) „De drepturile prevăzute la alin. (1)-alin. (7) beneficiază

soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei

decedate ori moștenitorii săi testamentari”.

Deci, din interpretarea

sistematică și teleologică a textelor legal citate mai sus, rezultă în primul rând

că, atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea

unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale Securității se poate face

doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane care a fost subiect

al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securității, sau la

cererea soțului supraviețuitor și a rudelor acestuia.

Totodată, în al doilea

rând, rezultă că cererea de aflare a identității și de verificare a calității de

lucrător al Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau subofițerii care

au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite, care a formulat

cererea, iar nu și cu privire la ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cerere de verificare

in temeiul dispozițiilor respective.

În speță, nu s-a contestat

calitatea recurentului-pârât de fost angajat al Securității, însă, sub aspectul

verificării condiției prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, nu s-a

stabilit în mod neechivoc faptul că acesta a contribuit la completarea dosarului

de urmărire al tatălui persoanei îndreptățite care a formulat cererea de verificare.

Or, in cauză recurentul-pârât

a fost verificat la cererea formulată de petentul B.H., fiul numitului B.N., dar

în conținutul notei de constatare, cât și al celorlalte acte aflate la dosarul cauzei

rezultă că pârâtul ar fi contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care a

cerut verificarea acestuia.

În ceea ce privește persoana

numitului B.N., la dosar a fost depus o singură notă înregistrată la cota C.N.S.A.S.,

în care este relatat un comentariu cu privire la fuga acestuia, furnizată de sursa

„K.”, care nu cuprinde sarcini, măsuri sau orice alte precizări care să fie circumscrise

condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 respectiv,

desfășurarea de activități

prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Recurentul-reclamant a

contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane, fiind reținute în mod greșit

de către instanța de fond ca fiind probe prin care s-a dovedit îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, însă acele persoane nu au formulat

cerere de verificare, în temeiul art. 1 alin. (7) și alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008,

cu modificările și completările ulterioare.

În același sens, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a

mai pronunțat, în situații similare și prin alte decizii (ex. decizia nr. 1582/2011,

2562/2011, 5359/2011).

Această abordare se regăsește

constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, făcând și obiectul unei soluții de principiu din data de

11 iunie 2012 având ca obiect interpretarea și aplicarea art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008 modificată și completată, care a fost adoptată în exercitarea rolului

Înaltei Curți, consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituția României și de

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, anume acela

de a veghea la interpretarea și aplicarea unitară a legii.

Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs.

Față de acestea, constatându-se

întrunite motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 20 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează să admită recursul formulat,

să se modifice sentința recurată și, pe fond, să se dispună respingerea acțiunii

în constatare formulată de C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de F.N. împotriva sentinței nr. 1187 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2013.