ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3413/2015

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 836 din 12 martie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și, pe cale de consecință, a constatat calitatea de lucrător al Securității, în ceea ce-l privește pe pârâtul A..

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 836 din 12 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul A. a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Recurentul arată că motivarea instanței de fond este greșită, deoarece dispozițiile referitoare la prescripția dreptului la acțiune se aplică în orice situație, excepțiile fiind cele enumerate de C. civ., printre care nu se regăsește și situația acțiunii în constatare promovate de reclamantul-intimat. Se mai susține că potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a C.N.S.A.S., aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008, publicată în M. Of. nr. 18 din 09 ianuarie 2009, „Colegiul C.N.S.A.S. în maximum 15 zile lucrătoare de la înregistrare la Secretariat a avizului scris și motivat în fapt și în drept, întocmit de Direcția juridică, ia în discuție nota de constatare și, după caz, aprobă nota și dispune Direcției juridice introducerea acțiunii în constatare”. Totodată, în art. 37 alin. (1) din Regulament, acțiunea în constatare; se introduce în termen de 30 de zile lucrătoare de la data adoptării fișei de constatare, împreună cu copii de pe materialele aflate în arhivă. Prin urmare, recurentul consideră că instanța de fond în mod greșit a apreciat că activitatea reclamantului-intimat nu ar fi supusă vreunui termen. Se mai arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că acțiunea informativă ar fi fost pornită ca urmare a manifestărilor dușmănoase ale celui în cauză, îndreptate împotriva orânduirii socialiste, a convingerilor sale politice și intenției sale de emigrare - dosarul de urmărire infirmativă a fost deschis pentru clarificarea naturii relațiilor sale cu diplomați străini, documentarea activității ilicite a ofițerului și prevenirea relațiilor cu străinii în afara cadrului oficial, așa cum rezultă din Planul de măsuri nr. D/00567/1 din 01 februarie 1989; Instanța a reținut ca o culpă, faptul că s-a semnat nota de sarcini pentru sursele folosite în cauză, fără a observa că, de fapt, mențiunile pe notele informative au fost făcute la câteva zile după ce au fost obținute, rolul lor fiind de a îndrepta eventuale sarcini nelegale, de provocare. De asemenea, recurentul precizează că instanța a preluat în motivare, susținerea C.N.S.A.S. potrivit căreia ar fi aprobat trei planuri de măsuri, pentru începerea urmăririi informative, asigurarea pătrunderii secrete și pentru introducerea mijloacelor tehnice. Eroarea instanței fiind evidentă, deoarece documentele în cauză au fost aprobate de Șeful Direcției, conform competențelor legale.

Apărările formulate în cauză Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2015, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, Înalta Curte constată că acesta este nefondat și nu poate fi primit. Din interpretarea dispozițiilor legale incidente pricinii, rezultă că nu sunt prevăzute termene legale referitoare la durata verificărilor demarate ca urmare a cererilor și nici între data emiterii notei de constatare și data analizării acesteia în Colegiul C.N.S.A.S. Termenul prevăzut de art. 37 din Hotărârea nr. 2/2008, respectiv de 30 de zile pentru introducerea acțiunii în constatare, de la momentul adoptării notei, este un termen de recomandare și nu de decădere, astfel cum susține recurentul. Din analiza conținutului normativ al O.U.G. nr. 24/2008 și al art. 37 din Hotărârea nr. 2/2008 se constată că legiuitorul primar sau secundar nu a prevăzut nicio sancțiune pentru introducerea acțiunii în termenul de 30 de zile de la momentul adoptării notei. Deci, instanța nu poate să aplice o sancțiune prin analogie astfel cum dorește recurentul-pârât. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că, așa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/1/450 din 20 februarie 2013, precum și al înscrisurilor anexate, recurentul-pârât A. a fost angajat al fostei Securități, având gradul de maior în cadrul Direcției a IV-a, Serviciul Contrainformații (1989). În această calitate, recurentul pârât a aprobat deschiderea urmăririi informative a unui ofițer în rezervă pe motivul „manifestărilor dușmănoase”, al legăturilor cu reprezentanțele străine și cetățeni ai altor state, precum și pentru intențiile sale de emigrare. La data de 31 ianuarie 1989, recurentul-pârât a aprobat o serie de măsuri operative, precum: dirijarea de surse pe lângă obiectivul amintit, desfășurarea unor acțiuni de influențare pozitivă pentru determinarea acestuia să renunțe la relațiile cu străinii în afara cadrului oficial și manifestările sale negative, filajul asupra persoanei urmărite „pe momente operative”. Unul dintre obiectivele propuse, a fost realizat prin împiedicarea accesului titularului la unele ambasade occidentale, la Ambasada S.U.A., precum și prin reținerea unui „memoriu cu conținut necorespunzător” redactat de persoana urmărită pe care aceasta voia să-l predea consulului general al S.U.A. De asemenea, recurentul-pârât a aprobat dirijarea sursei „B.” având ca sarcină să urmărească comentariile obiectivului față de realizările interne și evenimentele pe plan internațional, iar cu ocazia unei activități de serviciu în zona domiciliului obiectivului, să-i facă o vizită la domiciliu pentru a vedea dacă acesta deține unele materiale sau obiecte deosebite. Să urmărească evoluția relațiilor cu persoanele semnalate ca legături ale obiectivul, să afle ce ziar străin citește și de unde îl procură, ce materiale aduce la serviciu și ce lucrează personal. La data de 27 iunie 1989, recurentul-pârât a aprobat aplicarea în continuare a măsurilor enumerate mai sus, iar în plus a dispus „introducerea mijloacelor de tehnică operativă complexe la domiciliul obiectivului și ulterior efectuarea unor percheziții secrete”. Din analiza documentelor din dosarul de urmărire rezultă că pe parcursul anului 1989 recurentul-pârât a contribuit în mod direct la instrumentarea acțiunii de urmărire informativă inițiată de Securitate împotriva domnului I., ofițer trecut în rezervă în anul 1987. Ulterior emiterii Planului de măsuri datat 31 ianuarie 1989, aprobat de recurentul-pârât, acesta a aprobat prin rezoluții olografe alte documente din care rezultă participarea sa directă și nemijlocită la supravegherea informativă a lui I., astfel: - la 21 iunie 1989, pârâtul a aprobat o notă de sarcini pentru informatorul „B.” - „Sursa a fost instruită cu sarcini generale și specifice în caz. În acest sens i s-a trasat sarcină să urmărească comentariile obiectivului față de realizările interne și evenimentele pe plan internațional. Având în vedere că l-a sprijinit să obțină actuala locuință, cu ocazia unei activități de serviciu în zona domiciliului obiectivului, să-i facă o vizită la domiciliu pentru a vedea dacă acesta deține unele materiale sau obiecte deosebite.” - la aceeași dată a aprobat altă notă de sarcini pentru informatorul „B.” - „Sursa a fost instruită să afle poziția obiectivului față de evenimentele din <C.>, ce ziar străin citește și de unde-l procură, ce materiale aduce la serviciu și ce lucrează personal. Măsuri: Se va stabili ce ziare poate procura <D.> de pe piață și de unde ar putea obține asemenea materiale. Se va verifica dacă la activitatea de la Ambasada <C.> a făcut copii.”, cu precizarea că menționate în acest document se referă la manifestațiile din piața Tien-An Men, care au fost înăbușite prin forță de guvernul chinez, la 04 iunie 1989. - la 27 iunie 1989, pârâtul a aprobat o sinteză în acțiunea de urmărire, în care se consemnează: „Pentru compromiterea obiectivului în fața străinilor și a-i determina să renunțe la relațiile cu <D.> (numele conspirativ de urmărire al titularului dosarului - n.n.), cu ocazia unei activități protocolare ulterioare, sursa <E.> i-a relatat, într-un context adecvat creat, celuilalt adjunct al atașatului militar, colonel F., că <D.> s-a <autodistrus>, a început să bea, să ducă o viață imorală, și-a neglijat soția, care, în cele din urmă, neputând suporta situația, a divorțat. În această situație a început să nu-și mai îndeplinească îndatoririle de serviciu, și-a neglijat obligațiile familiale, determinând în cele din urmă scoaterea sa din armată. Colonelul F. i-a răspuns sursei că pe timpul prezenței la o activitate protocolară a soției obiectivului (referent de specialitate la <G.>, cunoscătoare a limbii chineze) a aflat de la aceasta că a divorțat de obiectiv, că <D.> lucrează în cooperația meșteșugărească, dar i-a fost jenă să o întrebe de motivele divorțului”; - la 03 septembrie 1989, pârâtul a aprobat Planul de măsuri pentru asigurarea pătrunderii secrete la domiciliul obiectivului „D.”, în care s-au prevăzut următoarele: „Pătrunderea secretă pentru instalarea mijloacelor speciale de tip I.C.D.T. (Interceptarea Convorbirilor și a Discuțiilor Interioare prin Intermediul Telefonului, n. D.l.) se va efectua în ziua de 04 septembrie 1989, începând cu orele 10.30, folosind cheile deținute de organele noastre, care au fost verificate. De asemenea, s-a efectuat studiul tehnic împreună cu un specialist din cadrul Unității Speciale <T> (cu profil de muncă Interceptarea convorbirilor telefonice și tehnică operativă, n. n.), rezultând că există condiții de executare a lucrării. (...). Acțiunea va fi condusă în teren de maiorul A., care pe timpul executării lucrării se va afla într-un autoturism situat în apropierea imobilului. Legătura între echipă, conducerea acțiunii și ofițerii ce asigură persoanele în teren se va realiza telefonic și prin radiotelefoane”, cu mențiunea că pătrunderea secretă și instalarea tehnicii operative la domiciliul persoanei urmărite s-au realizat, așa cum rezultă din rezoluția semnată olograf de mr. H.: „Lucrarea s-a efectuat în ziua de 04 septembrie 1989 conform planului.”; - la 11 noiembrie 1989, pârâtul a aprobat olograf Planul de măsuri pentru asigurarea pătrunderii secrete la domiciliul obiectivului „D.” în vederea executării unei percheziții, document în care s-au consemnat următoarele: „Pătrunderea în vederea executării percheziției secrete se va efectua în ziua de 13 noiembrie 1989, începând cu orele 09.00 folosind cheile obținute de organele noastre, care au fost verificate. Din studiul efectuat pe timpul instalării mijloacelor nu a rezultat că obiectivul să lase semne, iar dezordinea din locuința acestuia reduce considerabil pericolul de deconspirare a pătrunderii. (...) După terminarea lucrării vor fi luate măsuri de înlăturare a eventualelor urme care ar putea crea premise de deconspirare a lucrării. (...) Acțiunea va fi condusă în teren de maiorul A. care, pe timpul executării lucrării, se va afla într-un autoturism oprit în apropierea imobilului.” Măsurile operative complexe aprobate de recurentul-pârât nu au fost motivate de faptul că sursele ar fi semnalat ofițerilor de Securitate eventuale preocupări de natură suspectă sau activități ale lui I., care să indice existența vreunui risc sau pericol pentru comunitate sau pentru siguranța națională. Înalta Curte arată că, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 prin lucrător al Securității se înțelege orice persoană care având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Definiția legală enunțată determină conținutul noțiunii de lucrător al Securității, în sensul că nu orice persoană care a funcționat în cadrul acestei instituții are calitatea de lucrător, ci esențial este ca prin activitatea respectivă să fi fost suprimate drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Această interpretare are în vedere și scopul pentru care a fost adoptată O.U.G. nr. 24/2008, act normativ prin care se urmărește deconspirarea prin consemnare publică a persanei care a participat la activități de poliție politică comunistă, fără însă a crea premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Ca urmare a acestor exigențe deduse din textul legal sancționator, la analiza calității de lucrător, trebuie să se aibă în vedere și raportul rezonabil de proporționalitate între interesele generale și cele particulare. Textul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 atribuie calitatea de lucrător numai acelor persoane care au desfășurat activități prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamente, ceea ce înseamnă că prin activitățile respective trebuia să se fi produs efectiv un rezultat. Aceasta spre deosebire de conținutul legal al calității de colaborator, în cazul căreia persoana furniza informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În speță s-au produs efectiv rezultatele prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că au fost suprimate drepturi și libertăți fundamentale. Având în vedere că activitatea pârâtului a fost desfășurată în scopul sprijinirii regimului totalitar comunist, că verificările efectuate în raport de datele furnizate acestuia erau în strânsă și exclusivă legătură cu regimul politic al unui stat, Înalta Curte apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că se poate aplica sancțiunea prevăzută de text, respectiv stabilirea calității de lucrător al Securității. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: („când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”). Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii „se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În consecință, Înalta Curte constată că recursul este nefondat iar sentința este temeinică și legală. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.