ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3721/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanțele cauzei Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T.V. să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe acesta. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat următoarele: În fapt, prin Cererea nr. P 320/07 din 25 ianuarie 2007, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, se solicita, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, verificarea, sub aspectul stabilirii calității de agent sau de colaborator al Securității, a persoanelor care dețin titlul de revoluționar.

Ținând cont de faptul că domnul T.V. este deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 și având în vedere prevederile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, precum și faptul că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, verificările prevăzute de lege, demarate în urma solicitării invocate, se aflau în derulare, potrivit art. 33 alin. (1), cererea formulată de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 este legală. S-a mai arătat că așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. Di/1/391 din 6 februarie 2009, domnul T.V.

a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1977, de către Inspectoratul Județean de Securitate al Municipiului Botoșani, „pe linia problemei (Turism), precum și pentru supravegherea informativă a membrilor cenaclului literar « Mihai Eminescu » din Botoșani". A semnat Angajament la data de 26 mai 1977 preluând numele conspirativ de colaborator „Tudor". Pârâtul T.V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție, respingerea acțiunii formulata de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca inadmisibilă întrucât a fost formulată în baza Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice, act normativ înlocuit prin O.U.G.nr.

24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, iar pe fondul cauzei să se constate că aceasta cerere în constatare este netemeinică și nelegală. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 3468 din 16 mai 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea de colaborator al Securității față de pârâtul T.V. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele. Pârâtul T.V. este deținător al titlului de luptător pentru Revoluția din decembrie 1989 și în raport de dispozițiile art. 3 lit. z) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, modificată și completată, au fost demarate verificările necesare la cererea S.S.P.R.D. 1989 prevăzute de lege potrivit art. 33 alin. (1) din ordonanță. S-a reținut din cuprinsul Notei de constatare emisă de C.N.S.A.S. că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator al Securității de I.J.S. Botoșani în anul 1977 „ pe linia problemei turism și pt. supravegherea informativă a membrilor Cenaclului literar Mihai Eminescu din Botoșani”. S-a reținut din raportul privind modul cum a decurs recrutarea pârâtului din 30 mai 1977 că acesta a furnizat organelor de Securitate o serie de informații sub numele conspirativ de colaborator „T.”.

Astfel, a furnizat informații despre cunoștințele pe care le are în atelierul de proiectare unde acesta își desfășura activitatea profesională, relatând despre N.G. cu referire la anturajul acestuia și la afirmațiile negative pe seama unor nemulțumiri pe care le are, precum și informații despre o profesoară Z.E., care avea relații cu Biblioteca Franceză prin corespondență. De asemenea, pârâtul a furnizat informații despre o altă persoană, funcționar la Casa de Cultură, care avea relații cu cetățeni francezi și despre o altă persoană care i-a relatat despre întâlnirea pe litoral cu cetățeni străini și discuțiile cu aceștia. Din notele informative semnate de pârât cu numele conspirativ din cursul anilor 1977 și notele de analiză a informatorului semnate de locotenent major R.C.

din cadrul I.J.S. Botoșani, cât și din fișa personală semnată de același ofițer de Securitate în anul 1979, precum și nota de analiză din 3 aprilie 1980 semnată de același ofițer s-a reținut că activitatea pârâtului de furnizare de informații către Securitate a făcut dovada unor calități apreciate de ofițerii de legătură, acesta realizând o analiză a informațiilor furnizate din care a dovedit că „și-a însușit instructajul făcut, răspunzând în majoritatea cazurilor scopului pt. care a fost recrutat”. Din materialul probator aflat la dosar s-a constatat că furnizarea unor informații despre anumite persoane a fost făcută conștient de către pârât și au vizat îngrădirea dreptului la viață privată care era prevăzut în art. 28 din Constituția României de la acea dată coroborat cu art. 17 și 19 din Pactul Internațional Privind Drepturile Civile și Politice.

S-a constatat astfel că sunt îndeplinite dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată, materialele informative furnizate de către acesta având relevanță conform dispozițiilor legale amintite. Recursul Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs T.V. În motivarea cererii de recurs, pârâtul T.V. a arătat în esență următoarele: - Arată recurentul că potrivit notelor de analiză, a furnizat un număr de 7 informații din care 3 informații privind cetățenii străini aflați în vizită în România și care nu desfășurau activități potrivnice regimului totalitar comunist, o informație pe linie de combaterea corupției, fructificată de organele de poliție, trei informații interne vizând sustragerea de icoane din patrimoniul cultural-național.

Despre acestea arată recurentul, au fost scoase din context aspectele privind pe N.G., care se declara nemulțumit de faptul că nu are locuință și că are soția și copilul la București și de asemenea se arată că recurentul a fost indus în eroare de ofițerul care a efectuat recrutarea vizând necesitatea de a combate furtul de icoane. - În ceea ce privește condiția ca informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, se arată că nu există documente care să ateste acest lucru. În acest context se arată de recurent că a depus la dosarul cauzei mai multe declarații notariale date pe propria răspundere chiar și de unele persoane aflate în lista de relații la momentul recrutării sale și care atestă că niciuna din persoanele aflate în anturajul recurentului nu a avut de suferit din punct de vedere social și profesional ca urmare a faptelor recurentului.

- A mai arătat recurentul că datorită presiunilor exercitate de către organele de securitate, a refuzat să continue colaborarea cu acestea, fapt pentru care a părăsit municipiul Botoșani dându-și demisia din cadrul Inspectoratului Școlar Județean, urmând să lucreze doar ca suplinitor la școala generală din Costești, județul Iași, într-o comună care nu îi conferea nici cele mai elementare facilități domestice și intelectuale. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ., art. 304 1 C. proc. civ. Procedura în fața instanței de recurs Recurentul-pârât a depus prin apărătorul său, care a solicitat termen pentru imposibilitate de prezentare, la termenul din 22 mai 2012, o completare la motivele de recurs.

Aceste motive de recurs, nesemnate nici de recurent, nici de apărătorul de la acea dată, au fost depuse peste termenul legal de formulare a motivelor de recurs, în conformitate cu art. 303 alin. (1) C. proc. civ. și prin urmare nu vor fi luate în considerare de instanța de recurs. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate în termen, precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată. În conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, „colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor;”.

Înalta Curte reține că recurentul recunoaște că a colaborat cu organele Securității în perioada comunistă, însă înțelege să nuanțeze că a fost indus în eroare de organele de Securitate, că nu a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale persoanelor despre care a furnizat informații. - Înalta Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, neavând importanță că acum recurentul are o altă opinie despre cele întâmplate și consideră că a fost indus în eroare de organele de Securitate. Se constată că informațiile fac parte din cele care denunță activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și au fost de natură a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale ale omului, chiar dacă în fapt nu s-a întâmplat acest lucru, cum susține recurentul.

Instanța de recurs consideră că furnizarea informațiilor reținute de instanța de fond a fost făcută în mod conștient, recurentul-pârât având reprezentarea clară a faptului că acestea nu rămâneau fără urmări. Recurentul minimalizează într-un mod nepermis impactul activității sale de colaborator al Securității. Astfel, se reține că acesta urma sarcinile trasate cu precizie și implicațiile sale în viața personală a celor de care erau interesate organele securității erau premeditate - și dintre cele mai periculoase (spre exemplu, l-a vizat cu un scop precis pe T.M. - i-a descris un scenariu despre intenția sa de a cumpăra o icoană) dădea impresia că este prieten cu acesta, iar totul era controlat prin intermediul mijloacelor tehnice sistem AEB care au fost instalate la domiciliul lui T.M.) Această situație nu este singulară, iar din rapoartele ofițerilor de securitate a rezultat că informatorul „T.” este util muncii, este încă în formare, dar cu perspective în viitor.

- Împrejurarea că recurentul a hotărât să nu mai colaboreze cu organele de securitate nu este în măsură să anuleze activitatea sa anterioară. Imixtiunile în viața și conștiința persoanelor în timpul regimului comunist, în felul în care a procedat recurentul, încalcă dreptul la viață privată a individului și dreptul la libertatea de exprimare, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora, aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. constatând că sentința civilă recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă modificarea sau casare acesteia, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.V. împotriva Sentinței nr. 3468 din 16 mai 2011 a Curții de Apel București, secția A VIII-A contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ