ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5922/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ reclamantul

C.N.S.A.S. a solicitat instanței, să se constate calitatea pârâtei D.M.,de

colaborator al Securității.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat că pârâta a fost recrutată la 16 aprilie 1987, în calitate

de gazdă a casei de întâlniri, cu numele conspirativ R., pentru a se ține

legătura cu informatorii de pe raza comunei Dobroteasa, județul Olt, iar pârâta

a fost de acord să colaboreze în mod organizat cu organele de securitate,

punând la dispoziție încăperea bibliotecii unde lucra.

Prin sentința nr. 1960 din

12 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a apreciat că în cazul pârâtei nu sunt aplicabile

prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât aceasta nu avea

asupra spațiului biroului bibliotecii unde lucra un drept de dispoziție,

neputând fi considerată nici măcar posesor al acestuia, acolo fiind locul său

de muncă, unde nu avea posibilitatea de a refuza accesul organelor de

securitate.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S.,

criticând soluția pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin motivele de recurs

formulate, recurentul a arătat că instanța de fond a respins în mod

nejustificat acțiunea, deși în cauză este dovedită punerea de către

intimata-pârâtă la dispoziția securității a unui spațiu deținut de aceasta,

situație în care, potrivit art. 2 lit. b) ultima teză din O.U.G.nr. 24/2008,

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, este reținută, fără a fi

necesară îndeplinirea altei condiții, calitatea de colaborator al securității.

Din această perspectivă, s-a

dat o interpretare eronată a prevederilor legale invocate, care nu

condiționează în nici un fel o modalitate juridică în care persoana trebuie să

dețină spațiul care putea fi pus la dispoziția Securității, și unde legea nu

distinge nici interpretul nu trebuie să distingă.

Înalta Curte sesizată cu

soluționarea recursului declarat în temeiul art. 299 coroborat cu dispozițiile art.

304

1

C. proc. civ., analizând motivele invocate în raport cu sentința

atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, a

constatat că recursul este fondat și urmează a fi admis, iar rejudecând cauza

pe fond, acțiunea reclamantului va fi admisă pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile

ar.129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin

toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea

adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a

legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt întemeiate criticile formulate

de C.N.S.A.S. în legătură cu activitatea pârâtei - intimate care a înlesnit

culegerea de informații de la alte persoane prin punerea voluntară la

dispoziția securității a încăperii bibliotecii în care își desfășura

activitatea, fiind întrunite în cazul de față toate condițiile prevăzute de

O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de colaborator al securității

a pârâtei D.M.

Astfel, în conformitate cu

dispozițiile art. 2 lit. b) ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul

la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008, „Colaborator al Securității este și persoana

care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea

voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl

deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității

coordonau activitatea informatorilor”.

În cauză, se constată că

intimata-pârâtă a fost recrutată în calitate de „gazdă casa de întâlnire”,

semnând un angajament la data de 16 aprilie 1987 prin care și-a dat

consimțământul ca în spațiul bibliotecii să aibă loc întâlniri ale organelor securității

statului cu diverse persoane, și în loc de numele său să se atribuie un nume

conspirativ R.

Dispozițiile legale

menționate reglementează ipoteza punerii la dispoziția Securității a unui

spațiu fără a mai fi necesară îndeplinirea altor condiții pentru reținerea

calității de

c

olaborator al

Securității neprezentând relevanță modalitatea juridică în care persoana

deținea acest spațiu.

În această perspectivă apare

lipsită de relevanță apărarea pârâtei reținută de instanța de fond în motivarea

hotărârii apelate privind modalitatea în care s-a produs recrutarea sau faptul

că persoana recrutată nu era proprietară, persoană de bună credință sau

locatarul acestui spațiu care constituie locul său de muncă.

În sensul legii pentru

reținerea calității de colaborator al securității era necesar ca înlesnirea

activității de culegere de informații de la rețeaua informativă să se facă prin

punerea la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu deținut și

punerea la dispoziția Securității a spațiului respectiv să se facă în mod

voluntar.

Înalta Curte a reținut că în

persoana numitei D.M. sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, având în

vedere copiile certificate de pe documentele aflate în arhiva C.N.S.A.S. și

care atestă faptul că aceasta a fost recrutată și a pus la dispoziția

Securității încăperea bibliotecii după terminarea programului, sens în care a

semnat și un angajament la data de 16 aprilie 1987.

Din materialul probator

existent la dosar,

î

nalta Curte

reține că normele cu caracter special în discuție au o justificare obiectivă și

rezonabilă în sensul jurisprudenței C.E.D.O., astfel încât soluția instanței de

fond este nelegală, întrucât norma specială menționează categoriile de persoane

cărora li se aplică dispozițiile legale arătate, iar pârâtul face parte din

acea categorie expres prevăzută de lege.

Interpretarea pe care

instanța de control judiciar a dat-o dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 este în

acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 980

din 25 iunie 2009, conform cărora prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

definesc noțiunea de „colaborator al securității" și nu contravin

principiului neretroactivității legii. Ordonanța urmărește scopul de

deconspirare, enunțat în preambul, a persoanelor care au contribuit la

instrumentarea dosarului întocmit de Securitate, prin consemnare publică -

publicarea în M. Of. al României, Partea a III-a și punerea la dispoziția

mijloacelor de informare în masă de către C.N.S.A.S., în temeiul art. 12 alin. (1)

din ordonanță - a celor care ocupă demnitățile sau funcțiile enumerate în art. 3,

precum și a celor care își manifestă intenția de a candida pentru alegerea ori

numirea în aceste demnități sau funcții.

Având în vedere aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.,

î

nalta Curte urmează a admite recursul

declarat, iar rejudecând cauza pe fond, acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. va fi

admisă, fiind întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru a se constata

calitatea de colaborator al securității a pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.N.S.A.S.

împotriva sentinței civile nr. 1960 din 12 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că admite cererea C.N.S.A.S. Constată calitatea pârâtei D.M. de

colaborator al securității.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 decembrie 2009.