ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4726/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 11 august 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea pârâtului P.V. de colaborator al securității, conform dispozițiilor art. 2 lit. b) Teza IV din O.U.G. nr. 24/2008. În motivarea acțiunii, s-a arătat că, potrivit Notei de constatare din 15 octombrie 2008, pârâtul a fost recrutat, în calitate de gazdă a casei de întâlniri la data de 8 iunie 1977, cu numele conspirativ „D”. Reclamantul a mai arătat că, în această calitate, pârâtul a înlesnit culegerea de informații de către organele de securitate prin punerea la dispoziție a locuinței sale pentru asigurarea confidențialității, și a semnat la data de 8 iunie 1977 angajamentul de colaborare, iar această colaborare a durat o perioadă de 8 ani.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 1128 din 4 martie 2010, prin care a admis acțiunea și a constatat că pârâtul P.V. a avut calitatea de colaborator al securității, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut pe baza notei de constatare din 15 octombrie 2008 că pârâtul a fost recrutat în calitate de gazdă a casei de întâlniri la data de 8 iunie 1977, cu numele conspirativ „D”. În baza angajamentului olograf, pârâtul a pus la dispoziția organelor de securitate locuința sa, cu intenția de a sprijini activitatea acestora și asigurând confidențialitatea faptului respectiv.

Ca urmare a punerii locuinței la dispoziția organelor de securitate, aceasta a fost folosită efectiv ca loc de întâlnire cu sursele securității, conform notelor raport depuse la dosar și prin aceasta, pârâtul a înlesnit culegerea de informații de către organele de securitate, ceea ce determină existența calității sale de colaborator al securității, conform dispozițiilor art. 2 lit. b) Teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamant. Recurentul a susținut că instanța de fond a apreciat în mod greșit ca fiind îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, deși la dosarul cauzei nu s-a depus nici o dovadă că la domiciliul său au fost culese informații de la colaboratorii fostei securități și că aceste informații au fost de natură a leza drepturile și libertățile cetățenilor. De asemenea, recurentul a arătat că în mod incorect instanța de fond a înlăturat apărările formulate prin întâmpinare și prin care a precizat că, fiind invocată siguranța traseului prezidențial, nu a avut nici o posibilitate de a nu permite accesul organelor de securitate în vederea verificării locuinței. Din același considerent, s-a apreciat ca fiind tendențioasă concluzia instanței de fond privind punerea deliberativă a locuinței la dispoziția organelor de securitate, deși nu există nici o dovadă în acest sens.

În privința tabelului cuprins în Anexa nr. 6 pentru eventualele persoane introduse în domiciliul său, recurentul a susținut că nu reprezintă un document valabil care să probeze faptul că în locuința sa au fost introduse persoane de la care s-au cules informații, deoarece nu au fost completate rubricile importante, respectiv „data introducerii” și „observații”. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. , Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a admis în mod corect acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în legătură cu activitatea recurentului P.V., care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane prin punerea voluntară la dispoziția organelor de securitate a locuinței sale, ceea ce corespunde ipotezei juridice prevăzute de art. 2 lit. b) Teza a II-a din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru constatarea calității acestuia de colaborator al securității. Conform actului normativ susmenționat, colaborator al securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai securității, coordonau activitatea informatorilor. Recurentul - pârât a fost recrutat în calitate de gazdă pentru casă de întâlnire, semnând un angajament la data de 8 iunie 1977, prin care și-a dat consimțământul ca în locuința lui să aibă loc întâlniri ale organelor securității statului cu diverse persoane și i s-a atribuit un nume conspirativ „D.”.

Înlesnirea activității de culegere de informații de la rețeaua informativă, prin punerea la dispoziția organelor de securitate a locuinței deținute de recurent a fost confirmată atât prin existența angajamentului, cât și prin consemnările ofițerilor de securitate pe parcursul celor 8 ani de colaborare. Instanța de fond a analizat toate probele administrate în cauză și a respins întemeiat apărările formulate prin întâmpinare de recurentul - pârât, reținând că existența acestei forme de colaborare nu este condiționată de culegerea unor informații de o anumită natură.

De asemenea, au fost corect respinse apărările prin care s-a invocat imposibilitatea de a se refuza verificarea locuinței pentru siguranța traseului prezidențial, deoarece se referă la o situație de fapt nedovedită și care este diferită de aceea în care s-a aflat recurentul, astfel cum rezultă din documentele care alcătuiesc dosarul de rețea nr. R. 226654. Conținutul acestor documente infirmă susținerile recurentului, deoarece nu se referă la activitățile de verificare menționate, vizând dimpotrivă punerea efectivă a locuinței la dispoziția organelor de securitate și asigurarea condițiilor optime de întâlnire cu rețeaua informativă. Față de definiția legală dată calității de colaborator al securității prin dispozițiile art. 2 lit. b) Teza a IV-a din O.U.G.

nr. 24/2008, instanța de fond a constatat corect că, pentru reținerea calității de gazdă a unei case de întâlniri nu trebuie dovedit că sursele introduse în locuința respectivă au furnizat informații care să se refere la atitudini sau activități îndreptate împotriva regimului și nici nu este relevant dacă organele de securitate au introdus sau nu informatori în acea locuință. Din acest considerent, vor fi respinse ca neîntemeiate apărările din recurs privind nevalabilitatea tabelului cuprins în Anexa nr. 6 cu privire la persoanele introduse în locuința pusă de recurent la dispoziția organelor de securitate.

Recurentul a contestat neîntemeiat și caracterul deliberat și conștient al activității sale de a pune locuința sa la dispoziția organelor de securitate, deși acesta rezultă în mod neechivoc din angajamentul olograf dat la 8 iunie 1977 și avut în vedere de instanța de fond ca argument pentru constatarea calității de colaborator al securității, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) Teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de care sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.V. împotriva sentinței nr. 1128 din 4 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.