ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4266/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanței să aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul C.M. 2. Hotărârea instanței de fond A. Prin Sentința nr. 1.642 din 21 mai 2013 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.M. și, în consecință, a fost constatată existența calității de colaborator al Securității în privința pârâtului. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt îndeplinite în cauză condițiile reglementate de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Instanța de fond a reținut că în conformitate cu aceste dispoziții, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. A reținut instanța că prima condiție, care se referă la furnizarea unor informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, este îndeplinită, întrucât în notele informative aflate la dosar se face referire la intenția unei persoane de a pleca definitiv din țară.

În perioada comunistă, această intenție, cunoscută sub denumirea de "intenție de evaziune", reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, care considera că această intenție este expresia contestării condițiilor de viață oferite de regimul politic respectiv și a dorinței de a se stabili în alt stat, care asigură, în opinia celui care intenționa să plece din țară, condiții mai bune de viață. Instanța a reținut că împrejurările în care pârâtul a semnat angajamentul, menționate de acesta în întâmpinare, nu constituie o condiție pentru constatarea calității unei persoane de colaborator al Securității. Prezintă relevanță, din punct de vedere al constatării acestei calități, informațiile furnizate organelor de Securitate și îndeplinirea celor două condiții prevăzute expres de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G.

24/2008, iar nu împrejurarea că anterior furnizării informațiilor a fost semnat un angajament cu Securitatea. A reținut instanța că lipsa unui astfel de angajament nu este un impediment în constatarea calității de colaborator al Securității. A constatat instanța de fond că este îndeplinită în speță și cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege menționat, aceea ca informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât, prin furnizarea informațiilor, pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor vizate de informațiile respective pot fi luate măsuri de urmărire și verificare, prin care se încalcă dreptul la viață privată și a vizat această consecință.

Astfel, a reținut instanța de primă jurisdicție că informațiile furnizate de pârât au vizat încălcarea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. 3. Recursul formulat de C.M. Prin motivele de recurs formulate, recurentul a criticat ca nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond. Recurentul a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și o apreciere eronată a probelor dosarului, respectiv a notelor invocate de reclamantul C.N.S.A.S., arătând că acestea nu denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Recurentul a arătat că activitatea desfășurată s-a rezumat la furnizarea unor informații de o importanță minimă pentru regimul comunist represiv, cele 6 note conținând relatări banale despre activitatea unor persoane neimplicate în activități apreciate ca un pericol pentru regimul comunist. S-a arătat că instanța de fond nu a dat importanța cuvenită împrejurării că toate cele 6 note informative sunt date pe parcursul a numai două zile și nici nu a căutat să dea un sens susținerilor recurentului în sensul că ceea ce s-a întâmplat în acele zile a fost încercarea lipsită de succes a organelor securității de a obține o colaborare pe termen nelimitat printr-o activitate de șantaj și amenințarea recurentului cu tragerea la răspundere penală pentru unele fapte.

De asemenea, recurentul a arătat că în perioada 1982 - 1984 a fost urmărit de securitate, iar datele obținute atunci au fost folosite la șantajul exercitat asupra sa. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Înalta Curte a constatat, din actele dosarului, faptul că C.N.S.A.S. a dispus verificarea, la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității, a pârâtului C.M., în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. z) din O.U.G.

nr. 24/2008. Reclamantul C.N.S.A.S. a reținut că potrivit Notei de constatare nr. N1 din 6 martie 2012, C.M. este titularul Dosarului fond rețea nr. R322096, fiind recrutat de către Inspectoratul Județean Olt, pe linie de antiterorism, în scopul supravegherii informative a unor elemente condamnate pe linie de drept comun din orașul S., semnând în acest scop și un Angajament, la data de 6 martie 1985, preluând numele conspirativ "D.M.". Analizând toate notele informative existente la dosar, Înalta Curte a concluzionat că informațiile furnizate de recurent se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind apte să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(…) Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor". Înalta Curte a reținut că voința legiuitorului a fost în sensul de a pune pe același plan, sub aspect probator, notele și informațiile scrise de informator cu consemnările lucrătorilor Securității, toate aceste documente bucurându-se de prezumția relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul urmărit de reclamant, consemnările cuprinse în rapoartele de evaluare din dosarele recurentului trebuie să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârșite de persoane determinate sau cel puțin determinabile.

Din întreaga documentație furnizată de reclamant s-au putut identifica informații care să îndeplinească cerințele legii și să atragă constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului. De aceea, criticile formulate de recurent nu pot fi primite de instanța de control judiciar, care va menține soluția dată de instanța de fond ca temeinică și legală, nefiind identificate motive de casare sau modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau art. 304 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de C.M. împotriva Sentinței nr. 1.642 din 21 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2014. Procesat de GGC - MI