ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2988/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B.M., constatarea calității acestuia de colaborator al securității. În motivarea acțiunii, s-a susținut, în esență, faptul că în urma cererii formulate de numitul I. S. înregistrată la C.N.S.A.S. sub nr. P 658 din 07 februarie 2008, a fost demarată, în condițiile art. 3 lit. I) coroborat cu art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea pârâtului B.M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș sub aspectul stabilirii calității acestuia de lucrător sau colaborator al Securității.

S-a mai arătat, în esență, faptul că din verificările efectuate, a rezultat că pârâtul a fost recrutat, în calitate de gazdă a casei de întâlniri la data de 26 aprilie 1978, cu numele conspirativ, N. în scopul „conspirării legăturii cu rețeaua informativă din cadrul Depoului C.F.R. Cluj și din cadrul L.I.M. nr. 3 al I.M.M.R. Cluj” existând angajamentul olograf al acestuia. Având în vedere că înlesnirea activității de culegere a informațiilor de la rețeaua informativă, prin punerea la dispoziția organelor de securitate a locuinței, în mod voluntar, activitate, se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. b) teza a IV - a din O.U.G. nr. 24/2008, reclamantul a solicitat constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității.

Prin sentința civilă nr. 3104 din 6 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., și în consecință, a constatat existența calității de colaborator al Securității cu privire la pârâtul B.M. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, faptul că, în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) Teza a IV-a din O.U.G.

nr. 24/2008, pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al Securității, din actele dosarului rezultând, faptul că acesta a pus la dispoziția Securității spațiul deținut cu titlu de birou în calitatea sa de administrator de cămin, fiind deplin conștient de scopul utilizării acestuia, așa cum rezultă din cuprinsul angajamentului olograf aflat în probațiune la dosarul cauzei, punerea la dispoziția Securității a Spațiului respectiv fiind dovedită atât de existența acestui angajament (necontestat de pârât) cât și de consemnările ofițerilor care l-au folosit și tabelul cu întâlnirile avute cu ceilalți colaboratori. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, în termen, motivat pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) teza IV din O.U.G. nr. 24/2008 în raport de probele administrate și de situația corectă a recurentului - pârât. În motivele de recurs se arată că în mod greșit a fost constatată existența de colaborator al pârâtului în condițiile în care nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a fi considerat colaborator al securității. Se arată că recurentul nu a dat nici o notă informativă organelor securității, din acte nu rezultă punerea la dispoziție a biroului de lucru nu rezultă prejudicierea dreptului vreunei persoane, iar de existența angajamentului scris la data de 26 aprilie 1978 a luat cunoștință cu ocazia prezentului proces.

Se solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, pentru următoarele considerente. Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. b) teza IV din O.U.G. nr. 24/2008 în raport de probele administrate și conduita recurentului - pârât. În mod corect s-a constatat existența calității de colaborator al Securității în cea ce-l privește pe recurent care fapt de necontestat prin angajamentul semnat, la data de 26 aprilie 1978, a pus la dispoziția organelor de securitate biroul său de lucru „pentru probleme de serviciu, sens în care voi asigura măsurile de conspirativitate”.

Totodată, prin acest angajament recurentul s-a obligat să furnizeze note informative pe care le va semna cu numele conspirativ N. Faptul că recurentul nu a furnizat personal Securității note informative nu infirmă calitatea acestuia de colaborator corect constatată prin sentința atacată, în condițiile în care biroul său a reprezentat pentru organele de securitate casă gazdă N. și a fost folosit efectiv de Securitate pentru culegerea de informații. Situația recurentului se încadrează în ipoteza legală reglementată de dispozițiile art. 2 lit. b) teza IV din O.U.G. nr. 24/2008 și anume punerea voluntară la dispoziție a locuinței sau a altui spațiu deținut a biroului în cazul recurentului în vederea înlesnirii culegerii de informații de către organele de securitate.

Faptul că nu s-a probat procedura de prejudicii vreunei persoane nu reprezintă temei justificat nefiind o cerință prevăzută de teza a IV-a a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, susținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr. 3104 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2010.