ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4726/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 11 august 2009,

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat

să se constate calitatea pârâtului P.V. de colaborator al securității, conform dispozițiilor

art. 2 lit. b) Teza IV din O.U.G. nr. 24/2008.

În motivarea acțiunii,

s-a arătat că, potrivit Notei de constatare din 15 octombrie 2008, pârâtul a fost

recrutat, în calitate de gazdă a casei de întâlniri la data de 8 iunie 1977, cu

numele conspirativ „D”.

Reclamantul a mai arătat

că, în această calitate, pârâtul a înlesnit culegerea de informații de către organele

de securitate prin punerea la dispoziție a locuinței sale pentru asigurarea confidențialității,

și a semnat la data de 8 iunie 1977 angajamentul de colaborare, iar această colaborare

a durat o perioadă de 8 ani.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă

nr. 1128 din 4 martie 2010, prin care a admis acțiunea și a constatat că pârâtul

P.V. a avut calitatea de colaborator al securității, în sensul dispozițiilor

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Hotărând astfel, instanța

de fond a reținut pe baza notei de constatare din 15 octombrie 2008 că pârâtul a

fost recrutat în calitate de gazdă a casei de întâlniri la data de 8 iunie 1977,

cu numele conspirativ „D”.

În baza angajamentului

olograf, pârâtul a pus la dispoziția organelor de securitate locuința sa, cu intenția

de a sprijini activitatea acestora și asigurând confidențialitatea faptului respectiv.

Ca urmare a punerii locuinței

la dispoziția organelor de securitate, aceasta a fost folosită efectiv ca loc de

întâlnire cu sursele securității, conform notelor raport depuse la dosar și prin

aceasta, pârâtul a înlesnit culegerea de informații de către organele de securitate,

ceea ce determină existența calității sale de colaborator al securității, conform

dispozițiilor art. 2 lit. b) Teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâtul, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

8 și pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii

ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamant.

Recurentul a susținut

că instanța de fond a apreciat în mod greșit ca fiind îndeplinite cele două condiții

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, deși la dosarul cauzei nu s-a

depus nici o dovadă că la domiciliul său au fost culese informații de la colaboratorii

fostei securități și că aceste informații au fost de natură a leza drepturile și

libertățile cetățenilor.

De asemenea, recurentul

a arătat că în mod incorect instanța de fond a înlăturat apărările formulate prin

întâmpinare și prin care a precizat că, fiind invocată siguranța traseului prezidențial,

nu a avut nici o posibilitate de a nu permite accesul organelor de securitate în

vederea verificării locuinței. Din același considerent, s-a apreciat ca fiind tendențioasă

concluzia instanței de fond privind punerea deliberativă a locuinței la dispoziția

organelor de securitate, deși nu există nici o dovadă în acest sens.

În privința tabelului

cuprins în Anexa nr.  6 pentru eventualele persoane introduse în domiciliul său,

recurentul a susținut că nu reprezintă un document valabil care să probeze faptul

că în locuința sa au fost introduse persoane de la care s-au cules informații, deoarece

nu au fost completate rubricile importante, respectiv „data introducerii” și „observații”.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ. , Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a admis

în mod corect acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității în legătură cu activitatea recurentului P.V., care a înlesnit culegerea

de informații de la alte persoane prin punerea voluntară la dispoziția organelor

de securitate a locuinței sale, ceea ce corespunde ipotezei juridice prevăzute de

art. 2 lit. b) Teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității acestuia

de colaborator al securității.

Conform actului normativ

susmenționat, colaborator al securității este și persoana care a înlesnit culegerea

de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția securității

a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea

de rezidenți ai securității, coordonau activitatea informatorilor.

Recurentul - pârât a fost

recrutat în calitate de gazdă pentru casă de întâlnire, semnând un angajament la

data de 8 iunie 1977, prin care și-a dat consimțământul ca în locuința lui să aibă

loc întâlniri ale organelor securității statului cu diverse persoane și i s-a atribuit

un nume conspirativ „D.”.

Înlesnirea activității

de culegere de informații de la rețeaua informativă, prin punerea la dispoziția

organelor de securitate a locuinței deținute de recurent a fost confirmată atât

prin existența angajamentului, cât și prin consemnările ofițerilor de securitate

pe parcursul celor 8 ani de colaborare.

Instanța de fond a analizat

toate probele administrate în cauză și a respins întemeiat apărările formulate prin

întâmpinare de recurentul - pârât, reținând că existența acestei forme de colaborare

nu este condiționată de culegerea unor informații de o anumită natură.

De asemenea, au fost corect

respinse apărările prin care s-a invocat imposibilitatea de a se refuza verificarea

locuinței pentru siguranța traseului prezidențial, deoarece se referă la o situație

de fapt nedovedită și care este diferită de aceea în care s-a aflat recurentul,

astfel cum rezultă din documentele care alcătuiesc dosarul de rețea nr. R. 226654.

Conținutul acestor documente infirmă susținerile recurentului, deoarece nu se referă

la activitățile de verificare menționate, vizând dimpotrivă punerea efectivă a locuinței

la dispoziția organelor de securitate și asigurarea condițiilor optime de întâlnire

cu rețeaua informativă.

Față de definiția legală

dată calității de colaborator al securității prin dispozițiile art. 2 lit. b) Teza

a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de fond a constatat corect că, pentru reținerea

calității de gazdă a unei case de întâlniri nu trebuie dovedit că sursele introduse

în locuința respectivă au furnizat informații care să se refere la atitudini sau

activități îndreptate împotriva regimului și nici nu este relevant dacă organele

de securitate au introdus sau nu informatori în acea locuință.

Din acest considerent,

vor fi respinse ca neîntemeiate apărările din recurs privind nevalabilitatea tabelului

cuprins în Anexa nr. 6 cu privire la persoanele introduse în locuința pusă de recurent

la dispoziția organelor de securitate.

Recurentul a contestat

neîntemeiat și caracterul deliberat și conștient al activității sale de a pune locuința

sa la dispoziția organelor de securitate, deși acesta rezultă în mod neechivoc din

angajamentul olograf dat la 8 iunie 1977 și avut în vedere de instanța de fond ca

argument pentru constatarea calității de colaborator al securității, în conformitate

cu prevederile art. 2 lit. b) Teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu există motive de care sau de modificare a hotărârii pronunțate

de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.V. împotriva sentinței nr. 1128 din 4 martie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2010.