ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 412/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura derulată în primă instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) a chemat în judecată pe pârâtul B.T., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererile din 24 septembrie 2008 și 06 noiembrie 2008, adresate C.N.SA.S. de către M.A.

și A.P., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor nr. 11129 (cota C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează în volumul 1, filele 2, 32, 166, 187 și nr. 12417 (cota C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează la filele 59v, 62v, 82. Reclamantul a mai arătat, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare din 09 februarie 2010, precum și din înscrisurile atașate acțiunii, că pârâtul având gradul de maior în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Constanța, Serviciul 1, a propus măsurile informativ operative descrise în Nota de constatare depusă la dosar (filele 31-40 dosar fond) pentru a se stabilit despre o persoană "dacă a renunțat definitiv la concepțiile sale dușmănoase sau dacă mai audiază postul de radio „Europa Liberă", în ideea prevenirii unor eventuale încercări de a-și relua acțiunile dușmănoase”.

Măsurile propuse de pârât au fost puse în aplicare așa cum rezultă din materiale depuse în susținerea acțiunii. S-a mai susținut că în calitate de locotenent-colonel în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Constanța, Serviciul 1, în vederea documentării activității unui fost condamnat politic considerat „pretabil la acțiuni dușmănoase regimului socialist", pârâtul a propus alte măsuri informativ - operative descrise în aceeași Notă de constatare.

De asemenea, în aceeași calitate de locotenent-colonel în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Constanta, Serviciul 1, pârâtul a propus deschiderea unui dosar de urmărire informativă asupra unui fost deținut politic, în vederea stabilirii „preocupărilor prezente ale obiectivului și a prevenirii desfășurării unor acțiuni ostile, clandestine sau de trecere frauduloasă a frontierei de stat". Reclamantul a opinat că activitățile desfășurate de pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislație în vigoare la acea dată: - dreptul la viață privată, secretul corespondenței prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice; - dreptul la libera circulație prevăzut de art. 12 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice; - dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice.

Prin întâmpinarea formulată la data de 22 noiembrie 2010, pârâtul B.T. a solicitat respingerea acțiunii în constatare ca nefondată și a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, prin raportare la art. 21, art. 23 alin. (2), art. 51, 52 alin. (1), art. 126 alin. (5), din Constituție. Prin încheierea pronunțată la data de 10 februarie 2011, Curtea a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, stabilind termen pentru continuarea judecății acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința civilă nr. 2321 din 24 martie 2011 Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul B.T. și a constatat existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, este lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Prima instanță a constatat că pârâtul B.T.

îndeplinește condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, întrucât a avut gradele de maior (1977, 1978, 1979) și locotenent colonel (1984, 1985, 1987, 1988, 1989) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Constanța, Serviciul 1, iar în această calitate a dispus și a întreprins măsurile informativ - operative menționate în Nota de constatare din 09 februarie 2010, care nu au fost contestate în cauză.

A mai reținut că prin activitățile desfășurate de pârât în scopul susținerii regimului totalitar comunist au fost suprimate drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv: dreptul la viață privată, secretul corespondenței prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice, dreptul la libera circulație prevăzut de art. 12 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice.

În concluzie, pentru considerentele evidențiate, Curtea de Apel București a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, astfel că acțiunea este întemeiată. 3. Recursul declarat de B.T. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B.T., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul susține că instanța de fond a ignorat cadrul normativ în care și-a desfășurat activitatea, scopul activității de informații nefiind susținerea puterii totalitare, ci apărarea securității statului.

Într-o critică distinctă recurentul dezvoltă teza potrivit căreia faptele imputate nu erau incriminate de legislația în vigoare anterior anului 1989, așa încât nu poate fi condamnat în prezent. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de drept și de fapt relevante Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității, a recurentului-pârât B.T.

Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în acest sens în temeiul art. 1 alin. (7) din același act normativ de către două persoane urmărite de Securitate, menționate la pct. I.1, recurentul în calitate de ofițer contribuind la instrumentarea dosarelor acestora. Prima instanță, analizând înscrisurile depuse în probațiune de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a ajuns la concluzia că ambele condiții impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea calității de lucrător al Securității, sunt îndeplinite în speță. Această concluzie este corectă și este împărtășită și de instanța de recurs.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul nu a negat nici calitatea de ofițer al Securității și nici autenticitatea înscrisurilor întocmite în această calitate în instrumentarea dosarelor 11129, 12417 și 11308 (cote C.N.S.A.S.). Întreaga sa apărare a avut în vedere împrejurarea că, în calitate de militar și cadru de informații, s-a conformat reglementărilor existente, mai ales Constituției din anul 1965 și Legii nr. 24/1968 privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Securității Statului. Această apărare generică nu poate fi primită întrucât măsurile pe care le-a dispus în calitate de ofițer de Securitate, cum ar fi: interceptarea corespondenței, a convorbirilor telefonice, identificarea vecinilor unor foști deținuți politici, ori inițiativa de urmărire informativă a fiicei unui fost deținut politic, exced în mod evident prevederilor legale invocate și demonstrează, în contextul dosarelor de acest tip, chiar exces de zel.

De altfel, după cum a reiterat Curtea Constituțională în decizia nr. 1309 din 4 octombrie 2011, prin care a soluționat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 invocată de recurentul-reclamant, acest act normativ „urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale”. Cât privește considerațiile recurentului referitoare la răspunderea sa penală acestea nu au legătură cu cauza.

2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.T., împotriva sentinței civile nr. 2321 din 24 martie 2011 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2012.