ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7811/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecăți Prin cererea adresată Curții de Apel București și înregistrată sub nr. 10546/2/2010 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a Chemat în judecată pe pârâtul C.N., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența calității de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii s-a arătat că prin cererea nr. 1442/05 din 25 iulie 2005, adresată C.N.S.A.S. de către S ecretariatul de S tat pentru P roblemele R evoluționarilor din Decembrie 1989, se solicita, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității ca poliție politică, verificarea, sub aspectul posibilei calități de lucrător sau de colaborator al Securității, a persoanelor care dețin titlul de revoluționar.

Ținând cont de faptul că domnul C.N. este deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 și având în vedere prevederile art. 3 lit. z din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, precum și faptul că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, verificările prevăzute de lege, demarate în urma solicitării invocate, se aflau în derulare, potrivit art. 33 alin. (1), cererea formulată de către S ecretariatul de S tat pentru P roblemele R evoluționarilor din Decembrie 1989 este legală. Așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/1810 din 16 iunie 2009, domnul C.N. a fost recrutat, inițial, de către Inspectoratul Județean Bistrița - Năsăud, în calitate de gazdă a casei de întâlniri, în iunie 1974, cu numele conspirativ „C.”; ulterior, la data de 24 mai 1983, este recrutat în aceeași calitate de către organele de Securitate, sub numele conspirativ „D.”.

Recrutarea este confirmată, în afara consemnărilor făcute de ofițerii de securitate, și de existența angajamentului olograf. 2.Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 1716 din 9 martie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul C.N., a constatat calitatea pârâtului C.N. de colaborator al Securității. În motivarea hotărârii s-a arătat că din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/1810 din 16 iunie 2009, reiese că pârâtul C.N. a fost recrutat, inițial, de către Inspectoratul Județean Bistrița – Năsăud, în calitate de gazdă a casei de întâlniri, în iunie 1974, cu numele conspirativ „C.”; ulterior, la data de 24 mai 1983, este recrutat în aceeași calitate de către organele de Securitate, sub numele conspirativ „D.”.

Recrutarea este confirmată, în afara consemnărilor făcute de ofițerii de securitate, și de existența angajamentului olograf. Înlesnirea activității de culegere de informații de la rețeaua informativă este posibil să se facă și prin punerea la dispoziția organelor de securitate „a locuinței sau a altui spațiu” deținut. Această condiție este realizată pentru următoarele considerente: pentru prima perioadă, anume 1974 - 1976, ofițerul recrutor a consemnat în Raport asupra modului cum a decurs recrutarea faptul că „s-au purtat o serie de discuții referitoare la activitatea sa în cadrul uzinei, precum și la condițiile de locuit pe care le are și alte aspecte /…/. În continuare i s-a făcut propunerea de a accepta ca locuința sa să fie folosită și de către organele de Securitate în munca acestora, propunere care a fost acceptată fără rețineri.

I s-a făcut instructaj asupra modului de comportare și asupra legendării ofițerului și a celorlalte persoane care vor intra.”; iar pentru a doua perioadă, respectiv 1983 - 1985, pârâtul a reținut în Angajamentul pe care l-a semnat la data de 24 mai 1983 următoarele: „Mă angajez să pun la dispoziția organelor de securitate locuința în care domiciliez”. La data de 16 noiembrie 1983, pentru sprijinul acordat organelor de Securitate, prin punerea la dispoziție a locuinței domniei sale, pârâtul a fost recompensat prin cheltuirea sumei de 38,50 lei. O altă condiție întrunită în speță este acea ca punerea la dispoziția Securității a spațiului respectiv să se facă în mod voluntar. Și această condiție este asigurată fapt dovedit atât prin semnarea angajamentului, cât și prin consemnările ofițerilor, regăsite în toate documentele pe care înțelegem să le depunem în probațiunea cazului de față.

Se precizează că acceptarea s-a realizat voluntar, cu atât mai mult cu cât „atragerea la colaborare” s-a făcut „pe baza sentimentelor patriotice”. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul C.N. întemeiat pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În motivarea acestuia s-au reiterat aspectele ce au constituit apărări și în fața instanței de fond respectiv că locuințele din Bistrița respectiv București despre care se pretinde că a fi puse la dispoziția Securității nu îi aparțineau, sau erau deținute împreună cu alte persoane. - Angajamentul pe care recunoaște că l-a semnat în data de 24 mai 1983 nu a fost o acțiune voluntară, ci una realizată sub presiunea organelor de securitate și la sugestia unui prieten a cărui probă testimonială pentru dovedirea acestui fapt a fost respinsă de către instanța de fond.

S-a mai arătat totodată, că au fost încălcate prevederile legale – O.U.G. nr. 24/2004 precum și Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.S.A.S., nefiind înștiințat despre verificările ce se efectuase referitor la persoana sa și nici nu s-a solicitat documente în combaterea celor aflate la dispoziția C.N.S.A.S. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Primul motiv de recurs, vizând faptul că recurentul nu ar fi pus la dispoziția Securității locuința deținută la Bistrița, este contrazis de un număr mare de înscrisuri convergente din dosarul persoanei cu numele conspirativ „C.”, recrutată având calitatea de „casă gazdă de întâlnire” - filele 16-27 datele din acestea coincizând cu susținerile recurentului referitoare la schimbarea domiciliului și locului de muncă.

Susținerile referitoare la faptul că în perioada primei recrutări - 18 iunie 1974 se afla în concediu fără salariu, respectiv susținea examenul de diplomă din data de 20 iunie 1974 nu sunt contradictorii, neexistând nici un impediment pentru realizarea simultană a acestor acțiuni. Cât privește cel de-al doilea angajament datat 24 mai 1983, recurentul recunoaște semnarea acestuia. Susținerile precum că acesta ar fi fost semnat la presiunea organelor de securitate este contrazis chiar de către recurent care a afirmat (fila 6) că l-a semnat la sfatul unui prieten magistrat. Faptul că în acest moment ar fi fost la rândul său anchetat de către Securitate nu constituie un argument, în sensul celor susținute de altfel nici recurentul nu pretinde că organele de Securitate i-ar fi cerut semnarea acestui înscris, pentru a se putea aprecia asupra caracterului forțat al angajamentului.

Acesta apare ca o opțiune personală la sugestia/sfatul unui prieten, chiar și în situația concretă mai sus amintită. Celelalte aspecte, referitoare la imposibilitatea practică a utilizării imobilului de către Securitate, sunt contrazise de recompensarea sa pecuniară în data de 16 noiembrie 1983. 2. Referitor la nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 în sensul neînștiințării recurentului asupra cercetărilor efectuate, art. 3 invocat nu se referă la obligarea înștiințării celui cercetat despre faptul că se efectuase verificarea, iar Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. nu impune nici el atare obligații. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., nevădind nelegalitate hotărârii instanței de fond, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.N. împotriva sentinței civile nr. 1716 din 9 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2013.