ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4165/2014

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2529/2/2013 la data de 03

aprilie 2013, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D.V., să se constate

calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Prin

Sentința civilă nr. 2267 din 9 iulie 2013, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în

contradictoriu cu pârâtul D.V. și a constatat calitatea pârâtului de

colaborator al Securității.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul D.V., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin

Raportul întocmit la data de 11 martie 2014, în condițiile art. 493 alin. (2)

și (3) C. proc. civ., s-a constatat că recursul nu a fost declarat și motivat

cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

privind contenciosul administrativ.

Prin

încheierea din 5 iunie 2014 completul a dispus comunicarea raportului întocmit

în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și 3, prin care s-a reținut

că recursul este declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Prin

punctul de vedere formulat, recurentul-pârât a apreciat că recursul este depus

în termen, având în vedere că termenul de recurs este de 30 de zile de la

comunicarea hotărârii, conform dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 76/2012 și

ale art. 485 C. proc. civ.

Prin

punctul de vedere formulat, intimatul-reclamant a solicitat respingerea

recursului ca tardiv introdus.

Înalta

Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a

fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 privind contenciosul administrativ.

Este

adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.: "Termenul de recurs

este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune

altfel."

Însă,

în cauză sunt incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ, care

la art. 20 alin. (1) stipulează că: "Hotărârea pronunțată în primă

instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la

comunicare".

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că

sentința recurată a fost comunicată pârâtului la data de 26 septembrie 2013,

iar recursul a fost declarat la data de 24 octombrie 2013, prin poștă, conform

dovezii aflate la fila 34 a dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție,

depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus

citat.

Conform

dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual

trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage

decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune

altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit

art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1)

Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă

dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2)

În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la

încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul

exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru

exercitarea căii de atac.

(3)

Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să

soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În

cauză nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art.

186 C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic

justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen.

Astfel,

chiar dacă în dispozitivul sentinței recurate a fost menționată calea de atac a

recursului și termenul de 30 zile de la comunicare pentru declararea acestuia,

recurentul nu se poate prevala de această împrejurare, deoarece, pe de o parte,

condițiile, limitele și termenele în care pot fi exercitate căile de atac sunt

prevăzute de lege, astfel încât o hotărâre judecătorească nici nu le poate

acorda ea însăși, nici nu le poate suprima, iar, pe de altă parte, partea nu

poate invoca necunoașterea legii, potrivit adagiului "nemo censetur

ignorare legem".

Cum

în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în

exercitarea în termen a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv

formulat și, în temeiul art. 493 alin. (3) și (5) C. proc. civ., se va respinge

ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâtul D.V. împotriva Sentinței civile nr. 2267 din 9

iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - GV