ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3561/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.M., constatarea existenței calității de colaborator al Securității, în privința pârâtului.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că din cuprinsul notei de constatare din 19 august 2009, precum și a înscrisurilor atașate acesteia, s-a stabilit că pârâtul a fost recrutat în calitate de gazdă a casei de întâlniri cu numele conspirativ Ș., pentru efectuarea în condiții de conspirativitate a întâlnirilor cu rețeaua informatică din întreprinderea chimică D. și din antrepriza pentru construcții, montaje și reparații în industria chimică, recrutarea fiind confirmată de angajamentul olograf semnat la 29 septembrie 1987. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul C.M. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 4517 din 28 iunie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul C.M.

și a constatat calitatea de colaborator în privința pârâtului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că din conținutul angajamentului din 29 septembrie 1987 rezultă că pârâtul a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securității statului în sensul punerii la dispoziție a locuinței sale pentru rezolvarea de către organele fostei Securități a unor probleme specifice muncii acestora, cu consemnarea păstrării confidențialității acestui angajament, numele conspirativ al pârâtului fiind acela de Ș. Din analiza prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 și a probele administrate în cauză de reclamant, respectiv angajamentul semnat de către pârât la 29 septembrie 1987 și notele și rapoartele ofițerilor de Securitate depuse la dosar, instanța de fond a constatat că prima condiție impusă de dispozițiile legale precizate, este îndeplinită, pârâtul fiind de acord să pună la dispoziția organelor Securității locuința sa pentru efectuarea unei activități specifice. De asemenea, judecătorul fondului a apreciat că și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, este îndeplinită, pârâtul obligându-se să pună spațiul pe care îl folosea la dispoziția organelor Securității în mod voluntar, astfel cum reiese din angajamentul semnat de către aceasta.

3. Recursul declarat de pârât Împotriva sentinței Curții de apel, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs C.M., solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant. În motivarea recursului, C.M. a susținut în esență că, în speța, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât la dosarul cauzei nu există nicio probă sau vreun înscris din care să rezulte că ar fi furnizat informații Securității cu privire la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist. Referitor la angajamentul olograf, recurentul a arătat că, deși a semnat acel angajament pentru a putea obține aprobările necesare plecării sale la muncă în străinătate, locuința sa nu a fost folosită pentru desfășurarea vreunei activități de către Securitate, întrucât la scurt timp s-a căsătorit, iar plecarea în străinătate nu i-a fost aprobată niciodată.

3. Hotărârea instanței de recurs Analizând recursul formulat și declarat în termen, prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente: Recurentul-pârât C.M. a semnat la 29 septembrie 1987 un angajament prin care a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securității statului, această colaborare constând prin punerea la dispoziție a locuinței sale organelor Securității. În urma acestui angajament recurentul-pârât a dobândit numele conspirativ de Ș., iar din actele depuse la dosar rezultă aprecierile pozitive ale organelor fostei Securități la adresa pârâtului. Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G.

nr. 24/2008, noțiunea de colaborator al Securității este definită ca fiind „persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă (...) Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sale sau a altui spațiu pe care îl deținea”. Rezultă cu certitudine din interpretarea textului de lege mai sus citat că pentru a fi considerat colaborator al Securității trebuia îndeplinită condiția existenței unui „acord voluntar” cu privire la punerea la dispoziția organelor de Securitate a locuinței proprii, în scopul „înlesnirii” activității acestora. Ori, fără putință de tăgadă această condiție este îndeplinită așa cum rezultă atât din angajamentul scris cât și din notele și rapoartele ofițerilor de Securitate întocmite și depuse de asemenea la dosar.

Susținerea recurentului-pârât în sensul că nu s-a dovedit ce informații au fost transmise din locuința sa, este nerelevantă, urmând a fi înlăturată ca nefondată. În acest sens, Curtea reține că textul de lege mai sus citat nu condiționează stabilirea calității de colaborator al Securității de existența unor dovezi referitoare la transmiterea și conținutul acestor informații. În consecință, față de cele mai sus reținute, având în vedere dispozițiile legale aplicabile în cauză, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.M. împotriva sentinței nr. 4517 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012.