ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2188/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată la data de 14 decembrie 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul L.C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul având funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local M., județul Vâlcea a fost recrutat în calitate de gazdă a casei de întâlniri, la data de 06 noiembrie 1985, sub numele conspirativ de "M.B.", pentru realizarea întâlnirilor cu rețeaua informativă.

Recrutarea este confirmată, în afara consemnărilor făcute de ofițerii de securitate și de existența angajamentului olograf.

Reclamantul a susținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru a se constata, în ceea ce îl privește pe pârât, colaborarea prin facilitarea culegerii de informații, deoarece, pentru asigurarea conspirativității, organele de securitate au contactat pe pârât la biroul pe care îl deținea în calitate de administrator al biroului de tineret al Întreprinderii I.E.H, la data de 06 noiembrie 1985 și i-au propus "în mod deschis colaborarea cu organele de securitate prin punerea la dispoziție a biroului". Pârâtul "a fost de acord luându-i-se în acest sens angajament scris". De asemenea, a motivat că este îndeplinită și cerința de a pune în mod voluntar la dispoziția Securității spațiul respectiv, fapt dovedit atât prin semnarea de către pârât a angajamentului, în cuprinsul căruia a menționat: "mă angajez să sprijin în mod secret organele de securitate prin punerea la dispoziție a biroului din blocul tineretului în scopul rezolvării unor probleme de serviciu", cât și prin consemnările ofițerilor.

Potrivit documentelor din dosar, la data de 25 decembrie 1987, pârâtul a semnat pentru suma de 300 lei, primită de la căpitanul A., fapt ce dovedește în plus existența unei relații de colaborare a pârâtului cu organele de Securitate. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 4126 din 10 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea de colaborator al fostei Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul L.C. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele: Curtea a reținut că, din notele de constatare depuse la dosar, rezultă că pârâtul a desfășurat activități care au îngrădit unele drepturi și libertăți fundamentale ale omului, depunând angajament pentru "apărarea patriei". În raport cu dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 și având în vedere dispozițiile art. 28 - 35 din Constituția României din 1965, Curtea de apel a apreciat că, prin supravegherea și urmărirea repetată, sistematică din partea Securității și a colaboratorilor săi, drepturile prevăzute de Constituția din anul 1965 dobândeau un conținut iluzoriu, prin restrângerea lor. 3. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței civile nr. 4126 din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul L.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând și aplicarea art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul combate hotărârea atacată sub trei aspecte corespunzătoare celor două analize de modificare invocate.

3.1 Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra mijlocului de apărare cu expertiza grafologică solicitată prin întâmpinare, în condițiile în care a negat calitatea sa de colaborator al fostei securități, precum și autenticitatea înscrisurilor de care se prevalează reclamanta ca emanând de la organele fostei Securități sau de la recurent. 3.2 Nemotivarea sentinței În dezvoltarea criticii, recurentul arată că instanța nu a analizat cererea dedusă judecății, sentința nu cuprinde motive de fapt și de drept care au format convingerea instanței în sensul art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. 3.3 Aplicarea greșită a legii Susține în acest sens că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind bazată și pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.

Recurentul afirmă că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Intimatul-reclamant nu a dovedit existența unor atribuții ale recurentului-pârât de natură a-i permite acestuia punerea la dispoziția organelor de securitate a spațiului menționat în cererea introductivă de instanță. Nota de constatare prin care Direcția de Investigații din cadrul C.N.S.A.S. a sesizat colegiul acestei instituții nu este semnată de cel care a întocmit-o și pe cale de consecință, colegiul nu este egal învestit. Mai susține că înscrisurile invocate în dovedirea acțiunii de către intimatul-reclamant cuprind numeroase inadvertențe și date nereale cu privire la recurentul-parat.

În raport de aceste motive solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în condițiile în care împrejurările de fapt ale cauzei nu pot fi considerate ca "deplin stabilite". În susținerea cererii de recurs, recurentul-pârât a depus la dosar în copie carnetul de membru PCR, carnetul de muncă și declarația autentică și olografă a numitului A.I. - fost ofițer de informații. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, cât și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

1. Argumentele de fapt și de drept Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ cu cerere având ca obiect constatarea calității de colaborator al securității a recurentului-pârât L.C., în temeiul art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Verificările s-au efectuat din oficiu sub aspectul constatării calității de colaborator, pentru persoanele care candidează, au fost alese sau numite în demnitățile ori în funcțiile prevăzute de art. 3 lit. b) - h). Din expunerea rezumativă a considerentelor sentinței prezentate la pct. I.1 din decizie rezultă că prima instanță a ajuns la concluzia că sunt îndeplinite condițiile legale stipulate cu art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator a pârâtului L.C. Această concluzie este importantă și la instanța de control judiciar, pentru considerentele expuse în continuare ca răspuns la motivele formulate. 1.1. Referitor la nemotivarea sentinței Este real că motivarea instanței este lacunară, în analizarea condițiilor prevăzute de lege și a înscrisurilor de la dosar Curtea de apel mărginindu-se să arate că pârâtul a desfășurat activități care au îngrădit dreptul și libertățile fundamentale și a semnat un angajament, fiind enumerate textele legale incidente. Înalta Curte va suplini însă motivarea prin analiza situației de fapt expusă judecății, conform probelor administrate a temeiului juridic pentru care s-a solicitat constatarea calității de colaborator în persoana pârâtului L.C.

În cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității a pârâtului-recurent L.C. Înalta Curte constată că, în pofida susținerilor recurentului-pârât, instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile art. 2 lit. b) teza penultimă din O.U.G.

nr. 24/2008, potrivit cărora "Colaborator al securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea (...)". Rezultă din aceste prevederi legale că, pe de o parte, legiuitorul a înțeles să acorde forță probantă consemnărilor lucrătorilor de securitate, iar pe de altă parte, în ipoteza reglementată de teza finală a textului, pentru a se reține calitatea de colaborator este necesară doar îndeplinirea condiției privind înlesnirea activității de culegere de informații prin punerea în mod voluntar la dispoziția Securității a spațiului deținut.

Această interpretare se regăsește în practica anterioară a Înaltei Curți, în care s-a reținut că: "dispozițiile legale menționate reglementează ipoteza punerii la dispoziția Securității a unui spațiu, fără a mai fi necesară îndeplinirea altor condiții pentru reținerea calității de colaborator al Securității, neprezentând relevanță modalitatea în care persoana deținea acest spațiu" (Decizia nr. 5922 din 18 decembrie 2009, Dosar nr. 832/2/2009); "(...) important este faptul că recurenta a pus la dispoziția Securității, în mod voluntar, un spațiu pe care îl deținea pentru că datorită atribuțiilor sale de serviciu răspundea direct de funcționarea imobilului și poseda singura cheie de acces în imobilul respectiv.

Pentru stabilirea calității de colaborator al Securității nu prezintă importanță nici dacă spațiul a fost folosit de Securitate, pentru că legea cere ca persoana să fi înlesnit culegerea de informații prin punerea voluntară a spațiului pe care-l deținea" (Decizia nr. 3239 din 18 iunie 2010, Dosar nr. 6381/2/2009); "(...) legiuitorul a înțeles să trateze distinct situația persoanelor care au furnizat informații ce se încadrează în ipoteza art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din actul normativ menționat față de cea a persoanelor care au înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea.

În această ultimă ipoteză legiuitorul a statuat că punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea o persoană cu scopul de a înlesni culegerea de informații de la alte persoane reprezintă o condiție suficientă pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității" (Decizia nr. 3378 din 24 iunie 2010, Dosar nr. 1847/2/2009). În speță, a fost făcută dovada manifestării de voință a recurentului-pârât în sensul, punerii la dispoziția Securității a spațiului folosit în cadrul blocului de tineret al întreprinderii I.E.H., ca administrator prin angajamentul olograf scris și semnat la data de 6 februarie 1962 în care se menționează următoarele: "Subsemnatul L.C.

mă angajez: - să sprijin în mod secret organele de securitate prin punerea la dispoziție a biroului din blocul tineretului, în scopul unor probleme de serviciu." Angajamentul a fost precedat de un raport cu propuneri de recrutare întocmit la data de 5 noiembrie 1985 de ofițerii din cadrul I.J. Vâlcea. Titlul cu care recurentul-pârât deținea spațiul în discuție nu prezintă relevanță, câtă vreme norma legală nu distinge, fiind suficient, din perspectiva legiuitorului, ca persoana vizată să fi avut acces la spațiu și un oarecare control asupra acestuia. În concret, din înscrisurile depuse de CNSAS rezultă că recurentul-pârât a fost de acord să pună la dispoziția organelor de securitate biroul pe care îl folosea în calitate de administrator.

Este adevărat că la fondul cauzei recurentul-pârât a depus o întâmpinare olografă prin care a susținut că nu a colaborat cu organele de securitate și nu a semnat un angajament acest sens, însă cu accepțiunea textului de lege menționat este suficientă punerea voluntară la dispoziție a spațiului fără a fi necesară furnizarea de informații în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 de către deținătorul spațiului, legiuitorul neimpunând alte condiții, legate de folosirea spațiului în scopul menționat. 1.2 Sarcina pârâtei în cauza de față se împarte între părțile implicate. Mai întâi reclamantul este ținut să probeze elementele factuale care fundamentează calitatea pârâtului de colaborator al securității.

După ce reclamantul s-a conformat acestei exigențe juridice este rândul pârâtului, ca în apărare să dovedească faptele pe care își sprijină susținerile. Cum s-a arătat în analiza primului motiv de recurs, intimatul-reclamant a prezentat în probațiune mai multe înscrisuri care dovedesc că recurentul-pârât a pus benevol la dispoziția organelor securității, spațiul în discuție. Înalta Curte va înlătura argumentele recurentului-pârât referitoare la faptul că, contestă actele depuse la dosar de intimata-reclamantă cu privire la colaborarea sa cu organele de securitate, în considerarea angajamentului său și a dispozițiilor art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008.

Atâta vreme cât instanța de fond a considerat concludente înscrisurile depuse de intimatul-reclamant, nu i se poate reproșa o lipsă de rol activ în condițiile în care nu au fost administrate alte probe iar cele depuse în recurs, nu pot fi reținute ca pertinente, de natură a schimba situația de fapt care rezultă pe baza înscrisurilor depuse la fondul cauzei. Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că nu a colaborat cu organele de securitate prin punerea la dispoziție a spațiului deținut, sens în care a depus o declarație a numitului A.I., fost ofițer de informații care afirmă că a locuit în același bloc cu recurentul-pârât a făcut demersuri propunându-i să pună la dispoziție biroul administratorului pentru efectuarea de întâlniri și acesta a refuzat.

Din aceeași declarație depusă în recurs rezultă că recurentul-pârât deținea printre altele și funcția de administrator al unui bloc de locuințe, ce aparține unității economice, afirmație care contrazice susținerea făcută în cuprinsul memoriului de recurs în sensul că recurentul-pârât nu avea cum să pună la dispoziția organelor de securitate biroul său "pe care îl deținea în calitate de administrator al blocului de tineret al întreprinderii I.E.H.", începând cu data de 6 noiembrie 1985 pentru simplul motiv că niciodată, pe parcursul activității sale, nu a avut calitatea de administrator al blocului respectiv, în perioada care interesează în speță (1985 - 1990) acesta fiind încadrat ca sudor categoria 6/II, așa cum rezultă, cu certitudine, din cuprinsul carnetului său de muncă.

Contrar celor susținute de recurent, documentele prezentate de intimat fac, fără echivoc, dovada colaborării cu securitatea, în modalitatea arătată. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive pentru reformarea sentinței atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.C. împotriva Sentinței civile nr. 4126 din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2012. Procesat de GGC - GV