ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3437/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul la Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul G.N., solicitând să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererile din 26 mai 2008 și din 09 februarie 2009 adresate Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către domnul I.C. și doamna V.S.

se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I 155531 (cota C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează la volumul 2, fila x (cota C.N.S.A.S.), precum și a Dosarului nr. 11212 (cota C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează în volumul 2, la fila y. A precizat reclamanta că așa cum rezultă și din cuprinsul notei de constatare din 21 octombrie 2010 precum și al înscrisurilor, domnul G.N., având gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului București, Serviciul AA, în cadrul dosarului de urmărire informativă a unei persoane semnalată că în perioada cât a frecventat cursurile Festivalului Internațional de Muzică de la D., august-septembrie 1982, ar fi predat o scrisoare cu conținut ostil la postul de radio E.L.

a dispus o serie de măsuri informativ-operative, enunțând în cuprinsul acțiunii măsurile în speță. A mai susținut reclamanta că potrivit probatoriului depus la dosar, măsurile informativ-operative propuse de către domnul G.N., au fost puse în aplicare conform. S-a mai precizat că pârâtul G.N.

a dirijat un informator „să stabilească în continuare anturajul acestuia, relațiile sale cu cetățeni străini, natura lor și concepțiile sale politice actuale", precum și că având aceeași calitate, în cadrul urmăririi informative a unei persoane semnalată „cu manifestări ostile la adresa regimului socialist din țara noastră", a dirijat un informator „să stabilească în continuare poziția politică prezentă a celui în cauză, relațiile sale și natura lor și să-l viziteze la domiciliu pentru a stabili ce materiale deține la domiciliu”, ulterior dirijând un informator pe lângă persoana urmărită „să stabilească în continuare poziția politică a celui în cauză, anturajul său, dacă deține materiale de propagandă dușmănoasă". De asemenea pârâtul, având calitatea de căpitan la Serviciul RR din cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului București, a propus atenționarea persoanei în speță, deoarece: „face unele comparații tendențioase cu privire la modul de viață din țara noastră, față de cel din Occident.

Din interceptarea secretă a telefonului a rezultat că B.G. are intenții de rămânere ilegală în străinătate", măsura atenționării fiind pusă în aplicare. A opinat reclamanta că activitățile desfășurate de către domnul G.N. în calitate de angajat al fostei Securități, au suprimat următoarele drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

A apreciat reclamanta că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securității". Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 5488 din 30 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța constatând existența calității pârâtului de lucrător al Securității. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității trebuie îndeplinite două condiții, respectiv persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989, iar în calitatea menționată la punctul 1 să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Instanța fondului a apreciat îndeplinită prima condiție impusă de textul de lege, reținând că pârâtul a avut gradele de căpitan în anii 1979, 1981, 1982, 1983, maior în anul 1983 în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului București, Serviciul RR (1979, 1981) și Serviciul AA (1982, 1983). S-a constatat îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de lege, apreciindu-se că activitățile desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

În acest sens prima instanță a reținut activitățile pârâtului prin care au fost îngrădite aceste drepturi precum și faptul că definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau drepturi și libertăți fundamentale ale omului, din perspectiva legiuitorului, fiind irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul G.N., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în esență pentru următoarele motive: - A arătat recurentul că în calitate de salariat al Inspectoratului de Securitate a Municipiului București avea obligația să respecte legile țării, regulamentele militare și ordinele primite de la superiori.

Se arată că în dosarele de urmărire informativă despre care se face referire în cererea de chemare în judecată, a primit ordin să propună anumite măsuri, iar recurentul doar a propus atenționarea persoanei în cauză, măsură care are un caracter preventiv și nu sancționator. - Consideră recurentul că nu este îndeplinită condiția referitoare la încălcări ale unor drepturi și libertăți, respectiv suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului - în conformitate cu prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. - A mai arătat recurentul că numitul P.F.

a fost de fapt un informator al Securității și a desfășurat din proprie inițiativă activități de colaborare cu Securitatea, acesta a primit diverse sume de bani pentru serviciile făcute prin intermediul recurentului, relațiile cu acesta fiind de amiciție și după 1989. Se arată că în mod netemeinic și nelegal a respins instanța de fond cererea de probatorii vizând ascultarea ca martor a numitului P.F. Față de solicitările făcute de numiții I.C și V.S. în urma modificărilor efectuate nu s-a constatat existența unor dosare de urmărire informativ operativă față de acestea, solicitarea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității fiind deci neîntemeiată. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: În temeiul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 „ lucrător al Securității - orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste”. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008 „ Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”. - Se reține că numiții I.C. și V.S. - au formulat cerere de verificare în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 iar nu numitul P.F.

despre care arată recurentul că oricum era un informator de bună voie al Securității, primind sume de bani pentru serviciile sale și cu care se află în relații de amiciție. Prin urmare, premisa de nelegalitate și netemeinicie vizează un aspect nerelevant pentru soluționarea cauzei întemeiate pe art. 1 alin. (7) din Ordonanța precitată. - În ceea ce privește justificările aduse de recurent în sensul că a respectat ordinele primite de la superiori și regulamentele militare, așa cum a arătat și instanța fondului aceste aspecte nu prezintă relevanță din punct de vedere al legiuitorului, condițiile care trebuie îndeplinite sunt prevăzute în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. - Referitor la îndeplinirea condiției privind desfășurarea de activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale se reține că și aceasta este îndeplinită în ceea ce privește pe numiții I.C.

și V.S. Astfel, din dosarele de urmărire operativă depuse la dosar de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, rezultă că numita S.V. a deținut și a dat numitului G.B. semnalat cu manifestări ostile reviste pornografice pe care le-a primit de la suedeza L.B. De asemenea, în dosarul informativ privind pe V.V.G. - apare o notă către Direcția a II-a, despre numita V.S., unde locuiește, unde lucrează, condițiile de trai în comun cu chiriașii, faptul că o vizitează un bărbat care poartă barbă și alte detalii personale. În legătură cu numitul I.C. - recurentul apare în documentul numit „Completare la planul de măsuri în DUI - „I.” - I.C.” - care se refereau la măsura de a subtiliza cheile familiei lui I.C.

pentru a pătrunde în domiciliu în scopul instalării mijloacelor de interceptare speciale. Rezultă din actele depuse că, prin activitățile desfășurate, recurentul a suprimat și îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale persoanelor care au solicitat verificarea, precum dreptul la viață privată, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor. Imixțiunile în viața și conștiința persoanelor, în timpul regimului comunist, în felul în care a procedat recurentul sunt considerate printre cele mai periculoase acțiuni, încalcă fundamental dreptul la viață privată a individului, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a fi, de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile.

Temeiul legal al soluției adoptate Față de cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică și că nu există motive de casare sau modificare a acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.N. împotriva sentinței civile nr. 5488 din 30 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 septembrie 2012.