ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7811/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

deduse judecăți

Prin cererea adresată Curții de Apel

București și înregistrată sub nr. 10546/2/2010 reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității a Chemat în judecată pe pârâtul C.N.,

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența calității

de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că prin cererea nr. 1442/05 din 25 iulie 2005, adresată C.N.S.A.S.

de către

S

ecretariatul

de

S

tat

pentru

P

roblemele

R

evoluționarilor din Decembrie 1989, se solicita, în temeiul

Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității ca poliție politică, verificarea, sub aspectul posibilei calități

de lucrător sau de colaborator al Securității, a persoanelor care dețin titlul

de revoluționar. Ținând cont de faptul că domnul C.N. este deținător al

titlului de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 și având în

vedere prevederile art. 3 lit. z din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 293/2008, precum și faptul că la data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe, verificările prevăzute de lege, demarate în urma

solicitării invocate, se aflau în derulare, potrivit art. 33 alin. (1), cererea

formulată de către

S

ecretariatul

de

S

tat

pentru

P

roblemele

R

evoluționarilor din Decembrie 1989 este legală.

Așa cum rezultă și

din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/1810 din 16 iunie 2009, domnul C.N.

a fost recrutat, inițial, de către Inspectoratul Județean Bistrița - Năsăud, în

calitate de gazdă a casei de întâlniri, în iunie 1974, cu numele conspirativ „C.”;

ulterior, la data de 24 mai 1983, este recrutat în aceeași calitate de către

organele de Securitate, sub numele conspirativ „D.”. Recrutarea este

confirmată, în afara consemnărilor făcute de ofițerii de securitate, și de

existența angajamentului olograf.

2.Hotărârea primei

instanțe

Prin sentința nr. 1716

din 9 martie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul C.N.,

a constatat calitatea pârâtului C.N. de colaborator al Securității.

În motivarea

hotărârii s-a arătat că din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/1810 din 16

iunie 2009, reiese că pârâtul C.N. a fost recrutat, inițial, de către

Inspectoratul Județean Bistrița – Năsăud, în calitate de gazdă a casei de

întâlniri, în iunie 1974, cu numele conspirativ „C.”; ulterior, la data de 24

mai 1983, este recrutat în aceeași calitate de către organele de Securitate,

sub numele conspirativ „D.”. Recrutarea este confirmată, în afara consemnărilor

făcute de ofițerii de securitate, și de existența angajamentului olograf.

Înlesnirea

activității de culegere de informații de la rețeaua informativă este posibil să

se facă și prin punerea la dispoziția organelor de securitate „a locuinței sau

a altui spațiu” deținut. Această condiție este realizată pentru următoarele

considerente: pentru prima perioadă, anume 1974 - 1976, ofițerul recrutor a

consemnat în Raport asupra modului cum a decurs recrutarea faptul că „s-au

purtat o serie de discuții referitoare la activitatea sa în cadrul uzinei,

precum și la condițiile de locuit pe care le are și alte aspecte /…/. În

continuare i s-a făcut propunerea de a accepta ca locuința sa să fie folosită

și de către organele de Securitate în munca acestora, propunere care a fost

acceptată fără rețineri. I s-a făcut instructaj asupra modului de comportare și

asupra legendării ofițerului și a celorlalte persoane care vor intra.”; iar

pentru a doua perioadă, respectiv 1983 - 1985, pârâtul a reținut în

Angajamentul pe care l-a semnat la data de 24 mai 1983 următoarele: „Mă angajez

să pun la dispoziția organelor de securitate locuința în care domiciliez”.

La data de 16

noiembrie 1983, pentru sprijinul acordat organelor de Securitate, prin punerea

la dispoziție a locuinței domniei sale, pârâtul a fost recompensat prin

cheltuirea sumei de 38,50 lei.

O altă condiție

întrunită în speță este acea ca punerea la dispoziția Securității a spațiului

respectiv să se facă în mod voluntar. Și această condiție este asigurată fapt

dovedit atât prin semnarea angajamentului, cât și prin consemnările ofițerilor,

regăsite în toate documentele pe care înțelegem să le depunem în probațiunea

cazului de față. Se precizează că acceptarea s-a realizat voluntar, cu atât mai

mult cu cât „atragerea la colaborare” s-a făcut „pe baza sentimentelor

patriotice”.

în cauză

Împotriva acestei

soluții a formulat recurs reclamantul C.N. întemeiat pe dispozițiile art. 304 C.

proc. civ.

În motivarea acestuia

s-au reiterat aspectele ce au constituit apărări și în fața instanței de fond respectiv

că locuințele din Bistrița respectiv București despre care se pretinde că a fi

puse la dispoziția Securității nu îi aparțineau, sau erau deținute împreună cu

alte persoane.

- Angajamentul pe

care recunoaște că l-a semnat în data de 24 mai 1983 nu a fost o acțiune

voluntară, ci una realizată sub presiunea organelor de securitate și la

sugestia unui prieten a cărui probă testimonială pentru dovedirea acestui fapt

a fost respinsă de către instanța de fond.

S-a mai arătat

totodată, că au fost încălcate prevederile legale – O.U.G. nr. 24/2004 precum

și Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.S.A.S., nefiind înștiințat

despre verificările ce se efectuase referitor la persoana sa și nici nu s-a

solicitat documente în combaterea celor aflate la dispoziția C.N.S.A.S.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

fapt și de drept relevante

Primul motiv de

recurs, vizând faptul că recurentul nu ar fi pus la dispoziția Securității

locuința deținută la Bistrița, este contrazis de un număr mare de înscrisuri convergente

din dosarul persoanei cu numele conspirativ „C.”, recrutată având calitatea de

„casă gazdă de întâlnire” - filele 16-27 datele din acestea coincizând cu

susținerile recurentului referitoare la schimbarea domiciliului și locului de

muncă. Susținerile referitoare la faptul că în perioada primei recrutări - 18

iunie 1974 se afla în concediu fără salariu, respectiv susținea examenul de diplomă

din data de 20 iunie 1974 nu sunt contradictorii, neexistând nici un impediment

pentru realizarea simultană a acestor acțiuni.

Cât privește cel

de-al doilea angajament datat 24 mai 1983, recurentul recunoaște semnarea

acestuia. Susținerile precum că acesta ar fi fost semnat la presiunea organelor

de securitate este contrazis chiar de către recurent care a afirmat (fila 6) că

l-a semnat la sfatul unui prieten magistrat.

Faptul că în acest

moment ar fi fost la rândul său anchetat de către Securitate nu constituie un

argument, în sensul celor susținute de altfel nici recurentul nu pretinde că

organele de Securitate i-ar fi cerut semnarea acestui înscris, pentru a se putea

aprecia asupra caracterului forțat al angajamentului. Acesta apare ca o opțiune

personală la sugestia/sfatul unui prieten, chiar și în situația concretă mai

sus amintită.

Celelalte aspecte,

referitoare la imposibilitatea practică a utilizării imobilului de către

Securitate, sunt contrazise de recompensarea sa pecuniară în data de 16

noiembrie 1983.

nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 în sensul neînștiințării

recurentului asupra cercetărilor efectuate, art. 3 invocat nu se referă la

obligarea înștiințării celui cercetat despre faptul că se efectuase

verificarea, iar Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. nu

impune nici el atare obligații.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere că

nici unul dintre motivele de recurs invocate nu se încadrează în dispozițiile

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nevădind nelegalitate hotărârii instanței

de fond, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat, în conformitate

cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul C.N. împotriva sentinței civile nr. 1716 din 9

martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 decembrie 2013.