ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3721/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3721/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) a solicitat în contradictoriu cu

pârâtul T.V. să se constate existența calității de colaborator al Securității

în ceea ce îl privește pe acesta.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat următoarele:

În fapt, prin Cererea

nr. P 320/07 din 25 ianuarie 2007, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, se solicita, în

temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

poliției politice comuniste, verificarea, sub aspectul stabilirii calității de

agent sau de colaborator al Securității, a persoanelor care dețin titlul de

revoluționar.

Ținând cont de faptul

că domnul T.V. este deținător al titlului de luptător pentru victoria

Revoluției din decembrie 1989 și având în vedere prevederile art. 3 lit. z) din

O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008,

precum și faptul că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe,

verificările prevăzute de lege, demarate în urma solicitării invocate, se aflau

în derulare, potrivit art. 33 alin. (1), cererea formulată de către

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989

este legală.

S-a mai arătat că așa

cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. Di/1/391 din 6 februarie

2009, domnul T.V. a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1977, de

către Inspectoratul Județean de Securitate al Municipiului Botoșani, „pe linia

problemei (Turism), precum și pentru supravegherea informativă a membrilor

cenaclului literar

«

Mihai Eminescu

»

din Botoșani".

A semnat Angajament la data de 26 mai 1977 preluând numele conspirativ de

colaborator „Tudor".

Pârâtul T.V. a

formulat întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție, respingerea

acțiunii formulata de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

ca inadmisibilă întrucât a fost formulată în baza Legii nr. 187/1999 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice, act normativ

înlocuit prin O.U.G.nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea poliției politice, aprobata cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008, iar pe fondul cauzei să se constate că aceasta cerere în

constatare este netemeinică și nelegală.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr.

3468 din 16 mai 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat

calitatea de colaborator al Securității față de pârâtul T.V.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Pârâtul T.V. este

deținător al titlului de luptător pentru Revoluția din decembrie 1989 și în

raport de dispozițiile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la

propriul dosar și deconspirarea Securității, modificată și completată, au fost

demarate verificările necesare la cererea S.S.P.R.D. 1989 prevăzute de lege

potrivit art. 33 alin. (1) din ordonanță.

S-a reținut din

cuprinsul Notei de constatare emisă de C.N.S.A.S. că pârâtul a fost recrutat în

calitate de colaborator al Securității de I.J.S. Botoșani în anul 1977 „ pe linia

problemei turism și pt. supravegherea informativă a membrilor Cenaclului

literar Mihai Eminescu din Botoșani”.

S-a reținut din

raportul privind modul cum a decurs recrutarea pârâtului din 30 mai 1977 că

acesta a furnizat organelor de Securitate o serie de informații sub numele

conspirativ de colaborator „T.”.

Astfel, a furnizat

informații despre cunoștințele pe care le are în atelierul de proiectare unde

acesta își desfășura activitatea profesională, relatând despre N.G. cu referire

la anturajul acestuia și la afirmațiile negative pe seama unor nemulțumiri pe

care le are, precum și informații despre o profesoară Z.E., care avea relații

cu Biblioteca Franceză prin corespondență.

De asemenea, pârâtul

a furnizat informații despre o altă persoană, funcționar la Casa de Cultură,

care avea relații cu cetățeni francezi și despre o altă persoană care i-a

relatat despre întâlnirea pe litoral cu cetățeni străini și discuțiile cu

aceștia.

Din notele

informative semnate de pârât cu numele conspirativ din cursul anilor 1977 și

notele de analiză a informatorului semnate de locotenent major R.C. din cadrul

I.J.S. Botoșani, cât și din fișa personală semnată de același ofițer de

Securitate în anul 1979, precum și nota de analiză din 3 aprilie 1980 semnată

de același ofițer s-a reținut că activitatea pârâtului de furnizare de

informații către Securitate a făcut dovada unor calități apreciate de ofițerii

de legătură, acesta realizând o analiză a informațiilor furnizate din care a

dovedit că „și-a însușit instructajul făcut, răspunzând în majoritatea

cazurilor scopului pt. care a fost recrutat”.

Din materialul

probator aflat la dosar s-a constatat că furnizarea unor informații despre

anumite persoane a fost făcută conștient de către pârât și au vizat îngrădirea

dreptului la viață privată care era prevăzut în art. 28 din Constituția

României de la acea dată coroborat cu art. 17 și 19 din Pactul Internațional

Privind Drepturile Civile și Politice.

S-a constatat astfel

că sunt îndeplinite dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

modificată și completată, materialele informative furnizate de către acesta

având relevanță conform dispozițiilor legale amintite.

Recursul

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs T.V.

În motivarea cererii

de recurs, pârâtul T.V. a arătat în esență următoarele:

- Arată recurentul că

potrivit notelor de analiză, a furnizat un număr de 7 informații din care 3

informații privind cetățenii străini aflați în vizită în România și care nu

desfășurau activități potrivnice regimului totalitar comunist, o informație pe

linie de combaterea corupției, fructificată de organele de poliție, trei

informații interne vizând sustragerea de icoane din patrimoniul

cultural-național.

Despre acestea arată

recurentul, au fost scoase din context aspectele privind pe N.G., care se

declara nemulțumit de faptul că nu are locuință și că are soția și copilul la

București și de asemenea se arată că recurentul a fost indus în eroare de

ofițerul care a efectuat recrutarea vizând necesitatea de a combate furtul de

icoane.

- În ceea ce privește

condiția ca informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, se arată că nu există documente care să

ateste acest lucru.

În acest context se

arată de recurent că a depus la dosarul cauzei mai multe declarații notariale

date pe propria răspundere chiar și de unele persoane aflate în lista de

relații la momentul recrutării sale și care atestă că niciuna din persoanele

aflate în anturajul recurentului nu a avut de suferit din punct de vedere

social și profesional ca urmare a faptelor recurentului.

- A mai arătat

recurentul că datorită presiunilor exercitate de către organele de securitate,

a refuzat să continue colaborarea cu acestea, fapt pentru care a părăsit municipiul

Botoșani dându-și demisia din cadrul Inspectoratului Școlar Județean, urmând să

lucreze doar ca suplinitor la școala generală din Costești, județul Iași,

într-o comună care nu îi conferea nici cele mai elementare facilități domestice

și intelectuale.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ., art. 304

1

C. proc. civ.

Procedura în fața

instanței de recurs

Recurentul-pârât a

depus prin apărătorul său, care a solicitat termen pentru imposibilitate de

prezentare, la termenul din 22 mai 2012, o completare la motivele de recurs.

Aceste motive de

recurs, nesemnate nici de recurent, nici de apărătorul de la acea dată, au fost

depuse peste termenul legal de formulare a motivelor de recurs, în conformitate

cu art. 303 alin. (1) C. proc. civ. și prin urmare nu vor fi luate în

considerare de instanța de recurs.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate în termen, precum și în conformitate cu prevederile

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este

nefondată.

În conformitate cu

prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, „colaborator al Securității

- persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și

rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin

care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații,

procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei

și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive

politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și

condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei

definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt

considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu

Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta

definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al

Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte

persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a

altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de

rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor;”.

Înalta Curte reține

că recurentul recunoaște că a colaborat cu organele Securității în perioada

comunistă, însă înțelege să nuanțeze că a fost indus în eroare de organele de

Securitate, că nu a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale persoanelor

despre care a furnizat informații.

- Înalta Curte

apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, neavând importanță că acum recurentul are o altă opinie

despre cele întâmplate și consideră că a fost indus în eroare de organele de

Securitate.

Se constată că

informațiile fac parte din cele care denunță activități sau atitudini

potrivnice regimului comunist și au fost de natură a îngrădi drepturi și

libertăți fundamentale ale omului, chiar dacă în fapt nu s-a întâmplat acest

lucru, cum susține recurentul.

Instanța de recurs

consideră că furnizarea informațiilor reținute de instanța de fond a fost

făcută în mod conștient, recurentul-pârât având reprezentarea clară a faptului

că acestea nu rămâneau fără urmări.

Recurentul

minimalizează într-un mod nepermis impactul activității sale de colaborator al

Securității. Astfel, se reține că acesta urma sarcinile trasate cu precizie și

implicațiile sale în viața personală a celor de care erau interesate organele

securității erau premeditate - și dintre cele mai periculoase (spre exemplu,

l-a vizat cu un scop precis pe T.M. - i-a descris un scenariu despre intenția

sa de a cumpăra o icoană) dădea impresia că este prieten cu acesta, iar totul

era controlat prin intermediul mijloacelor tehnice sistem AEB care au fost

instalate la domiciliul lui T.M.)

Această situație nu

este singulară, iar din rapoartele ofițerilor de securitate a rezultat că

informatorul „T.” este util muncii, este încă în formare, dar cu perspective în

viitor.

- Împrejurarea că

recurentul a hotărât să nu mai colaboreze cu organele de securitate nu este în

măsură să anuleze activitatea sa anterioară.

Imixtiunile în viața

și conștiința persoanelor în timpul regimului comunist, în felul în care a

procedat recurentul, încalcă dreptul la viață privată a individului și dreptul

la libertatea de exprimare, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora,

aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele care privesc

modul nostru de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

În conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. constatând că sentința civilă

recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă

modificarea sau casare acesteia, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de T.V. împotriva Sentinței nr. 3468 din 16 mai 2011 a Curții de Apel

București, secția A VIII-A contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AZ