ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2881/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 3365

din 14 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de C.N.S.A.S., în contradictoriu

cu pârâtul Ț.S., prin care solicita să se constate calitatea acestuia din urmă de

colaborator al Securității, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Pârâtul Ț.S. a scris și

semnat la 04 octombrie 1989 angajamentul de a sprijini organele de securitate prin

punerea la dispoziție a unui birou de lucru în cadrul fermei M.F.

Din nota de constatare

întocmită de C.N.S.A.S. rezultă că nu s-au identificat alte date sau informații

cu privire la pârât, iar în dosar nu sunt menționate numele surselor introduse în

casa de întâlniri P. sub numele unor persoane urmărite, astfel că nu s-au putut

face investigații suplimentare la D.A.P.L.

Or, reține instanța de

fond, conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/ 2008 „colaborator al Securității”

este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, prin care se

denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și

care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. De

asemenea, colaborator al Securității este „și persoana care a înlesnit culegerea

de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității

a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea”.

Arată prima instanță că

din textul de lege sus menționat rezultă fără echivoc cerința esențială ca punerea

locuinței la dispoziția Securității să-și fi atins scopul de a înlesni organelor

de Securitate culegerea de informații; „Colaborator este persoana care a înlesnit

culegerea de informații”, punerea la dispoziție a spațiului constituind un mijloc.

Se mai argumentează, în

considerentele sentinței atacate că, dacă legiuitorul ar fi intenționat să definească

noțiunea de colaborator prin faptul punerii la dispoziție a locuinței, fără nici

un fel de condiție privitoare la activitatea desfășurată propriu zis de Securitate

în acest spațiu, ar fi spus „Colaborator este persoana care a pus la dispoziția

Securității voluntar locuința sau alt spațiu deținut, în vederea înlesnirii culegerii

de informații de la alte persoane”.

2.1. Împotriva acestei

soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs C.N.S.A.S., care

a invocat ca temei dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., susținând critici

care se încadrează în motivul de la art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., potrivit

căruia o hotărâre poate fi desființată când a fost pronunțată fără temei legal sau

a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Astfel, se argumentează

în motivarea recursului, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile

art. 2 lit. b) ultima frază din O.U.G. nr. 24/2008, introducând condiții pe care

legiuitorul nu le-a avut în vedere, scopul la care se referă norma juridică fiind

realizat chiar din momentul punerii spațiului la dispoziția Securității.

A mai susținut recurenta

că, în jurisprudența sa, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei

Curți de Casație și Justiție a împărtășit această interpretare care se regăsește

în considerentele deciziei nr. 5922/ 2009, unde s-a reținut în mod expres că „în

sensul legii, pentru reținerea calității de colaborator al Securității era necesar

ca înlesnirea activității de culegere de informații de la rețeaua informativă să

se facă prin punerea la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu deținut,

iar punerea… să se facă voluntar”.

2.2. Intimatul-pârât a

depus la dosar Concluzii scrise prin care, în esență, a susținut că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului.

recurs.

Recursul este nefondat

și va fi respins ca atare, potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare.

În cauză este necontestat

că intimatul-pârât, muncitor pomicol la Ferma M.F. din cadrul I.A.S. P., la data

de 4 octombrie 1989 și-a dat acordul că colaboreze cu fosta Securitate, semnând

un angajament prin care s-a obligat să pună la dispoziția acesteia spațiul de locuit

pe care îl ocupa în ferma respectivă, care a fost conspirată sub numele P.

De asemenea, este necontestat

și faptul că, așa cum se reține în mod expres în nota de constatare din 21

iulie 2009 întocmită de investigatorii C.N.S.A.S., în dosarul întocmit pe numele

intimatului-pârât și a casei de întâlniri P., „nu sunt menționate activități, nume

de persoane introduse sau urmărite, ceea ce a făcut imposibilă investigarea suplimentară

a cauzei”.

Potrivit art. 2 lit. b)

fraza ultimă, prima ipoteză, din O.U.G. nr. 24/ 2004, cu modificările și completările

ulterioare, „Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea

de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității

a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea…”.

Din interpretarea acestor

dispoziții legale, instanța de recurs reține că, într-adevăr, legiuitorul a cerut

ca, pentru reținerea calității de colaborator în sensul acestei O.U.G., persoana

respectivă, prin punerea la dispoziție a locuinței sau altui spațiu deținut, să

fi înlesnit culegerea de informații de la alte persoane.

Cu alte cuvinte, în ipoteza

reglementată de textul legal citat mai sus, este necesar ca în locuința sau spațiul

care le-a fost pus la dispoziție, organele fostei Securități să fi desfășurat activități

specifice de culegere de informații de la alte persoane.

Or, în cauză, nu există

dovezi că în spațiul pus de intimatul-pârât la dispoziția organelor fostei Securități,

au fost realizate astfel de activități pentru care nu a mai existat nici timpul

necesar organizării lor, date fiind evenimentele care au survenit în perioada imediat

următoare – decembrie 1989 care s-au soldat cu căderea regimului comunist.

Astfel fiind, instanța

de recurs reține că interpretarea dată de instanța de fond textului legal incident

este corectă, soluția pronunțată fiind legală.

În ceea ce privește decizia

nr. 5922/2009, la care se referă autoritatea publică recurentă în argumentele recursului

formulat, instanța de recurs reține că, în cauza respectivă, activitatea de culegere

de informații realizată în spațiul pus la dispoziție era necontestată, în discuție

fiind faptul că spațiul respectiv se afla în incinta unei biblioteci unde persoana

colaboratoare își desfășura doar activitatea.

În cauza respectivă, Înalta

Curte a reținut că nu are relevanță „modalitatea juridică în care persoana deținea

acest spațiu,… sau faptul că persoana nu era proprietară…”, situația fiind diferită

față de cea din această cauză.

În concluzie, instanța

de recurs reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel că

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 3365 din 14 septembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 mai 2011.