ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1579/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 12.04.2013, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Prin Sentința nr. 2268 din 9 iulie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul A. a avut gradul de locotenent-major (1983, 1984, 1985) și respectiv, căpitan (1987), în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Buzău, Serviciul 1, calitate în care s-a remarcat prin acțiuni ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pârâtul A. a declarat recurs împotriva Sentinței nr. 2268 din 9 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul nu și-a motivat în drept calea de atac, însă criticile invocate în cererea de recurs pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut recurentul că, deși nu contestă faptul că a activat în cadrul Securității, activitatea desfășurată nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul-filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din 14.11.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin Încheierea din 23.01.2015 completul filtru, având în vedere raportul întocmit în cauză a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recurs pârâtului ca fiind admisibil în principiu, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținând în acest sens, în dezacord cu recurentul, că analiza documentelor atașate Notei de constatare nr. DI/I/3088/17.12.2012 conduce la concluzia că în cauză se conturează întrunirea cerințelor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2004.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale menționate, pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securității" se impune îndeplinirea următoarelor condiții:

Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit sau subofițer al Securității în perioada 1945 - 1989. În cauză, recurentul-pârât a avut gradul de locotenent-major (1980, 1981, 1983, 1984 și 1985) și, respectiv căpitan (1985 - 1988) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Buzău - Serviciul 1. De altfel, acest aspect nu este contestat de recurentul-pârât.

Cea de-a doua cerință a normei citate constă în desfășurarea de către pârât a unor activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Criticile recurentului privind încadrarea eronată a activității sale în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt nefondate.

Verificarea calității pârâtului de lucrător al Securității s-a realizat la cerere, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, în acest sens existând două solicitări (cererea nr. x din 21.04.2010 și nr. y din 9.12.2010).

Legiuitorul a reglementat procedura verificării, la cerere, a calității de lucrător al Securității, doar pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului ce formează obiectul cererii persoanei îndreptățite și doar dacă din probele existente rezultă implicarea pârâtului în desfășurarea unor activități prin care să fi fost afectate drepturile și libertățile fundamentale ale petenților.

Astfel, numele pârâtului apare în cele două dosare de urmărire vizate de cererile de verificare, respectiv dosarul x - titular B. și dosarul y - titular C..

În ambele dosare recurentul-pârât a dispus măsuri de supraveghere ce au fost puse în aplicare, măsuri de natură a îngrădi dreptul la viață privată - art. 17 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.

În dosarul nr. x/1905 - titular B., pârâtul "a dirijat o sursă din legătura personală a domniei sale, pe lângă cel urmărit, în scopul de a-l contacta și a-l aborda în discuții cu caracter politic".

De asemenea, în dosarul x, pârâtul a participat activ la supravegherea informativă a preotului B.G., urmărit pentru "trecutul său politic și antecedentele și pregătirii sale", prin măsurile dispuse.

Așa cum reiese din nota la adresa din 18 noiembrie 1980 a IJS Buzău, măsura interceptării corespondenței numitului B.G. a fost pusă în aplicare.

Și în această acțiune informativă pârâtul a dirijat o sursă din legătura domniei sale pentru a afla "unde se deplasează dimineața, cine îl vizitează, cu cine stă de vorbă", măsură ce a fost pusă în aplicare, sursa "D." furnizând mai multe note informative în acest sens.

Așadar, măsurile depuse de pârât au încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, garantate prin legile în vigoare la acea dată, critica recurentului-pârât cu privire la neîncadrarea activității pe care a desfășurat-o în dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 fiind nefondată.

Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat potrivit art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 2268 din 9 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL