ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2881/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin Sentința nr. 3365 din 14 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul Ț.S., prin care solicita să se constate calitatea acestuia din urmă de colaborator al Securității, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Pârâtul Ț.S. a scris și semnat la 04 octombrie 1989 angajamentul de a sprijini organele de securitate prin punerea la dispoziție a unui birou de lucru în cadrul fermei M.F.

Din nota de constatare întocmită de C.N.S.A.S. rezultă că nu s-au identificat alte date sau informații cu privire la pârât, iar în dosar nu sunt menționate numele surselor introduse în casa de întâlniri P. sub numele unor persoane urmărite, astfel că nu s-au putut face investigații suplimentare la D.A.P.L. Or, reține instanța de fond, conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/ 2008 „colaborator al Securității” este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. De asemenea, colaborator al Securității este „și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea”.

Arată prima instanță că din textul de lege sus menționat rezultă fără echivoc cerința esențială ca punerea locuinței la dispoziția Securității să-și fi atins scopul de a înlesni organelor de Securitate culegerea de informații; „Colaborator este persoana care a înlesnit culegerea de informații”, punerea la dispoziție a spațiului constituind un mijloc. Se mai argumentează, în considerentele sentinței atacate că, dacă legiuitorul ar fi intenționat să definească noțiunea de colaborator prin faptul punerii la dispoziție a locuinței, fără nici un fel de condiție privitoare la activitatea desfășurată propriu zis de Securitate în acest spațiu, ar fi spus „Colaborator este persoana care a pus la dispoziția Securității voluntar locuința sau alt spațiu deținut, în vederea înlesnirii culegerii de informații de la alte persoane”.

2. Calea de atac exercitată. 2.1. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs C.N.S.A.S., care a invocat ca temei dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., susținând critici care se încadrează în motivul de la art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi desființată când a fost pronunțată fără temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Astfel, se argumentează în motivarea recursului, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. b) ultima frază din O.U.G. nr. 24/2008, introducând condiții pe care legiuitorul nu le-a avut în vedere, scopul la care se referă norma juridică fiind realizat chiar din momentul punerii spațiului la dispoziția Securității.

A mai susținut recurenta că, în jurisprudența sa, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a împărtășit această interpretare care se regăsește în considerentele deciziei nr. 5922/ 2009, unde s-a reținut în mod expres că „în sensul legii, pentru reținerea calității de colaborator al Securității era necesar ca înlesnirea activității de culegere de informații de la rețeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu deținut, iar punerea… să se facă voluntar”. 2.2. Intimatul-pârât a depus la dosar Concluzii scrise prin care, în esență, a susținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului.

3. Soluția instanței de recurs. Recursul este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare. În cauză este necontestat că intimatul-pârât, muncitor pomicol la Ferma M.F. din cadrul I.A.S. P., la data de 4 octombrie 1989 și-a dat acordul că colaboreze cu fosta Securitate, semnând un angajament prin care s-a obligat să pună la dispoziția acesteia spațiul de locuit pe care îl ocupa în ferma respectivă, care a fost conspirată sub numele P. De asemenea, este necontestat și faptul că, așa cum se reține în mod expres în nota de constatare din 21 iulie 2009 întocmită de investigatorii C.N.S.A.S., în dosarul întocmit pe numele intimatului-pârât și a casei de întâlniri P., „nu sunt menționate activități, nume de persoane introduse sau urmărite, ceea ce a făcut imposibilă investigarea suplimentară a cauzei”.

Potrivit art. 2 lit. b) fraza ultimă, prima ipoteză, din O.U.G. nr. 24/ 2004, cu modificările și completările ulterioare, „Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea…”. Din interpretarea acestor dispoziții legale, instanța de recurs reține că, într-adevăr, legiuitorul a cerut ca, pentru reținerea calității de colaborator în sensul acestei O.U.G., persoana respectivă, prin punerea la dispoziție a locuinței sau altui spațiu deținut, să fi înlesnit culegerea de informații de la alte persoane. Cu alte cuvinte, în ipoteza reglementată de textul legal citat mai sus, este necesar ca în locuința sau spațiul care le-a fost pus la dispoziție, organele fostei Securități să fi desfășurat activități specifice de culegere de informații de la alte persoane.

Or, în cauză, nu există dovezi că în spațiul pus de intimatul-pârât la dispoziția organelor fostei Securități, au fost realizate astfel de activități pentru care nu a mai existat nici timpul necesar organizării lor, date fiind evenimentele care au survenit în perioada imediat următoare – decembrie 1989 care s-au soldat cu căderea regimului comunist. Astfel fiind, instanța de recurs reține că interpretarea dată de instanța de fond textului legal incident este corectă, soluția pronunțată fiind legală. În ceea ce privește decizia nr. 5922/2009, la care se referă autoritatea publică recurentă în argumentele recursului formulat, instanța de recurs reține că, în cauza respectivă, activitatea de culegere de informații realizată în spațiul pus la dispoziție era necontestată, în discuție fiind faptul că spațiul respectiv se afla în incinta unei biblioteci unde persoana colaboratoare își desfășura doar activitatea.

În cauza respectivă, Înalta Curte a reținut că nu are relevanță „modalitatea juridică în care persoana deținea acest spațiu,… sau faptul că persoana nu era proprietară…”, situația fiind diferită față de cea din această cauză. În concluzie, instanța de recurs reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 3365 din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2011.