ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3640/2015

Decizia nr. 3640/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 08 octombrie 2013, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al fostei Securități.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 469 din 12 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, și solicitând casarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin încheierea din 23 iunie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Analizând sentința atacată prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a criticilor înfățișate de recurentul-reclamant și apărărilor intimatului-pârât, raportat la cadrul normativ aplicabil, Înalta Curte constată că recursul este fondat și îl va admite, pentru considerentele în continuare arătate.

Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a sesizat instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, privind constatarea calității pârâtului A. de colaborator al Securității, susținând, în esență, că acesta fost recrutat de către Inspectoratul Județean de Securitate Caraș-Severin, Serviciul 3, în anul 1987, în calitate de gazdă a casei de întâlniri, sub numele conspirativ B., în scopul unei mai bune instruiri și dirijări a rețelei informative, semnând un angajament pentru punerea la dispoziție a biroului său în vederea "rezolvării unor sarcini ce revin organelor de securitate."

Instanța de fond, analizând materialul probator depus de către reclamantul CNSAS, a concluzionat în sensul că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât din înscrisurile depuse de reclamant nu rezultă că organele de securitate au folosit efectiv biroul pus la dispoziție de pârât.

Reevaluând probele administrate de către prima instanță, prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată însă că, în speță, s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor legale necesare pentru constatarea calității pârâtului-intimat de colaborator al Securității.

Astfel, potrivit art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, invocat de recurentul-reclamant ca temei juridic al acțiunii sale, "colaborator al securității" este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea.

Prin aceste dispoziții, legiuitorul a înțeles să trateze distinct situația persoanelor care au furnizat informații, ce se încadrează în ipoteza art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, față de cea a persoanelor care au înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, ipoteză avută în vedere de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008.

Ipoteza normei sus-citate este îndeplinită dacă persoana în cauză și-a manifestat voința de a pune la dispoziția Securității locuința sau un alt spațiu deținut, împrejurare ce constituie, prin ea însăși, premisa înlesnirii culegerii de informații, fără a fi necesare dovezi privind folosirea efectivă a spațiului în scopul menționat, durata sau conținutul eventualelor informații obținute de Securitate.

Această interpretare este consecventă cu practica anterioară a Înaltei Curți, evocată și de către recurenta-reclamantă, în care s-a reținut că: "dispozițiile legale menționate reglementează ipoteza punerii la dispoziția Securității a unui spațiu, fără a mai fi necesară îndeplinirea altor condiții pentru reținerea calității de colaborator al Securității, neprezentând relevanță modalitatea în care persoana deținea acest spațiu" (Decizia nr. 5922 din 18 decembrie 2009, Dosar nr. x/2/2009); "(...) important este faptul că recurenta a pus la dispoziția Securității, în mod voluntar, un spațiu pe care îl deținea pentru că datorită atribuțiilor sale de serviciu răspundea direct de funcționarea imobilului și poseda singura cheie de acces în imobilul respectiv. Pentru stabilirea calității de colaborator al Securității nu prezintă importanță nici dacă spațiul a fost folosit de Securitate, pentru că legea cere ca persoana să fi înlesnit culegerea de informații prin punerea voluntară a spațiului pe care-l deținea" (Decizia nr. 3239 din 18 iunie 2010, Dosar nr. x/2/2009); "(...) legiuitorul a înțeles să trateze distinct situația persoanelor care au furnizat informații ce se încadrează în ipoteza art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din actul normativ menționat față de cea a persoanelor care au înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea. În această ultimă ipoteză legiuitorul a statuat că punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea o persoană cu scopul de a înlesni culegerea de informații de la alte persoane reprezintă o condiție suficientă pentru a se constată calitatea de colaborator al Securității" (Decizia nr. 3378 din 24 iunie 2010, Dosar nr. x/2/2009).

În speță, a fost făcută dovada manifestării de voință a intimatului-pârât în sensul punerii la dispoziția Securității a biroului său, prin angajamentul olograf scris și semnat la data de 30 octombrie 1987, în care pârâtul arată că "mă angajez să sprijin în mod secret și organizat organele de securitate prin punerea la dispoziție a biroului meu în vederea rezolvării unor sarcini ce privesc securitatea statului. Mă angajez să nu discut cu nicio persoană despre această colaborare, indiferent de funcție sau grad de rudenie și să nu abuzez în niciun fel de această colaborare."

Prin urmare, instanța de fond a considerat greșit că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008 pentru admiterea acțiunii.

Apărările intimatului, în sensul că a pus spațiul la dispoziție în baza obligațiilor sale de serviciu, în scopul apărării legilor și a țării, că acțiunea sa ar fi fost cunoscută de conducere, care și-a dat acordul, sau că părinții săi ar fi fost persecutați politic, context în care se poate vorbi despre o constrângere morală, nu pot avea efectul de a înlătura incidența dispozițiilor art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, situațiile evocate neîncadrându-se în ipotezele de exonerare avute în vedere de art. 2 lit. b) teza a II-a și a III-a.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. este fondat, astfel că, în baza art. 496 alin. (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acesta va fi admis, sentința primei instanțe va fi casată, iar acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. va fi admisă, cu consecința constatării calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A., fiul lui Constantin și Maria, născut la data de 12 mai 1955 în com. Brabova, jud. Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței civile nr. 469 din 12 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A.

Constată calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A., domiciliat în Reșița, județul Caraș-Severin.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2015.

Procesat de GGC - NN