ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 415/2015

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal, la data de 27 noiembrie 2012, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să

se constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe

pârâtul C.C.I.

Pârâtul

a formulat la data de 30 ianuarie 2013 întâmpinare, prin care a invocat

excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24/2008, respectiv a Legii nr. 293/2008,

iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și lipsită de

temei legal.

Curtea,

prin încheierea de ședință de la data de 17 aprilie 2013 a admis cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, constatând că excepția nu este

contrară art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992.

instanței de fond

A. Prin sentința

nr.

1647

din 22 mai 2013 a Curții de Apel București a fost

admisă acțiunea

reclamantului

C.N.S.A.S.

în

contradictoriu cu pârâtul C.C.I. și a fost constatată calitatea de colaborator

al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

B. Motivele de fapt

și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că

potrivit art. 3 lit. f), art. 2 lit.

b), art. 5 alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și desconspirarea securității, aplicabilă cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, prima condiție impusă de

legiuitor în constatarea calității de colaborator este aceea ca informațiile

furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

A reținut

instanța de primă jurisdicție faptul că această condiție este îndeplinită în

cauza dedusă judecății, întrucât furnizarea unor informații de asemenea natură,

așa cum sunt relatate în înscrisurile dosarului, nu poate fi făcută decât

conștient, pârâtul având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele

rezultate din înscrisurile atașate la dosar nu rămâneau fără efecte.

Prin

furnizarea acestor informații, a constatat instanța că pârâtul a conștientizat faptul

că asupra persoanelor la care s-a referit în notele date se puteau lua măsuri

de urmărire și verificare (încălcarea dreptului la viață privată) și, prin

urmare, a vizat această consecință, căci informațiile furnizate se referă la

activități și atitudini potrivnice regimului totalitar din acea perioadă.

Ca

atare, a concluzionat instanța că informațiile furnizate de pârât au vizat

îngrădirea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul

Internațional privind D.C.P.

de C.C.I.

Prin motivele de

recurs formulate, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca

netemeinică și nelegală.

S-a arătat faptul că

este o eroare materială reținută în actele întocmite de reclamant, cu privire

la calitatea sa de inspector șef la Inspectoratul territorial de muncă Cluj,

întrucât nu a deținut niciodată această funcție. A precizat că notele

informative prezente în dosar sunt din perioada în care era angajat la

Combinatul Clujana și se referă la o singură persoană.

De asemenea, s-a

arătat faptul că instanța de fond nu a arătat în hotărârea pronunțată

susținerile pe scurt ale părților și dovezile prezentate, fiind reținute numai

arătările și probele intimatei-reclamante, fără nicio referire la apărările

formulate de recurentul-pârât. Recurentul a susținut că instanța a nesocotit

dispozițiile art. 261 pct. 5, care prevăd că hotărârea va cuprinde motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care

s-au înlăturat cererile părților.

Recurentul a criticat

soluția instanței de fond, având în vedere și faptul pentru care reclamantul C.N.S.A.S.

a solicitat constatarea calității de colaborator al securității, respectiv

temeiul juridic al cererii pentru efectuarea verificărilor asupra dosarului

acestei cauze, fiind invocate în cererea introductivă prevederile art. 3 lit. f)

din O.U.G. nr. 24/2008, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (1) teza a II-a.

A arătat recurentul

că reclamantul C.N.S.A.S. are dreptul de a verifica persoana nominalizată doar

la cererea unei persoane sau instituții interesate, situație în care nu se află

recurentul-pârât, neexistând nicio cerere în acest sens.

Printre persoanele

verificate din oficiu, nominalizate în dispozițiile arătate, nu se află și cele

ce dețin funcția pe care a ocupat-o recurentul, astfel încât s-a susțâinut că C.N.S.A.S.

în mod nejustificat și nelegal a extins aceste cercetări în privința

recurentului-pârât.

De asemenea,

recurentul a criticat hotărârea instanței de fond și sub aspectul condițiilor

ce se cer a fi întrunite pentru constatarea calității de colaborator al

securității, argumentând pe larg faptul că nu sunt întrunite condițiile legale

în privința sa.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul și rejudecând

cauza, pe fond, va respinge acțiunea formulată ca neîntemeiată, pentru

considerentele ce urmează:

fapt și de drept relevante

Înalta Curte a

constatat, din actele dosarului, faptul că C.N.S.A.S. a verificat din oficiu,

sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității,

pe recurentul-pârât C.C.I., inspector-șef adjunct pe probleme de securitate și

sănătate în muncă în cadrul I.T.M. Cluj, în conformitate cu dispozițiile art. 3

lit. f) coroborate cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Din cuprinsul Notei

de constatare din 5 iulie 2012 rezultă faptul că a fost recrutat C.C.I. de

către Inspectoratul Județean Cluj în scopul prevenirii, descoperirii și

lichidării unor eventuale acțiuni de sabotaj și diversiune, precum și alte

activități ostile în sectorul întreținere din Fabrica de încălțăminte C., unde

acesta era angajat la acel moment. La Dosarul fond rețea nr. R/188501, al cărui

titular este pârâtul, se află și Angajamentul olograf, semnat de acesta la data

de 21 august 1975, prin care a preluat numele conspirativ C.I.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că sunt fondate criticile formulate

de recurent, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., având în vedere greșita verificare din oficiu a recurentului-pârât sub

aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității.

În conformitate cu

prevederile art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității pentru a asigura dreptul de acces la

informații de interes public, orice cetățean roman, cu domiciliul în țară sau

în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice,

organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile

publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau

inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al

acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile

prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a

persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții- director în

prefectură, conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și

ale celorlalte organe ale administrației publice centrale, organizate la nivel

local.

Or, în cauza dedusă

judecății, recurentul-reclamant, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 21

fond, este încadrat în cadrul I.T.M. Cluj în funcția de șef serviciu în cadrul S.C.S.S.M.,

fără a deține funcția de inspector-șef adjunct pe probleme de securitate și

sănătate în muncă în cadrul I.T.M. Cluj, așa cum a reținut în Nota de

constatare din 5 iulie 2012 intimatul-reclamant C.N.S.A.S., deci fără a deține

o funcție care să permită autorității reclamante să procedeze la verificarea

din oficiu.

Pentru aceste

considerente, critica recurentului privind nelegala sesizare din oficiu a C.N.S.A.S.

este întemeiată și pentru aceste motive hotărârea instanței de fond va fi

modificată, în tot, constatând că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte a

constatat că recurentul-pârât nu se află în niciuna dintre situațiile și nu are

niciuna dintre funcțiile ori demnitățile care impuneau verificarea din oficiu a

calității de lucrător ori colaborator al Securității.

Având în vedere

nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune

în constatare, Înalta Curte reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

nelegală și netemeinică.

2.Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, constatând că există motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

C.C.I. împotriva sentinței civile nr. 1647 din 22 mai 2013 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de C.N.S.A.S., ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2015.