ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2188/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2188/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 14

decembrie 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul L.C., a solicitat instanței

ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate existența calității de

colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că pârâtul având funcția de consilier local în cadrul

Consiliului Local M., județul Vâlcea a fost recrutat în calitate de gazdă a

casei de întâlniri, la data de 06 noiembrie 1985, sub numele conspirativ de

"M.B.", pentru realizarea întâlnirilor cu rețeaua informativă.

Recrutarea este confirmată, în afara consemnărilor făcute de ofițerii de

securitate și de existența angajamentului olograf.

Reclamantul a

susținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru a se constata,

în ceea ce îl privește pe pârât, colaborarea prin facilitarea culegerii de

informații, deoarece, pentru asigurarea conspirativității, organele de

securitate au contactat pe pârât la biroul pe care îl deținea în calitate de

administrator al biroului de tineret al Întreprinderii I.E.H, la data de 06

noiembrie 1985 și i-au propus "în mod deschis colaborarea cu organele de

securitate prin punerea la dispoziție a biroului". Pârâtul "a fost de

acord luându-i-se în acest sens angajament scris".

De asemenea, a

motivat că este îndeplinită și cerința de a pune în mod voluntar la dispoziția

Securității spațiul respectiv, fapt dovedit atât prin semnarea de către pârât a

angajamentului, în cuprinsul căruia a menționat: "mă angajez să sprijin în

mod secret organele de securitate prin punerea la dispoziție a biroului din

blocul tineretului în scopul rezolvării unor probleme de serviciu", cât și

prin consemnările ofițerilor. Potrivit documentelor din dosar, la data de 25

decembrie 1987, pârâtul a semnat pentru suma de 300 lei, primită de la

căpitanul A., fapt ce dovedește în plus existența unei relații de colaborare a

pârâtului cu organele de Securitate.

instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 4126 din 10 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat

calitatea de colaborator al fostei Securității în ceea ce îl privește pe

pârâtul L.C.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele:

Curtea a reținut că,

din notele de constatare depuse la dosar, rezultă că pârâtul a desfășurat

activități care au îngrădit unele drepturi și libertăți fundamentale ale

omului, depunând angajament pentru "apărarea patriei".

În raport cu dispozițiile

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și având în vedere dispozițiile art. 28 -

35 din Constituția României din 1965, Curtea de apel a apreciat că, prin

supravegherea și urmărirea repetată, sistematică din partea Securității și a

colaboratorilor săi, drepturile prevăzute de Constituția din anul 1965

dobândeau un conținut iluzoriu, prin restrângerea lor.

exercitată

Împotriva Sentinței

civile nr. 4126 din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul L.C., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând și aplicarea art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul combate

hotărârea atacată sub trei aspecte corespunzătoare celor două analize de

modificare invocate.

3.1 Instanța de fond

nu s-a pronunțat asupra mijlocului de apărare cu expertiza grafologică

solicitată prin întâmpinare, în condițiile în care a negat calitatea sa de

colaborator al fostei securități, precum și autenticitatea înscrisurilor de

care se prevalează reclamanta ca emanând de la organele fostei Securități sau

de la recurent.

3.2 Nemotivarea

sentinței

În dezvoltarea

criticii, recurentul arată că instanța nu a analizat cererea dedusă judecății,

sentința nu cuprinde motive de fapt și de drept care au format convingerea

instanței în sensul art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

3.3 Aplicarea greșită

a legii

Susține în acest sens

că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind

bazată și pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a

probelor administrate.

Recurentul afirmă că

în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008.

Intimatul-reclamant

nu a dovedit existența unor atribuții ale recurentului-pârât de natură a-i

permite acestuia punerea la dispoziția organelor de securitate a spațiului

menționat în cererea introductivă de instanță.

Nota de constatare

prin care Direcția de Investigații din cadrul C.N.S.A.S. a sesizat colegiul

acestei instituții nu este semnată de cel care a întocmit-o și pe cale de

consecință, colegiul nu este egal învestit.

Mai susține că

înscrisurile invocate în dovedirea acțiunii de către intimatul-reclamant

cuprind numeroase inadvertențe și date nereale cu privire la recurentul-parat.

În raport de aceste

motive solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în

condițiile în care împrejurările de fapt ale cauzei nu pot fi considerate ca

"deplin stabilite".

În susținerea cererii

de recurs, recurentul-pârât a depus la dosar în copie carnetul de membru PCR,

carnetul de muncă și declarația autentică și olografă a numitului A.I. - fost

ofițer de informații.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma motivelor de recurs, cât și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta curte constată că recursul este

nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

fapt și de drept

Intimatul-reclamant

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța

de contencios administrativ cu cerere având ca obiect constatarea calității de

colaborator al securității a recurentului-pârât L.C., în temeiul art. 3 lit. g)

coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 293/2008.

Verificările s-au

efectuat din oficiu sub aspectul constatării calității de colaborator, pentru

persoanele care candidează, au fost alese sau numite în demnitățile ori în

funcțiile prevăzute de art. 3 lit. b) - h).

Din expunerea

rezumativă a considerentelor sentinței prezentate la pct. I.1 din decizie

rezultă că prima instanță a ajuns la concluzia că sunt îndeplinite condițiile

legale stipulate cu art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 pentru

constatarea calității de colaborator a pârâtului L.C.

Această concluzie

este importantă și la instanța de control judiciar, pentru considerentele

expuse în continuare ca răspuns la motivele formulate.

1.1. Referitor la

nemotivarea sentinței

Este real că

motivarea instanței este lacunară, în analizarea condițiilor prevăzute de lege

și a înscrisurilor de la dosar Curtea de apel mărginindu-se să arate că pârâtul

a desfășurat activități care au îngrădit dreptul și libertățile fundamentale și

a semnat un angajament, fiind enumerate textele legale incidente.

Înalta Curte va

suplini însă motivarea prin analiza situației de fapt expusă judecății, conform

probelor administrate a temeiului juridic pentru care s-a solicitat constatarea

calității de colaborator în persoana pârâtului L.C.

În cauză sunt

îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se constata calitatea de

colaborator al Securității a pârâtului-recurent L.C.

Înalta Curte constată

că, în pofida susținerilor recurentului-pârât, instanța de fond a interpretat

și aplicat corect prevederile art. 2 lit. b) teza penultimă din O.U.G. nr.

24/2008, potrivit cărora "Colaborator al securității este și persoana care

a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară

la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea

(...)".

Rezultă din aceste

prevederi legale că, pe de o parte, legiuitorul a înțeles să acorde forță

probantă consemnărilor lucrătorilor de securitate, iar pe de altă parte, în

ipoteza reglementată de teza finală a textului, pentru a se reține calitatea de

colaborator este necesară doar îndeplinirea condiției privind înlesnirea activității

de culegere de informații prin punerea în mod voluntar la dispoziția

Securității a spațiului deținut.

Această interpretare

se regăsește în practica anterioară a Înaltei Curți, în care s-a reținut că:

"dispozițiile legale menționate reglementează ipoteza punerii la

dispoziția Securității a unui spațiu, fără a mai fi necesară îndeplinirea altor

condiții pentru reținerea calității de colaborator al Securității, neprezentând

relevanță modalitatea în care persoana deținea acest spațiu" (Decizia nr. 5922

din 18 decembrie 2009, Dosar nr. 832/2/2009); "(...) important este faptul

că recurenta a pus la dispoziția Securității, în mod voluntar, un spațiu pe

care îl deținea pentru că datorită atribuțiilor sale de serviciu răspundea

direct de funcționarea imobilului și poseda singura cheie de acces în imobilul

respectiv. Pentru stabilirea calității de colaborator al Securității nu

prezintă importanță nici dacă spațiul a fost folosit de Securitate, pentru că

legea cere ca persoana să fi înlesnit culegerea de informații prin punerea

voluntară a spațiului pe care-l deținea" (Decizia nr. 3239 din 18 iunie

2010, Dosar nr. 6381/2/2009); "(...) legiuitorul a înțeles să trateze

distinct situația persoanelor care au furnizat informații ce se încadrează în

ipoteza art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din actul normativ menționat față de

cea a persoanelor care au înlesnit culegerea de informații de la alte persoane,

prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu

pe care îl deținea. În această ultimă ipoteză legiuitorul a statuat că punerea

voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl

deținea o persoană cu scopul de a înlesni culegerea de informații de la alte

persoane reprezintă o condiție suficientă pentru a se constata calitatea de

colaborator al Securității" (Decizia nr. 3378 din 24 iunie 2010, Dosar nr.

1847/2/2009).

În speță, a fost

făcută dovada manifestării de voință a recurentului-pârât în sensul, punerii la

dispoziția Securității a spațiului folosit în cadrul blocului de tineret al

întreprinderii I.E.H., ca administrator prin angajamentul olograf scris și

semnat la data de 6 februarie 1962 în care se menționează următoarele:

"Subsemnatul

L.C. mă angajez:

- să sprijin în mod

secret organele de securitate prin punerea la dispoziție a biroului din blocul

tineretului, în scopul unor probleme de serviciu."

Angajamentul a fost

precedat de un raport cu propuneri de recrutare întocmit la data de 5 noiembrie

1985 de ofițerii din cadrul I.J. Vâlcea.

Titlul cu care

recurentul-pârât deținea spațiul în discuție nu prezintă relevanță, câtă vreme

norma legală nu distinge, fiind suficient, din perspectiva legiuitorului, ca

persoana vizată să fi avut acces la spațiu și un oarecare control asupra

acestuia.

În concret, din

înscrisurile depuse de CNSAS rezultă că recurentul-pârât a fost de acord să

pună la dispoziția organelor de securitate biroul pe care îl folosea în

calitate de administrator.

Este adevărat că la

fondul cauzei recurentul-pârât a depus o întâmpinare olografă prin care a

susținut că nu a colaborat cu organele de securitate și nu a semnat un

angajament acest sens, însă cu accepțiunea textului de lege menționat este

suficientă punerea voluntară la dispoziție a spațiului fără a fi necesară

furnizarea de informații în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 de

către deținătorul spațiului, legiuitorul neimpunând alte condiții, legate de

folosirea spațiului în scopul menționat.

1.2 Sarcina pârâtei

în cauza de față se împarte între părțile implicate. Mai întâi reclamantul este

ținut să probeze elementele factuale care fundamentează calitatea pârâtului de

colaborator al securității. După ce reclamantul s-a conformat acestei exigențe

juridice este rândul pârâtului, ca în apărare să dovedească faptele pe care își

sprijină susținerile.

Cum s-a arătat în

analiza primului motiv de recurs, intimatul-reclamant a prezentat în probațiune

mai multe înscrisuri care dovedesc că recurentul-pârât a pus benevol la

dispoziția organelor securității, spațiul în discuție.

Înalta Curte va

înlătura argumentele recurentului-pârât referitoare la faptul că, contestă

actele depuse la dosar de intimata-reclamantă cu privire la colaborarea sa cu

organele de securitate, în considerarea angajamentului său și a dispozițiilor

art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008.

Atâta vreme cât

instanța de fond a considerat concludente înscrisurile depuse de

intimatul-reclamant, nu i se poate reproșa o lipsă de rol activ în condițiile

în care nu au fost administrate alte probe iar cele depuse în recurs, nu pot fi

reținute ca pertinente, de natură a schimba situația de fapt care rezultă pe

baza înscrisurilor depuse la fondul cauzei.

Recurentul-pârât a

încercat să acrediteze ideea că nu a colaborat cu organele de securitate prin

punerea la dispoziție a spațiului deținut, sens în care a depus o declarație a

numitului A.I., fost ofițer de informații care afirmă că a locuit în același

bloc cu recurentul-pârât a făcut demersuri propunându-i să pună la dispoziție

biroul administratorului pentru efectuarea de întâlniri și acesta a refuzat.

Din aceeași

declarație depusă în recurs rezultă că recurentul-pârât deținea printre altele

și funcția de administrator al unui bloc de locuințe, ce aparține unității

economice, afirmație care contrazice susținerea făcută în cuprinsul memoriului

de recurs în sensul că recurentul-pârât nu avea cum să pună la dispoziția

organelor de securitate biroul său "pe care îl deținea în calitate de

administrator al blocului de tineret al întreprinderii I.E.H.", începând

cu data de 6 noiembrie 1985 pentru simplul motiv că niciodată, pe parcursul

activității sale, nu a avut calitatea de administrator al blocului respectiv,

în perioada care interesează în speță (1985 - 1990) acesta fiind încadrat ca

sudor categoria 6/II, așa cum rezultă, cu certitudine, din cuprinsul carnetului

său de muncă.

Contrar celor

susținute de recurent, documentele prezentate de intimat fac, fără echivoc,

dovada colaborării cu securitatea, în modalitatea arătată.

soluției adoptate

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta curte va respinge recursul ca nefondat,

neexistând motive pentru reformarea sentinței atacate, potrivit art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de L.C. împotriva Sentinței civile nr. 4126 din 10 iunie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2012.

Procesat de GGC - GV