ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3561/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

instanță

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul C.M., constatarea existenței calității de colaborator al Securității,

în privința pârâtului.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că din cuprinsul notei de constatare din

19

august

2009, precum și a

înscrisurilor atașate acesteia, s-a stabilit că pârâtul a fost recrutat în

calitate de gazdă a casei de întâlniri cu numele conspirativ Ș., pentru

efectuarea în condiții de conspirativitate a întâlnirilor cu rețeaua

informatică din întreprinderea chimică D. și din antrepriza pentru construcții,

montaje și reparații în industria chimică, recrutarea fiind confirmată de

angajamentul olograf semnat la 29 septembrie 1987.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâtul C.M. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

apel

Prin sentința nr. 4517

din 28 iunie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu

pârâtul C.M. și a constatat calitatea de colaborator în privința pârâtului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că din conținutul angajamentului

din 29 septembrie 1987 rezultă că pârâtul a acceptat colaborarea în secret cu organe

ale Securității statului în sensul punerii la dispoziție a locuinței sale pentru

rezolvarea de către organele fostei Securități a unor probleme specifice muncii

acestora, cu consemnarea păstrării confidențialității acestui angajament, numele

conspirativ al pârâtului fiind acela de Ș.

Din analiza prevederilor

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și a probele administrate în cauză de reclamant,

respectiv angajamentul semnat de către pârât la 29 septembrie 1987 și notele și

rapoartele ofițerilor de Securitate depuse la dosar, instanța de fond a constatat

că prima condiție impusă de dispozițiile legale precizate, este îndeplinită, pârâtul

fiind de acord să pună la dispoziția organelor Securității locuința sa pentru efectuarea

unei activități specifice.

De asemenea, judecătorul

fondului a apreciat că și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. b) teza

finală din O.U.G. nr. 24/2008, este îndeplinită, pârâtul obligându-se să pună spațiul

pe care îl folosea la dispoziția organelor Securității în mod voluntar, astfel cum

reiese din angajamentul semnat de către aceasta.

pârât

Împotriva sentinței Curții

de apel, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs C.M., solicitând

modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.

În motivarea recursului,

C.M. a susținut în esență că, în speța, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât la dosarul cauzei nu există nicio

probă sau vreun înscris din care să rezulte că ar fi furnizat informații Securității

cu privire la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist.

Referitor la angajamentul

olograf, recurentul a arătat că, deși a semnat acel angajament pentru a putea obține

aprobările necesare plecării sale la muncă în străinătate, locuința sa nu a fost

folosită pentru desfășurarea vreunei activități de către Securitate, întrucât la

scurt timp s-a căsătorit, iar plecarea în străinătate nu i-a fost aprobată niciodată.

de recurs

Analizând recursul formulat

și declarat în termen, prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal

aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Recurentul-pârât C.M.

a semnat la 29 septembrie 1987 un angajament prin care a acceptat colaborarea în

secret cu organe ale Securității statului, această colaborare constând prin punerea

la dispoziție a locuinței sale organelor Securității. În urma acestui angajament

recurentul-pârât a dobândit numele conspirativ de Ș., iar din actele depuse la dosar

rezultă aprecierile pozitive ale organelor fostei Securități la adresa pârâtului.

Potrivit dispozițiilor

art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, noțiunea de colaborator al Securității

este definită ca fiind „persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă

(...) Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații

de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței

sale sau a altui spațiu pe care îl deținea”.

Rezultă cu certitudine

din interpretarea textului de lege mai sus citat că pentru a fi considerat colaborator

al Securității trebuia îndeplinită condiția existenței unui „acord voluntar” cu

privire la punerea la dispoziția organelor de Securitate a locuinței proprii, în

scopul „înlesnirii” activității acestora.

Ori, fără putință de tăgadă

această condiție este îndeplinită așa cum rezultă atât din angajamentul scris cât

și din notele și rapoartele ofițerilor de Securitate întocmite și depuse de asemenea

la dosar.

Susținerea recurentului-pârât

în sensul că nu s-a dovedit ce informații au fost transmise din locuința sa, este

nerelevantă, urmând a fi înlăturată ca nefondată.

În acest sens, Curtea

reține că textul de lege mai sus citat nu condiționează stabilirea calității de

colaborator al Securității de existența unor dovezi referitoare la transmiterea

și conținutul acestor informații.

În consecință, față de

cele mai sus reținute, având în vedere dispozițiile legale aplicabile în cauză,

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.M. împotriva sentinței nr. 4517 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie

2012.