ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 867/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 867/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Hotărârea primei
instanțe
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul
C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul O.T.Ș. constatarea calității
acestuia de colaborator al securității.
Prin Sentința nr. 2677
din 19 septembrie 2013, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de
reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a
constatat că pârâtul O.T.Ș. a avut calitatea de colaborator al Securității.
Recursul
Cererea de recurs
Împotriva
hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul O.T.Ș. a formulat recurs.
Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cererea de
recurs prin prisma dispozițiilor incidente,
Înalta
Curte va
face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Argumente de fapt și de
drept relevante
În speță, astfel cum
s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2)
și (3) C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele
de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.
Prin Rezoluția din
data de 11 noiembrie 2013, s-a dispus comunicarea către recurent a lipsurilor
cererii de recurs, cu mențiunea că sub sancțiunea nulității cererii trebuie să
indice motivele de nelegalitate conform art. 486 alin. (1) lit. d) raportat la art.
488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
Recurentul
nu a
indicat și nu a
dezvoltat vreunul din motivele de recurs prevăzute de textele de lege
menționate și nu a adus sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi
încadrată într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Prin urmare, susținerile
recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu
pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea
de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc.
civ., republicat.
Dispozițiile art. 486
alin. (3) C. proc. civ. prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și
c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub
sancțiunea nulității.
Potrivit art. 489 alin.
(2) C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele
invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din
același cod.
Temeiul
legal al soluției adoptate în recurs
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 496
C. proc.
civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat, ținând seama și de
prevederile art. 499 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul
declarat de O.T.Ș. împotriva Sentinței nr. 2677 din 19 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 26 februarie 2015.