ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2361/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S a chemat în judecată pe pârâtul A.D.C., solicitând constatarea calității acestuia de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P 3350/06 din 14 august 2006, adresată C.N.S.A.S. de către domnul D.G.B., s-a solicitat verificarea, sub aspectul posibilei calități de lucrător sau de colaborator al Securității, a pârâtului A.D.C. S-a mai arătat că, așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. S/DI/l/1521 din 16 iulie 2008, pârâtul A.D.C.

a fost recrutat, pentru <supravegherea informativă a membrilor cenaclului literar „George Bacovia” din cadrul Casei de Cultură „Nicolae Balcescu", sectorul V București, pentru a preveni manifestările tendențioase strecurate în producțiile literare puse în dezbateri>, iar la data de 02 martie 1977, a semnat un angajament, preluând numele conspirativ „N.”. S-a mai susținut că, din înscrisurile întocmite de ofițerul de contact (Raport de contactare, Caracterizare, etc.) rezultă că A.D.C., muzicolog metodist la Casa de Cultură a Sectorului V București, a furnizat informații despre persoane din lumea cultural-artistică (soția poetului G.B., P.G. etc.). Reclamantul a considerat că materialele menționate sunt relevante în stabilirea calității de colaborator al Securității, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, întrucât se constituie probe în cauză și notele, rapoartele scrise, relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Prin prisma celor expuse anterior, reclamantul a concluzionat că sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de „colaborator al Securității”. Prin sentința civilă nr. 1674 din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S, în contradictoriu cu pârâtul A.D.C.

și a constatat calitatea de colaborator al Securității a acestuia. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Din analiza preambulului și a prevederilor O.U.G.

24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, rezultă, fără echivoc, că rațiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoașterii de către membrii unei societăți postcomuniste a fostului regim totalitar, depășirii nivelului organizatoric, intelectual și moral impus de un sistem caracterizat prin structuri și moduri de gânduri inadecvate respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, creării unei culturi politice autentice și a unei societăți civilizate, verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care, în prezent, candidează pentru sau după caz, ocupă demnități ori funcții publice (aflându-se în situații de a fi garanții Constituției și ai democrației) sau dețin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv și neinstituind, per se, o responsabilitate penală a celor în privința cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securității; În urma cererii numitului D.G.B., președinte al A.A.A.P.E., avându-se în vedere funcția pârâtului A.D.C.

de vicepreședinte al P.N.R., față de dispozițiile art. 3 lit. v) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul a fost supus verificărilor, sub aspectul colaborării cu organele fostei securități, iar urmare a acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare nr. S/D. 17870 din 18 iulie 2008, în temeiul căreia a sesizat instanța cu prezenta acțiune, depunând la dosar înscrisurile identificate în arhiva ce a aparținut fostei Securități, referitoare la pârât; Prin înscrisul intitulat „Referat cu propuneri privind recrutarea în calitate de colaborator a numitului A.D.” (filele 27 - 29 dosar Tribunal), întocmit de un ofițer al Securității la data de 21 februarie 1977, pârâtul A.D.C.

a fost propus în vederea recrutării pentru „supravegherea informativă a membrilor cenaclului literar „George Bacovia” din cadrul Casei de Cultură „Nicolae Bălcescu”, sectorul V București, pentru a preveni manifestările tendențioase strecurate în producțiile literare puse în dezbateri”, în considerarea faptului că „discuțiile avute cu A.D.

ne-au relevat asupra posibilităților sale informative, a capacităților sale intelectuale și ne întăresc convingerea că este dispus să sprijine securitatea statului în rezolvarea unor probleme într-u n mod sincer și conspirat”; În Raportul de contactare a numitului A.D., muzicolog metodist la Casa de cultură a sectorului V București din 14 februarie 1977 (filele 33- 34 dosar Tribunal), ofițerul Securități consemnează informații relatate de către candidatul la recrutare pârâtul A.D.C., astfel: „Susnumitul a relatat cu solicitudine aspecte de la ședințele cenaclului, caracterizând persoane participante și lucrări prezentate, greutăți întâmpinate în organizarea și buna desfășurare a dezbaterilor.

Astfel, A.D. ne-a relatat despre o situație neplăcută ce s-a petrecut în urmă cu ceva timp cu prilejul aniversării regretatului G.B., când doamna B., octogenară dar încă plină de inițiativă, dorind să dea o amploare deosebită ședinței festive, a invitat fără știrea organizatorilor, o serie de personalități culturale active, scriitori care urmau să recite din poeziile maestrului, texte inedite. A.D. care răspunde de cenaclu și avea în consecință răspunderea bunei desfășurări a festivității a avut discuții neplăcute cu doamna B. și cei invitați de dânsa, făcându-i în final să renunțe la intențiile lor”. Tot în acest document, ofițerul notează și justificarea pârâtului A.D. în ceea ce privește atitudinea avută de el în timpul manifestărilor despre care relatează că a procedat la interzicerea acelei acțiuni „pentru faptul că textele nu fuseseră lecturate de organizatori”; La data de 02 martie 1977, pârâtul A.D.

a semnat un angajament cu Securitatea (filele 31 dosar Tribunal), înscris olograf, în care se menționează atât motivațiile redactării lui cât și obiectul activității la care s-a obligat pârâtul, astfel: „... având în vedere importanța pe care o prezintă pentru securitatea statului unele probleme din domeniul activității politico- ideologice și cultural artistice de masă, importanța prevenirii oricăror aspecte de natură să lezeze securitatea Statului Român, mă angajez să aduc la cunoștință organelor în drept probleme toate aspectele pe care le voi sesiza și activitatea ce o desfășor privind cele de mai sus”. P ârâtul A.D. a preluat numele conspirativ „N.”; Î n Raportul privind modul cum a decurs recrutarea, datat 02 martie 1977 (filele 29 -30 dosar Tribunal), ofițerul Securității consemnează informații furnizate de către pârâtul A.D.C.

în procesul recrutării „din proprie inițiativă", în sensul că „din spusele scriitorului G.P., conducătorul cenaclului, P.G. ar fi adventist și că uneori a încercat să atragă noi adepți în sectă din rândul scriitorilor.”; Interpretările gramaticală, logico-sistematică și teleologică ale prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, conduc la concluzia certă că nu este necesar, pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor Securității, ca activitatea acesteia să fi adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere; În acest context, instanța de fond a reținut că în speță, prima condiție referitoare la furnizarea de informații este evident îndeplinită, pârâtul A.D.C.

furnizând lucrătorilor Securității informații, sub forma relatărilor verbale consemnate de aceștia din urmă, fapt dovedit cu înscrisurile prezentate anterior și recunoscut de pârât prin întâmpinare și concluziile scrise; Referitor la cea de-a doua condiție, Curtea de apel a constatat faptul că aceasta este îndeplinită întrucât, din perspectiva Securității, a conducătorilor comuniști și a potentaților regimului ateu comunist, urmărirea persoanelor care își manifestau convingerile religioase nu era motivată de caracterul extremist al acestei manifestări de conștiință, ci de faptul că aceste persoane, prin dovedirea acestei „fidelități”, erau apriori potențiali oponenți ai regimului comunist și ideologiei radical comuniste; A concluzionat prima instanță că, în acest context, rezultă indubitabil, că informând lucrătorii Securității pe de o parte, cu privire la acțiunea doamnei Bacovia, cu prilejul aniversării poetului G.B., de a invita fără știrea organizatorilor o serie de personalități culturale, scriitori care urmau să recite din poeziile maestrului texte inedite, care „nu fuseseră lecturate de organizatori", iar pe de altă, că scriitorul P.G.

„ar fi adventist și că uneori a încercat să atragă noi adepți în sectă din rândul scriitorilor", pârâtul A.D.C. a denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind astfel îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

În ceea ce privește cea de a treia condiție (furnizarea informațiilor să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului), instanța de fond a constatat îndeplinirea acesteia, având în vedere că furnizarea informațiilor indicate anterior erau de natură să determine urmărirea și intimidarea persoanelor la care se refereau, iar prin acestea, îngrădirea drepturilor la libertatea de exprimare, libertatea gândirii, a conștiinței și religiei, prevăzute nu numai de Constituția României din 1965 (art. 28 și art. 30), dar și de art. 18 și art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; A mai reținut instanța de fond că alegația pârâtului privind semnarea angajamentului față de securitate prin șantaj, nu prezintă relevanță, atâta vreme cât acesta nu a produs probe concludente în susținerea acestei afirmații.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A.D.C., care a invocat ca temei dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici: Instanța de fond nu a avut în vedere aspectele prezentate în întâmpinarea referitoare la împrejurările în care a fost semnat angajamentul cu Securitatea. În mod greșit s-a reținut ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității întrucât relatările verbale consemnate în înscrisurile prezentate de intimatul-reclamant nu vizau activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Se susține că relatările referitoare la doamna B. și P.G. i-au fost solicitate de organul de securitate care deținea informații în acest sens și din alte surse, astfel că nu poate fi suspectat de nici un fel de intenții, întrucât aceste reproduceri ale unor discuții nu au vizat încălcarea dreptului și libertăților fundamentale ale omului. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Legiuitorul, în art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările ulterioare, definește noțiunea de colaborator a Securității ca fiind: ”persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții……” În raport de aceste dispoziții, în mod corect instanța de fond nu a reținut ca întemeiate susținerile recurentului referitoare la împrejurarea că a fost șantajat la momentul semnării angajamentului, iar ulterior forțat să colaboreze, întrucât legiuitorul, în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. b) menționat, a prevăzut situația în care o persoană nu este considerată colaborator al Securității.

Ori, recurentul nu a dovedit că se încadrează într-o astfel de situație, că a furnizat informații „în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată”, astfel că sunt nefondate criticile sub aceste aspecte. De asemenea, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările ulterioare, în ceea ce privește constatarea calității de colaborator al Securității a recurentului - pârât. Prin întâmpinarea și concluziile scrise formulate, recurentul-pârât a recunoscut că a furnizat informațiile consemnate în înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantul C.N.S.A.S.

Susținerile potrivit cărora prin aceste informații nu se denunțau activități potrivnice regimului totalitar comunist și nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului nu pot fi reținute ca fiind fondate. Recurentul-pârât prin „Angajamentul semnat, la 2 martie 1977 s-a angajat să aducă la cunoștința organelor Securității toate aspectele pe care le va sesiza în activitatea pe care o desfășoară în calitate de instructor cu probleme artistice la Casa de Cultură „Nicolae Balcescu”, care prezintă importanță pentru Securitatea statului. Informațiile furnizate de recurentul-pârât privitoare la episodul „B.” și „P.G.” se circumscriu noțiunii de colaborator al Securității, conform definiției date de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. b), menționat anterior.

Relatarea recurentului-pârât cu privire la evenimentul organizat cu prilejul aniversării lui G.B., viza, de fapt, informarea Securității despre atitudinea sa de a opri unele persoane invitate de doamna B. să recite unele poezii inedite ale poetului, întrucât textele „nu fuseseră lecturate de organizatori”, cu alte cuvinte, nu fuseseră supuse cenzurii. Ori, în timpul regimului totalitar comunist, evitarea cenzurii putea da ocazia organelor Securității să deschidă urmărirea informativă împotriva persoanelor vizate, fapt ce ar fi dus la încălcarea dreptului la viață privată.

Relatarea din 2 martie 1977 în legătură cu scriitorul P.G., cunoscut disident din timpul României comuniste, indiferent că îmbracă forma unei reproduceri a spuselor altor persoane, putea genera un motiv plus de anchetare a acestuia, având în vedere convingerile religioase, cu atât mai mult cu cât aceste informații au fost date la solicitarea organelor de Securitate, astfel cum susține chiar recurentul-pârât. Prin urmare, prin activitatea informativă s-au denunțat activități și atitudini potrivnice regimului comunist, aceasta fiind de natură să aducă atingere dreptului și libertăților fundamentale ale omului. În concluzie, față de cele expuse, nu poate fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.D., împotriva sentinței civile nr. 1674 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.