ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4840/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1345 din 16 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea atât cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 293/2008 și a O.U.G. nr. 24/2008, cât și acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul M.G., constatând calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență, următoarele aspecte: Reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.G.

să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. Pârâtul a depus întâmpinare prin care a formulat excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 293/2008 și a O.U.G. nr. 24/2008 solicitând admiterea cererii și sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată, pe cale de excepție a solicitat admiterea excepției inadmisibilității acțiunii și pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată și nemotivată. Cu privire la excepția de neconstituționalitate, s-a apreciat că cererea este admisibilă față de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât privește un act normativ care a constituit temeiul acțiunii.

Pe fondul cauzei, s-a constatat că reclamantul a furnizat informații referitoare la atitudinea anticomunistă a unor persoane care făceau comentarii negative referitoare la orânduirea comunistă sau care și-au exprimat intenția de a părăsi țara, iar prin furnizarea acestor informații s-a adus atingere dreptului la viață privată, libertății de opinie și libertății de mișcare. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul M.G., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente: - hotărârea instanței de fond a fost pronunțată în baza unor acte normative neconstituționale, respectiv Legea nr. 293/2008 și O.U.G. nr. 24/2008.

În acest sens, instanța de fond, deși a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de pârât, nu a dispus suspendarea cauzei și a admis, în mod neîntemeiat, acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității; - instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a invocat exclusiv relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, fiind ignorată Decizia Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale sintagmele „indiferent sub ce formă” și „relatările verbale consemnate de lucrătorii securității”, în măsura în care aceste elemente nu se coroborează și cu alte probe; - informațiile cuprinse în notele informative anexate acțiunii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale anului, existând dovezi la dosar că nu s-a început urmărirea penală în cazul persoanelor nominalizate; - instanța de fond nu a ținut seama de faptul că notele au fost furnizate în perioada de detenție a pârâtului, când acesta avea obligații decurgând din Legea nr. 23/1971, de a informa cu privire la acele persoane din grup care comiteau fapte ce contraveneau intereselor statului român.

Criticile formulate de recurent se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și a art. 304 1 C. proc. civ. La dosarul de recurs a fost comunicată copia Deciziei Curții Constituționale nr. 416 din 15 octombrie 2013 prin care a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, în privința sintagmelor „indiferent sub ce formă” și „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității” și ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a celorlalte prevederi ale O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și a Legii nr. 293/2008, considerându-se că aceste din urmă acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate de autorii excepțiilor, printre care și pârâtul M.G.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: În raport de conținutul Deciziei Curții Constituționale nr. 416/2013 comunicată în prezentul dosar, criticile de neconstituționalitate formulate de pârât cu privire la legislația aplicabilă vor fi considerate neîntemeiate. Totodată, este nefondată critica recurentului în sensul că instanța de fond s-a pronunțat exclusiv pe baza notelor și rapoartelor întocmite de ofițerii de securitate, la dosar fiind atașate mai multe note semnate de pârât cu numele conspirativ, respectiv notele din 5 aprilie 1984, 17 mai 1984, 12 iunie 1984, 18 august 1984, 16 noiembrie 1984 ș.a.

În acest sens, pârâtul nu a contestat nici scrisul, nici semnătura în cadrul probei cu aceste înscrisuri. Referitor la starea de constrângere invocată de recurent, este adevărat că acesta de afla în penitenciar la data furnizării informațiilor către fosta securitate, iar singura exceptare prevăzută de lege cu privire la calitatea de colaborator este menționată la art. 3 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 293/2008 și se referă la „persoana care a furnizat informații […], date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată”. În speță nu s-a dovedit că pârâtul a furnizat informații în legătură cu cauza pentru care a fost cercetat, judecat sau condamnat.

Referitor la conținutul informațiilor furnizate, instanța de fond a stabilit în mod corect că acestea se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În concret, aceste informații se referă la atitudinea critică a unor deținuți față de regimul politic și la intenția lor de a părăsi țara, chiar și prin trecerea frauduloasă a frontierei, știut fiind că astfel de informații conduceau la instituirea unor măsuri de urmărire și verificare a persoanei respective, deci la încălcarea dreptului la viață privată și la persecuție.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul formulat în cauză urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinței civile nr. 1345 din 16 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2014.