ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4265/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4265/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea existenței

calității de lucrător al Securității în privința pârâtului I.N.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul a invocat excepția de necompetență a instanțelor

judecătorești, excepția lipsei de obiect a acțiunii, excepția lipsei calității

procesuale active a C.N.S.A.S., excepția lipsei calității procesuale pasive,

excepția prescripției, excepțiile nulității și inadmisibilității acțiunii.

instanței de fond

A. Prin Sentința nr.

6.926 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel București au fost respinse ca

neîntemeiate excepțiile privind lipsa de obiect a acțiunii, de necompetență, a

lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S., a lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului, a prescripției, a nulității absolute a acțiunii și excepția

inadmisibilității acțiunii.

Instanța a admis

acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul I.N.

și a fost constatată calitatea de lucrător al Securității în privința

pârâtului.

B. Motivele de fapt

și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că în ceea ce privește excepția de

necompetență a instanțelor judecătorești, aceasta este neîntemeiată, având în

vedere dispozițiile art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora acțiunea în

constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia

se introduce la Secția Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel

București.

Cu privire la

excepția lipsei de obiect a acțiunii, instanța a reținut că obiectul acțiunii

este prevăzut de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, iar prezenta acțiune

a fost înregistrată ca urmare a cererii de verificare nr. C1 din 13 mai 2010,

adresată C.N.S.A.S. de către numitul B.K.S., care a solicitat verificarea, sub

aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului fond informativ nr.

I 258386, dosar în care pârâtul a întocmit documente.

De asemenea, instanța

a constatat că reclamantul C.N.S.A.S. a justificat calitatea procesuală activă,

având în vedere că instanța este sesizată cu acțiunea în constatare ulterior

aprobării de către Colegiul C.N.S.A.S., în conformitate cu art. 8 lit. a) din

aceeași ordonanță, a notei de constatare întocmită de direcția de specialitate

din cadrul C.N.S.A.S. cu privire la existența calității de lucrător al

Securității sau de colaborator al acesteia, pentru persoana care a făcut

obiectul verificării.

Aprobând nota de

constatare, Colegiul dispune direcției juridice introducerea unei acțiuni în

constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator ale

acesteia, în condițiile art. 11 din ordonanță.

Instanța a respins și

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, deoarece înscrisurile

depuse la dosarul cauzei se referă la pârât, existând identitate între acesta și

persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.

Instanța a respins și

excepția prescripției, reținând că verificarea calității de lucrător al

Securității are drept consecință constatarea faptelor ofițerilor de securitate

și nu se urmărește incriminarea ca fapte penale a faptelor reținute în sarcina

acestora.

De asemenea,

excepțiile nulității și inadmisibilității acțiunii au fost respinse, având în

vedere că, în fapt, reprezintă apărări de fond, urmând a fi avute în vedere la

analiza temeiniciei cererii deduse judecății.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

definesc noțiunea de lucrător al Securității ca fiind "orice persoană

care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției

cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada

1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit

drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Instanța a reținut că

în dosarul cauzei există înscrisuri din care rezultă că pârâtul a avut gradele

de maior (1980) și, respectiv, locotenent-colonel (1985) în cadrul

Inspectoratului Județean Brașov, Serviciul 1, constatându-se astfel că este

îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității.

În dosarul de

urmărire informativă având ca titular pe numitul B.S., semnalat că întreținea

relații cu cetățeni străini și care intenționa să plece definitiv în R.F.G., la

rude, a constatat instanța de primă jurisdicție că pârâtul a participat activ

la urmărirea informativă a persoanei urmărite.

În dosarul de

urmărire informativă privind pe numitul T.M., transfug în R.F.G. în anul 1975,

supravegheat informativ pe perioada vizitelor sale în țară, pârâtul a dirijat

sursa C. pe lângă persoana urmărită și legăturile acesteia.

A concluzionat

instanța de primă jurisdicție faptul că înscrisurile existente la dosarul

cauzei demonstrează că pârâtul a dispus măsuri care au îngrădit drepturile

persoanelor urmărite.

În consecință, Curtea

a reținut că și a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008 este îndeplinită, în sensul că prin acțiunile întreprinse, în calitatea

pârâtului de angajat al Securității, a adus atingere dreptului la liberă

circulație, prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile

Civile și Politice și dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din

Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

A constatat instanța

că îngrădirea acestor drepturi s-a realizat prin instrumentarea dosarelor de

supraveghere informativă deschise în privința numiților B.S. și T.M., semnalați

cu atitudine ostilă țării și având legături cu cetățeni străini, în vederea

stabilirii activității și atitudinii față de regim, a naturii relațiilor

acestuia cu diverse persoane, prin activitatea de dirijare a unei surse

recrutate pentru încadrarea informativă a persoanei urmărite, sursă care a

oferit date referitoare la viața privată a acestuia.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că erau considerate ca ostile regimului totalitar

comunist orice critici aduse ideologiei oficiale și legăturile cu cetățenii

străini, iar măsurile luate de către pârât au urmărit anihilarea acestor

demersuri ale persoanelor vizate, nu în scopul apărării țării, astfel cum a

susținut acesta, ci în mod evident, pentru susținerea sistemului totalitar

comunist.

De asemenea, a

reținut instanța de fond că este de notorietate faptul că în epoca respectivă

erau considerate ostile regimului totalitar comunist legăturile cu cetățenii

străini, realitate dovedită și prin faptul că, spre exemplu, Securitatea

recruta informatori în scopul furnizării de informații în legătură cu

persoanele semnalate cu aceste manifestări.

de I.N.

Prin cererea de

recurs formulată, pârâtul a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și

netemeinică.

A arătat că pricina a

fost judecată de instanța de fond superficial, fără probe pertinente, iar

hotărârea este părtinitoare, fiind tipizată, fără să țină cont de apărarea

pârâtului, pe care o ignoră și nu a motivat respingerea excepțiilor invocate în

cauză.

Recurentul a arătat

că sentința pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea

greșită a legii și cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.

Au fost invocate excepțiile privind lipsa de obiect a acțiunii, de necompetență

a instanțelor judecătorești, a lipsei calității procesuale active și pasive a

C.N.S.A.S., a recurentului-pârât, a nulității absolute a acțiunii, excepția

prescripției și a inadmisibilității acțiunii.

Recurentul a arătat

că instanța a reținut în cuprinsul hotărârii atacate motive contradictorii,

fără explicarea paralelismului ce subzistă între măsurile întreprinse de pârât

și cele ce se întreprind în prezent, căci instanța de fond nu și-a propus să

clarifice incriminarea măsurilor operative ale unui serviciu de informații, ce

se regăsesc în panoplia oricărui serviciu de informații din lume.

Recurentul a criticat

hotărârea instanței de fond arătând că instanța a interpretat greșit unele acte

deduse judecății și a schimbat înțelesul lămurit al acestora, fapt ce a condus

la pronunțarea unei hotărâri netemeinice.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca

nefondat pentru considerentele ce urmează:

fapt și de drept relevante

Înalta Curte reține

că normele cu caracter special în discuție, respectiv O.U.G. nr. 24/2008, au o

justificare obiectivă și rezonabilă în sensul jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, iar raportat la înscrisurile dosarului s-a constatat că

soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care va fi

menținută de Înalta Curte.

Înalta Curte va

menține motivarea și soluția dată pe excepțiile invocate de pârât, reținând că

instanța de fond a dat o dezlegare corectă a acestora și o motivare cu

respectarea dispozițiilor legale. De altfel, recurentul nu a arătat în motivele

de recurs formulate care este critica cu privire la soluționarea acestor

excepții, rezumându-se numai la înșiruirea excepțiilor invocate.

Nu pot fi primite

criticile formulate de recurent și vor fi respinse ca nefondate, întrucât norma

specială aplicabilă cauzei menționează categoriile de persoane cărora li se

aplică dispozițiile legale arătate, precum și condițiile ce trebuie întrunite în

aceste cauze.

Înalta Curte a

examinat dispozițiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 și a reținut că scopul

reglementării a fost definit în preambulul ordonanței, ca fiind

"continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a

activităților exercitate de regimul comunist", care a exercitat, în

special prin intermediul Securității, "o permanentă teroare împotriva

cetățenilor țării, a drepturilor și a libertăților fundamentale".

Scopul ordonanței,

enunțat în acești termeni, răspunde unor exigențe politice ale societății

românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția

României.

Astfel, așa cum a

reținut în mod constant Curtea Constituțională, O.U.G. nr. 24/2008 nu instituie

nici un privilegiu sau nici o discriminare pe criterii arbitrare, fiind

aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008, este lucrător al Securității "orice

persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al

Miliției cu atribuții pe linie de securitate, inclusiv ofițer acoperit, în

perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Înalta Curte a

constatat că, în cauza dedusă judecății, instanța de primă jurisdicție a

analizat ambele condiții ce sunt relevate de dispoziția legală menționată și,

în mod corect, a concluzionat cu privire la îndeplinirea ambelor condiții prevăzute

de lege.

Din întreaga

documentație furnizată de reclamant s-a putut identifica faptul că informațiile

furnizate de pârât îndeplinesc cerințele legii și atrag constatarea calității

de lucrător al Securității în persoana pârâtului.

Faptul că pârâtul, în

rapoartele pe care le întocmea periodic, a menționat că B.S. "cunoscut cu

preocupări de emigrare", "a completat formulare pentru el și familia

sa, (…) motivele care l-au determinat să solicite plecarea din țară" în

vederea obținerii aprobării de plecare definitivă din țară, nu conduce la o

concluzie contrară.

Instanța de primă

jurisdicție nu a preluat pur și simplu aprecierile cuprinse în documentele

fostei Securități, ci a examinat datele comunicate, pentru a putea stabili dacă

acestea îndeplinesc cerințele legii.

Or, aprecierile

asupra activității peroanelor urmărite sunt dublate și de informațiile

corespunzătoare, de măsurile întreprinse și solicitate de pârât, ceea ce a

determinat constatarea faptului că sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 2

lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, precizat.

Având în vedere

faptul că toate rapoartele prezentate se referă la aspectele sferei de interes

particulare ale persoanelor vizate, ce se referă la activități ori atitudini

care au fost potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, Înalta Curte reține că în

mod corect a stabilit instanța de primă jurisdicție că au fost afectate atât

dreptul la liberă circulație, cât și dreptul la viață privată.

Având în vedere

aceste considerente, instanța de control judiciar va menține în totalitate

sentința pronunțată de instanța de fond, nefiind identificate motive de casare

sau modificare a sentinței atacate.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau

art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de I.N. împotriva Sentinței nr. 6.926 din 5 decembrie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - MI