ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1424/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, C.N.S.A.S. a formulat

acțiune în constatare a existenței calității de lucrător al Securității în ceea

ce-l privește pe pârâtul A.I.

În motivarea cererii

s-a arătat că pârâtul a avut gradul de ofițer în cadrul I.J.S. Timiș iar prin

activitățile desfășurate a suprimat drepturi și libertăți fundamentale

recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată.

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 3289 din 9 mai 2011 a Curții de Apel București a fost admisă cererea

reclamantului C.N.S.A.S. și s-a constatat existența calității de lucrător al

Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul A.I.

În motivarea soluției

de fond, s-au invocat dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 și s-a

reținut că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege: pârâtul a avut gradul de

căpitan și respectiv maior în cadrul I.J.S. Timiș, Serviciul 1/A, iar prin

măsurile întreprinse de către pârât au fost încălcate flagrant drepturi și

libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare.

S-a arătat că

pârâtul, în calitatea sa de ofițer de Securitate, a aprobat efectuarea unor

măsuri informativ-operative asupra activităților cu scop literar.

De asemenea, în

calitate de ofițer al fostei Securități, a dispus întreprinderea unor măsuri

acoperite de influențare pozitivă asupra unei persoane semnalată că sub

influența posturilor de radio capitaliste "E.L." pe care le asculta,

are concepții ostile și întreține relații apropiate cu preotul N.L. , element

protestatar și disident, dat afară din cadrul preoțimii.

Din documentele

administrate în cauză, activitatea pârâtului s-a remarcat prin acțiunile ce-au

avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

respectiv dreptul la viață privată, încălcându-se concomitent și dreptul

fundamental la libertatea de opinie și de exprimare.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul A.I.

În motivele de recurs

se arată că prin Întâmpinarea depusă la 3 septembrie 2010 au fost invocate

unele excepții de procedură.

S-a invocat faptul că

C.N.S.A.S. a făcut cercetări la cererea adresată de cetățeanul B.H. cu privire

la dosarele referitoare la B.N., dar au fost încălcate prevederile art. 1 alin.

(8) și (9) pentru că nu se putea solicita accesul la dosarele tatălui și se

impunea respingerea acțiunii reclamantului C.N.S.A.S.

Unele documente au

fost prezentate în limba germană și nu în limba română, iar reclamantul

C.N.S.A.S. nu a certificat materialele în limba germană iar acesta constituie

un nou motiv pentru respingerea acțiunii reclamantului.

Recurentul consideră

că din exprimarea folosită de O.U.G. nr. 24 și a Legii nr. 293/2008 - accesul

la propriul dosar, rezultă că reclamantul nu putea extinde verificările și la

alte dosare decât printr-un abuz de drept.

De asemenea,

apreciază că B.N. nu a fost urmărit și nu s-a aflat în atenția sa pe perioada

cât a stat în țară, unele materiale, inclusiv cele prin care acesta a fost

urmărit informativ, deși C.N.S.A.S. i le atribuie, acest lucru este imposibil

pentru că în acea perioadă nu era ofițer, iar celelalte materiale nu reprezintă

o urmărire a acestui cetățean și trebuie făcută distincția între instructaj

general și sarcini trasate.

Instanța de fond nu a

răspuns la aceste excepții și argumente prezentate în întâmpinare, fiind

încălcate flagrant prevederile art. 261 pct. 3 C. proc. civ., dar și cele ale

art. 261 pct. 5 C. proc. civ. pentru că nu sunt prezentate motivele de fapt și

de drept pentru care au fost înlăturate.

Instanța de fond a

preluat termenii utilizați de C.N.A.S., a dispus, a aprobat, deși corect era

"a propus", mai ales că acești termeni sunt foarte importanți într-un

cadru cum este cel militar.

În temeiul art. 304

1

C. proc. civ. s-au prezentat ca argumente pentru casarea sentinței:

- în motivarea

sentinței a fost folosit numele T.W., dar în materialele la care a avut acces

pârâta erau folosite inițialele T.W.;

- instanța a reținut

ca o încuviințare sublinierile făcute la fiecare poezie, dar acest material nu

i-a fost comunicat pârâtului;

- deși instanța a

arătat că pârâtul a dispus măsuri de influențare pozitivă, recurentul arată că

a propus măsurile, iar prin aprobarea șefului ierarhic au devenit ordine de

executat, dar cel urmărit nu putea să se simtă lezat în drepturile sale

fundamentale pentru că procedeul era strict secret;

- susținerile

instanței că legea nu are scop punitiv și nu instituie o responsabilitate

penală nu se impun a fi reținute.

S-a solicitat casarea

sentinței și respingerea acțiunii în constatare inițiată de C.N.S.A.S.

A fost înaintată la

dosar Decizia nr. 1309 din 9 octombrie 2011 pronunțată de Curtea

Constituțională în Dosarul nr. 12143/2/2009 al Curții de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal, ca urmare a sesizării înaintate la 6 iulie

2011, decizie prin care a fost respinsă ca neîntemeiată, excepția de

neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 și Legea nr. 293/2008.

La 14 martie 2012

recurentul a depus la dosar o "Completare la recurs".

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul pentru următoarele considerente:

În cadrul motivelor

de recurs recurentul a invocat faptul că hotărârea instanței de fond nu este

motivată pentru că nu au fost prezentate motivele de fapt și de drept pentru

care au fost respinse argumentele și apărările pârâtului.

Din verificarea

hotărârii instanței de fond rezultă că hotărârea instanței de fond este

motivată atât în fapt și în drept, dar nu se poate cere instanței să prezinte

motivele pentru care nu a luat în considerare fiecare argument invocat în

apărarea pârâtului, mai ales că întâmpinarea era redactată pe 32 de pagini.

Pentru că unele

apărări au fost preluate și în cadrul motivelor de recurs, acestea vor fi

analizate.

Potrivit art. 1 alin.

(8) din O.U.G. nr. 24/2008 "De drepturile prevăzute la alin. (1) - (7)

beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea inclusiv

ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari. De aceste drepturi

beneficiază în primul rând soțul supraviețuitor și după aceea rudele în ordinea

proximității legăturii de rudenie. În cazul rudelor de același grad, au acces

la dosar toți în mod egal, iar în cazul publicării dosarului sau elementelor

din dosar, este nevoie de consimțământul tuturor".

În raport de aceste

prevederi, în mod corect, C.N.S.A.S. a efectuat verificări pentru a se putea

stabili calitatea de lucrător al Securității a persoanelor care au instrumentat

dosarul B.N., tatăl persoanei care a făcut solicitarea către

intimatul-reclamant.

De altfel, chiar

recurentul recunoaște că de dreptul de acces la propriul dosar beneficiază

soțul supraviețuitor și alte rude și astfel nu se poate considera nelegală

sesizarea C.N.S.A.S.

Faptul că la dosar a

fost depus vreun document în limba germană nu poate duce la nulitatea acțiunii

în constatare având în vedere că înscrisurile care susțineau Nota de constatare

sunt în limba română.

Deși se susține că

recurentul-pârât nu ar fi urmărit pe B.N., actele depuse de intimat dovedesc

contrariul, iar faptul că a făcut numai "propuneri" care au fost

aprobate de conducătorii Securității nu poate conduce la concluzia că prin

măsurile propuse nu au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale.

Deși recurentul a

invocat și dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu a indicat care sunt

formele de procedură încălcate și care să atragă sancțiunea nulității prevăzute

de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., iar dacă referirile la acest motiv de

recurs erau făcute în legătură cu nemotivarea hotărârii, atunci dispozițiile

art. 304 pct. 5 C. proc. civ. sunt nerelevante deoarece nelegalitatea hotărârii

pentru nemotivare este reglementată printr-un motiv distinct de recurs - art.

304 pct. 7 C. proc. civ.

Referitor la

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și la argumentele invocate de

recurent, se constată că și acestea sunt nefondate.

Deși se susține că

numai din hotărârea instanței de fond a aflat că o notă se referea la o

persoană T.W., se poate observa că instanța de fond a folosit datele din Nota

de constatare aflată la dosarul instanței de fond.

Chiar dacă instanța

de fond a reținut faptul că recurentul a făcut unele sublinieri pe unele

materiale, nu se poate considera nelegală numai pentru acest aspect.

Nu vor fi reținute

nici susținerile din recurs potrivit cărora recurentul numai a

"propus" măsuri, iar acestea, având caracter secret, nu puteau leza

drepturile vreunei persoane deoarece legea nu distinge între lucrătorii care au

"propus" și cei care au "aprobat" luarea unor măsuri

împotriva persoanelor urmărite, iar faptul că acele măsuri aveau caracter

secret nu înseamnă că nu au dus la încălcarea unor drepturi fundamentale ce

erau recunoscute și de legislația în vigoare la acel moment.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul A.I. împotriva Sentinței nr. 3298 din 9 mai 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 martie 2012.

Procesat de GGC - AA