ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2361/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2361/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S a chemat în judecată pe pârâtul A.D.C.,

solicitând constatarea calității acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin cererea nr. P 3350/06 din 14 august 2006,

adresată C.N.S.A.S. de către domnul D.G.B., s-a solicitat

verificarea, sub aspectul posibilei calități de lucrător sau de

colaborator al Securității, a pârâtului A.D.C.

S-a mai arătat că,

așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. S/DI/l/1521

din 16 iulie 2008, pârâtul A.D.C. a fost recrutat, pentru <supravegherea

informativă a membrilor cenaclului literar „George Bacovia” din cadrul

Casei de Cultură „Nicolae Balcescu", sectorul V București,

pentru a preveni manifestările tendențioase strecurate în

producțiile literare puse în dezbateri>, iar la data de 02 martie 1977,

a semnat un angajament, preluând numele conspirativ „N.”.

S-a mai susținut că, din

înscrisurile întocmite de ofițerul de contact (Raport de contactare,

Caracterizare, etc.) rezultă că A.D.C., muzicolog metodist la Casa de Cultură a Sectorului V București, a furnizat informații despre

persoane din lumea cultural-artistică (soția poetului G.B., P.G. etc.).

Reclamantul a considerat că

materialele menționate sunt relevante în stabilirea calității de

colaborator al Securității, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

întrucât se constituie probe în cauză și notele, rapoartele scrise,

relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității

prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Prin prisma celor expuse anterior,

reclamantul a concluzionat că sunt îndeplinite condițiile impuse de

legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata

calitatea de „colaborator al Securității”.

Prin sentința civilă nr. 1674

din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată

de reclamantul C.N.S.A.S, în contradictoriu cu pârâtul A.D.C. și a

constatat calitatea de colaborator al Securității a acestuia.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Din analiza preambulului și a

prevederilor O.U.G. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea

nr. 293/2008, rezultă, fără echivoc, că rațiunea

adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea

cunoașterii de către membrii unei societăți postcomuniste a

fostului regim totalitar, depășirii nivelului organizatoric,

intelectual și moral impus de un sistem caracterizat prin structuri

și moduri de gânduri inadecvate respectării drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, creării unei culturi

politice autentice și a unei societăți civilizate,

verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care, în prezent,

candidează pentru sau după caz, ocupă demnități ori

funcții publice (aflându-se în situații de a fi garanții

Constituției și ai democrației) sau dețin titluri care

implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop

punitiv și neinstituind, per se, o responsabilitate penală a celor în

privința cărora se va constata că au fost lucrători sau

colaboratori ai Securității;

În urma cererii numitului D.G.B.,

președinte al A.A.A.P.E., avându-se în vedere funcția pârâtului A.D.C.

de vicepreședinte al P.N.R., față de dispozițiile art. 3

lit. v) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul a fost supus verificărilor, sub

aspectul colaborării cu organele fostei securități, iar urmare a

acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare nr. S/D.

17870 din 18 iulie 2008, în temeiul căreia a sesizat instanța cu

prezenta acțiune, depunând la dosar înscrisurile identificate în arhiva ce

a aparținut fostei Securități, referitoare la pârât;

Prin înscrisul intitulat „Referat cu

propuneri privind recrutarea în calitate de colaborator a numitului A.D.” (filele

27 - 29 dosar Tribunal), întocmit de un ofițer al Securității la

data de 21 februarie 1977, pârâtul A.D.C. a fost propus în vederea

recrutării

pentru „supravegherea

informativă a membrilor cenaclului literar „George

Bacovia” din

cadrul Casei de Cultură „Nicolae Bălcescu”, sectorul V

București, pentru a preveni manifestările tendențioase

strecurate în

producțiile literare

puse în dezbateri”, în considerarea faptului că „discuțiile

avute

cu A.D. ne-au relevat asupra posibilităților sale

informative, a capacităților sale

intelectuale și ne întăresc convingerea că

este dispus să sprijine securitatea statului

în rezolvarea unor probleme într-u

n mod sincer și conspirat”;

În Raportul de contactare a

numitului A.D., muzicolog metodist la Casa de cultură a

sectorului V București din 14 februarie 1977

(filele 33- 34 dosar Tribunal), ofițerul Securități

consemnează

informații relatate de către candidatul la recrutare pârâtul A.D.C.,

astfel: „Susnumitul a relatat cu solicitudine aspecte de la ședințele

cenaclului, caracterizând persoane participante și lucrări

prezentate, greutăți întâmpinate în organizarea și buna

desfășurare a dezbaterilor. Astfel, A.D. ne-a relatat

despre o situație neplăcută ce s-a

petrecut în urmă cu ceva timp cu prilejul

aniversării regretatului G.B., când doamna B.,

octogenară dar încă plină de

inițiativă, dorind să dea o amploare deosebită

ședinței festive, a invitat

fără știrea organizatorilor, o serie de personalități

culturale active, scriitori care urmau să

recite din poeziile maestrului, texte

inedite.

A.D. care răspunde de cenaclu și avea în consecință

răspunderea

bunei desfășurări a festivității a avut discuții

neplăcute cu

doamna B. și cei

invitați de dânsa, făcându-i în final să renunțe la

intențiile lor”. Tot în acest document,

ofițerul notează și justificarea pârâtului

A.D. în ceea

ce privește atitudinea avută de el în timpul manifestărilor

despre care relatează că a procedat la interzicerea

acelei acțiuni „pentru faptul că

textele nu fuseseră lecturate de organizatori”;

La data de 02 martie 1977, pârâtul A.D.

a semnat un

angajament cu Securitatea

(filele 31 dosar Tribunal), înscris olograf, în care

se menționează atât motivațiile

redactării lui cât și obiectul activității la care

s-a obligat pârâtul, astfel: „... având în vedere

importanța pe care o prezintă

pentru securitatea statului unele probleme din domeniul

activității politico-

ideologice și cultural artistice de

masă, importanța prevenirii oricăror

aspecte de natură să lezeze securitatea Statului Român,

mă angajez să

aduc la

cunoștință organelor în drept probleme toate aspectele pe care

le

voi sesiza și activitatea ce

o desfășor privind cele de mai sus”. P

ârâtul A.D. a preluat numele conspirativ

„N.”;

Î

n

Raportul privind modul cum a decurs recrutarea, datat

02 martie 1977 (filele 29 -30 dosar Tribunal),

ofițerul Securității consemnează

informații furnizate de către pârâtul A.D.C.

în procesul

recrutării „din

proprie inițiativă", în sensul că „din spusele scriitorului

G.P.,

conducătorul cenaclului, P.G. ar fi adventist și că

uneori a încercat să atragă noi adepți în sectă din rândul

scriitorilor.”;

Interpretările

gramaticală, logico-sistematică și teleologică ale

prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, conduc la concluzia

certă că nu este necesar, pentru ca o persoană să fie

încadrată în categoria colaboratorilor Securității, ca

activitatea acesteia să fi adus efectiv atingere drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să

fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți

și să fi fost de natură, aptă să le aducă

atingere;

În acest context, instanța de

fond a reținut că în speță, prima condiție referitoare

la furnizarea de informații este evident îndeplinită, pârâtul A.D.C.

furnizând lucrătorilor Securității informații, sub forma

relatărilor verbale consemnate de aceștia din urmă, fapt dovedit

cu înscrisurile prezentate anterior și recunoscut de pârât prin

întâmpinare și concluziile scrise;

Referitor la cea de-a doua

condiție, Curtea de apel a constatat faptul că aceasta este

îndeplinită întrucât, din perspectiva Securității, a

conducătorilor comuniști și a potentaților regimului ateu

comunist, urmărirea persoanelor care își manifestau convingerile

religioase nu era motivată de caracterul extremist al acestei manifestări

de conștiință, ci de faptul că aceste persoane, prin

dovedirea acestei „fidelități”, erau apriori potențiali

oponenți ai regimului comunist și ideologiei radical comuniste;

A concluzionat prima

instanță că, în acest context, rezultă indubitabil, că

informând lucrătorii Securității pe de o parte, cu privire la

acțiunea doamnei Bacovia, cu prilejul aniversării poetului G.B., de a

invita fără știrea organizatorilor o serie de

personalități culturale, scriitori care urmau să recite din

poeziile maestrului texte inedite, care „nu fuseseră lecturate de

organizatori", iar pe de altă, că scriitorul P.G. „ar fi

adventist și că uneori a încercat să atragă noi adepți

în sectă din rândul scriitorilor", pârâtul A.D.C. a denunțat

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist,

fiind astfel îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității

de colaborator al Securității.

În ceea ce privește cea de a

treia condiție (furnizarea informațiilor să vizeze

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului), instanța de fond a constatat îndeplinirea acesteia, având în

vedere că furnizarea informațiilor indicate anterior erau de

natură să determine urmărirea și intimidarea persoanelor la

care se refereau, iar prin acestea, îngrădirea drepturilor la libertatea

de exprimare, libertatea gândirii, a conștiinței și religiei,

prevăzute nu numai de Constituția României din 1965 (art. 28 și art.

30), dar și de art. 18 și art. 19 din Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice;

A mai reținut instanța de

fond că alegația pârâtului privind semnarea angajamentului

față de securitate prin șantaj, nu prezintă

relevanță, atâta vreme cât acesta nu a produs probe concludente în

susținerea acestei afirmații.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul A.D.C., care a invocat ca temei dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență,

următoarele critici:

Instanța de fond nu a avut în

vedere aspectele prezentate în întâmpinarea referitoare la împrejurările

în care a fost semnat angajamentul cu Securitatea.

În mod greșit s-a reținut

ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității

întrucât relatările verbale consemnate în înscrisurile prezentate de

intimatul-reclamant nu vizau activități sau atitudini potrivnice

regimului comunist și îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Se susține că

relatările referitoare la doamna B. și P.G. i-au fost solicitate de

organul de securitate care deținea informații în acest sens și

din alte surse, astfel că nu poate fi suspectat de nici un fel de

intenții, întrucât aceste reproduceri ale unor discuții nu au vizat

încălcarea dreptului și libertăților fundamentale ale

omului.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat,

pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Legiuitorul, în art. 2 alin. (1)

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, cu modificările ulterioare,

definește noțiunea de colaborator a Securității ca fiind: ”persoana

care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note

și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau

atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care vizau

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații,

procese-verbale de interogatoriu sau confruntare, date în timpul anchetei

și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest,

pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie

judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al

Securității, potrivit prezentei definiții……”

În raport de aceste dispoziții,

în mod corect instanța de fond nu a reținut ca întemeiate

susținerile recurentului referitoare la împrejurarea că a fost

șantajat la momentul semnării angajamentului, iar ulterior

forțat să colaboreze, întrucât legiuitorul, în cuprinsul art. 2 alin.

(1) lit. b) menționat, a prevăzut situația în care o

persoană nu este considerată colaborator al Securității.

Ori, recurentul nu a dovedit că

se încadrează într-o astfel de situație, că a furnizat

informații „în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate,

de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care

a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată”, astfel

că sunt nefondate criticile sub aceste aspecte.

De asemenea, prima

instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală, cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările ulterioare, în ceea

ce privește constatarea calității de colaborator al Securității

a recurentului - pârât.

Prin întâmpinarea și

concluziile scrise formulate, recurentul-pârât a recunoscut că a furnizat

informațiile consemnate în înscrisurile depuse la dosarul cauzei de

reclamantul C.N.S.A.S.

Susținerile potrivit

cărora prin aceste informații nu se denunțau

activități potrivnice regimului totalitar comunist și nu au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului nu pot fi reținute ca fiind fondate.

Recurentul-pârât prin „Angajamentul

semnat, la 2 martie 1977 s-a angajat să aducă la cunoștința

organelor Securității toate aspectele pe care le va sesiza în

activitatea pe care o desfășoară în calitate de instructor cu

probleme artistice la Casa de Cultură

„Nicolae Balcescu”, care

prezintă importanță pentru Securitatea statului.

Informațiile furnizate de

recurentul-pârât privitoare la episodul „B.” și „P.G.” se circumscriu

noțiunii de colaborator al Securității, conform definiției

date de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. b), menționat anterior.

Relatarea recurentului-pârât cu

privire la evenimentul organizat cu prilejul aniversării lui G.B., viza,

de fapt, informarea Securității despre atitudinea sa de a opri unele

persoane invitate de doamna B. să recite unele poezii inedite ale

poetului, întrucât textele „nu fuseseră lecturate de organizatori”, cu

alte cuvinte, nu fuseseră supuse cenzurii.

Ori, în timpul regimului totalitar

comunist, evitarea cenzurii putea da ocazia organelor Securității

să deschidă urmărirea informativă împotriva persoanelor

vizate, fapt ce ar fi dus la încălcarea dreptului la viață

privată.

Relatarea din 2 martie 1977 în

legătură cu scriitorul P.G., cunoscut disident din timpul României

comuniste, indiferent că îmbracă forma unei reproduceri a spuselor

altor persoane, putea genera un motiv plus de anchetare a acestuia, având în

vedere convingerile religioase, cu atât mai mult cu cât aceste informații

au fost date la solicitarea organelor de Securitate, astfel cum susține

chiar recurentul-pârât.

Prin urmare, prin activitatea

informativă s-au denunțat activități și atitudini

potrivnice regimului comunist, aceasta fiind de natură să aducă

atingere dreptului și libertăților fundamentale ale omului.

În concluzie, față de cele

expuse, nu poate fi reținută situația prevăzută de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza II C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va

respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.D.,

împotriva sentinței civile nr. 1674 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 mai 2010.