ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4265/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea existenței calității de lucrător al Securității în privința pârâtului I.N. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat excepția de necompetență a instanțelor judecătorești, excepția lipsei de obiect a acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S., excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției, excepțiile nulității și inadmisibilității acțiunii.

2. Hotărârea instanței de fond A. Prin Sentința nr. 6.926 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel București au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile privind lipsa de obiect a acțiunii, de necompetență, a lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S., a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, a prescripției, a nulității absolute a acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii. Instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul I.N. și a fost constatată calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în ceea ce privește excepția de necompetență a instanțelor judecătorești, aceasta este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 11 din O.U.G.

nr. 24/2008, potrivit cărora acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia se introduce la Secția Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București. Cu privire la excepția lipsei de obiect a acțiunii, instanța a reținut că obiectul acțiunii este prevăzut de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, iar prezenta acțiune a fost înregistrată ca urmare a cererii de verificare nr. C1 din 13 mai 2010, adresată C.N.S.A.S. de către numitul B.K.S., care a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului fond informativ nr. I 258386, dosar în care pârâtul a întocmit documente.

De asemenea, instanța a constatat că reclamantul C.N.S.A.S. a justificat calitatea procesuală activă, având în vedere că instanța este sesizată cu acțiunea în constatare ulterior aprobării de către Colegiul C.N.S.A.S., în conformitate cu art. 8 lit. a) din aceeași ordonanță, a notei de constatare întocmită de direcția de specialitate din cadrul C.N.S.A.S. cu privire la existența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, pentru persoana care a făcut obiectul verificării. Aprobând nota de constatare, Colegiul dispune direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator ale acesteia, în condițiile art. 11 din ordonanță.

Instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, deoarece înscrisurile depuse la dosarul cauzei se referă la pârât, existând identitate între acesta și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății. Instanța a respins și excepția prescripției, reținând că verificarea calității de lucrător al Securității are drept consecință constatarea faptelor ofițerilor de securitate și nu se urmărește incriminarea ca fapte penale a faptelor reținute în sarcina acestora. De asemenea, excepțiile nulității și inadmisibilității acțiunii au fost respinse, având în vedere că, în fapt, reprezintă apărări de fond, urmând a fi avute în vedere la analiza temeiniciei cererii deduse judecății.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noțiunea de lucrător al Securității ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Instanța a reținut că în dosarul cauzei există înscrisuri din care rezultă că pârâtul a avut gradele de maior (1980) și, respectiv, locotenent-colonel (1985) în cadrul Inspectoratului Județean Brașov, Serviciul 1, constatându-se astfel că este îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității. În dosarul de urmărire informativă având ca titular pe numitul B.S., semnalat că întreținea relații cu cetățeni străini și care intenționa să plece definitiv în R.F.G., la rude, a constatat instanța de primă jurisdicție că pârâtul a participat activ la urmărirea informativă a persoanei urmărite. În dosarul de urmărire informativă privind pe numitul T.M., transfug în R.F.G. în anul 1975, supravegheat informativ pe perioada vizitelor sale în țară, pârâtul a dirijat sursa C. pe lângă persoana urmărită și legăturile acesteia. A concluzionat instanța de primă jurisdicție faptul că înscrisurile existente la dosarul cauzei demonstrează că pârâtul a dispus măsuri care au îngrădit drepturile persoanelor urmărite.

În consecință, Curtea a reținut că și a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că prin acțiunile întreprinse, în calitatea pârâtului de angajat al Securității, a adus atingere dreptului la liberă circulație, prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. A constatat instanța că îngrădirea acestor drepturi s-a realizat prin instrumentarea dosarelor de supraveghere informativă deschise în privința numiților B.S.

și T.M., semnalați cu atitudine ostilă țării și având legături cu cetățeni străini, în vederea stabilirii activității și atitudinii față de regim, a naturii relațiilor acestuia cu diverse persoane, prin activitatea de dirijare a unei surse recrutate pentru încadrarea informativă a persoanei urmărite, sursă care a oferit date referitoare la viața privată a acestuia. Instanța de primă jurisdicție a reținut că erau considerate ca ostile regimului totalitar comunist orice critici aduse ideologiei oficiale și legăturile cu cetățenii străini, iar măsurile luate de către pârât au urmărit anihilarea acestor demersuri ale persoanelor vizate, nu în scopul apărării țării, astfel cum a susținut acesta, ci în mod evident, pentru susținerea sistemului totalitar comunist.

De asemenea, a reținut instanța de fond că este de notorietate faptul că în epoca respectivă erau considerate ostile regimului totalitar comunist legăturile cu cetățenii străini, realitate dovedită și prin faptul că, spre exemplu, Securitatea recruta informatori în scopul furnizării de informații în legătură cu persoanele semnalate cu aceste manifestări. 3. Recursul formulat de I.N. Prin cererea de recurs formulată, pârâtul a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică. A arătat că pricina a fost judecată de instanța de fond superficial, fără probe pertinente, iar hotărârea este părtinitoare, fiind tipizată, fără să țină cont de apărarea pârâtului, pe care o ignoră și nu a motivat respingerea excepțiilor invocate în cauză.

Recurentul a arătat că sentința pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății. Au fost invocate excepțiile privind lipsa de obiect a acțiunii, de necompetență a instanțelor judecătorești, a lipsei calității procesuale active și pasive a C.N.S.A.S., a recurentului-pârât, a nulității absolute a acțiunii, excepția prescripției și a inadmisibilității acțiunii. Recurentul a arătat că instanța a reținut în cuprinsul hotărârii atacate motive contradictorii, fără explicarea paralelismului ce subzistă între măsurile întreprinse de pârât și cele ce se întreprind în prezent, căci instanța de fond nu și-a propus să clarifice incriminarea măsurilor operative ale unui serviciu de informații, ce se regăsesc în panoplia oricărui serviciu de informații din lume.

Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond arătând că instanța a interpretat greșit unele acte deduse judecății și a schimbat înțelesul lămurit al acestora, fapt ce a condus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Înalta Curte reține că normele cu caracter special în discuție, respectiv O.U.G. nr. 24/2008, au o justificare obiectivă și rezonabilă în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, iar raportat la înscrisurile dosarului s-a constatat că soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care va fi menținută de Înalta Curte.

Înalta Curte va menține motivarea și soluția dată pe excepțiile invocate de pârât, reținând că instanța de fond a dat o dezlegare corectă a acestora și o motivare cu respectarea dispozițiilor legale. De altfel, recurentul nu a arătat în motivele de recurs formulate care este critica cu privire la soluționarea acestor excepții, rezumându-se numai la înșiruirea excepțiilor invocate. Nu pot fi primite criticile formulate de recurent și vor fi respinse ca nefondate, întrucât norma specială aplicabilă cauzei menționează categoriile de persoane cărora li se aplică dispozițiile legale arătate, precum și condițiile ce trebuie întrunite în aceste cauze. Înalta Curte a examinat dispozițiile prevăzute de O.U.G.

nr. 24/2008 și a reținut că scopul reglementării a fost definit în preambulul ordonanței, ca fiind "continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist", care a exercitat, în special prin intermediul Securității, "o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și a libertăților fundamentale". Scopul ordonanței, enunțat în acești termeni, răspunde unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României. Astfel, așa cum a reținut în mod constant Curtea Constituțională, O.U.G. nr. 24/2008 nu instituie nici un privilegiu sau nici o discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Înalta Curte a constatat că, în cauza dedusă judecății, instanța de primă jurisdicție a analizat ambele condiții ce sunt relevate de dispoziția legală menționată și, în mod corect, a concluzionat cu privire la îndeplinirea ambelor condiții prevăzute de lege.

Din întreaga documentație furnizată de reclamant s-a putut identifica faptul că informațiile furnizate de pârât îndeplinesc cerințele legii și atrag constatarea calității de lucrător al Securității în persoana pârâtului. Faptul că pârâtul, în rapoartele pe care le întocmea periodic, a menționat că B.S. "cunoscut cu preocupări de emigrare", "a completat formulare pentru el și familia sa, (…) motivele care l-au determinat să solicite plecarea din țară" în vederea obținerii aprobării de plecare definitivă din țară, nu conduce la o concluzie contrară. Instanța de primă jurisdicție nu a preluat pur și simplu aprecierile cuprinse în documentele fostei Securități, ci a examinat datele comunicate, pentru a putea stabili dacă acestea îndeplinesc cerințele legii.

Or, aprecierile asupra activității peroanelor urmărite sunt dublate și de informațiile corespunzătoare, de măsurile întreprinse și solicitate de pârât, ceea ce a determinat constatarea faptului că sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, precizat. Având în vedere faptul că toate rapoartele prezentate se referă la aspectele sferei de interes particulare ale persoanelor vizate, ce se referă la activități ori atitudini care au fost potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, Înalta Curte reține că în mod corect a stabilit instanța de primă jurisdicție că au fost afectate atât dreptul la liberă circulație, cât și dreptul la viață privată.

Având în vedere aceste considerente, instanța de control judiciar va menține în totalitate sentința pronunțată de instanța de fond, nefiind identificate motive de casare sau modificare a sentinței atacate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de I.N. împotriva Sentinței nr. 6.926 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2014. Procesat de GGC - MI