ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3854/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul L.G. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererile nr. P5798/06 din 12 decembrie 2008, nr. P4080/07 din 1 iulie 2009 și nr. P1179/10 din 10 martie 2010, adresate C.N.S.A.S. de către numiții P.S., P.T. și N.M., s-a solicitat verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarelor fond informativ nr. x, nr. y și nr. z (cote C.N.S.A.S.).

În aceste dosare, pârâtul a întocmit documente care se regăsesc la filele menționate, corespunzător fiecărei cote arhivistice. Raportat la prevederile art. 1 și 8 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, reclamantul a apreciat că este legală cererea formulată.

Reclamantul învederează că din cuprinsul notei de constatare din 14 octombrie 2010, precum și al înscrisurilor atașate cererii, rezultă că pârâtul a avut gradul de maior și funcția de șef al Inspectoratului Județean de Securitate Alba (1985, 1986, 1989). În această calitate, pârâtul a aprobat avertizarea unei persoane semnalată cu "atitudine necorespunzătoare, făcând afirmații tendențioase la adresa politicii statului român, calomniind înalte personalități" și totodată, a aprobat interceptarea convorbirilor telefonice, interesând "relațiile de interes ce le are, natura lor, vizite, deplasări, aspecte privind comentariile politice, alte preocupări de interes operativ". De asemenea, pârâtul a aprobat "destrămarea unui anturaj de tineri", aflați în atenția Securității deoarece "se întâlneau periodic în diferite locuri, unde se comentau ostil știrile audiate la posturile de radio străine, îndeosebi E.L., manifestându-și nemulțumirea față de realizările din țara noastră, fac apologia vieții din Occident pe fondul cărora își propun și plecarea ilegală din țară". Mai mult, în contextul urmăririi informative a unui preot greco-catolic, "semnalat în relații apropiate cu episcopii nereveniți T.A.

din Reghin și P.I. din Lugoj", pârâtul a aprobat trimiterea spre exploatare la inspectoratele interesate a tuturor informațiile referitoare la grupul menționat.

Reclamantul mai arată în probațiunea cauzei și raportarea către Direcția I a Securității Statului a informațiilor obținute, prin măsurile operative specifice, în cadrul urmăririi conducătorului pe țară al asociației "O.D". În concluzie, reclamantul opinează că activitățile desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, dreptul la libertate religioasă prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, dreptul la viață privată, prevăzut de art. 33 (secretul convorbirilor telefonice) din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

1.2. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii. Pârâtul a arătat că acțiunea reclamantului este vădit netemeinică și nelegală întrucât, pe de o parte, nu stabilește ca acesta să fi întreprins acțiuni concrete prin care să fi îngrădit efectiv anumite drepturi și libertăți fundamentale prevăzute de Constituția din 1965, iar pe de altă parte, în acțiune sunt invocate doar trunchiat, ca suport legal al unor pretinse încălcări, anumite prevederi ale respectivei Constituții sau se au în vedere prevederi ale Constituției actuale. Astfel, cu privire la aprobarea măsurii avertizării, pârâtul precizează că avertizarea nu era o măsură de sancționare, ce ar fi putut implica încălcarea sau îngrădirea unor drepturi fundamentale, ci o măsură pur de prevenire, luată față de o persoană care era pe punctul de a comite ori chiar comisese o infracțiune contra securității statului.

Pârâtul susține că este netemeinică și concluzia că prin aprobarea interceptării convorbirilor telefonice și prin punerea în aplicare a acestei măsuri, ar fi încălcat dreptul la viață privată, întrucât, în realitate, prin aceste acțiuni ar fi putut încălca doar prevederile art. 28 din actuala Constituție, care stipulează că secretul convorbirilor telefonice este inviolabil. Arată că aplicarea acestei prevederi ar încălca principiul neretroactivității legii, consacrat în art. 11 alin. (2) al aceleași Constituții. De asemenea, interceptarea convorbirilor telefonice, ca și măsurile care să garanteze secretul acestora, erau prevăzute în ordine și instrucțiuni ale ministrului de interne, pe care cadrele fostei Securități erau obligate să le respecte și să le aplice necondiționat.

Cu privire la concluzia că ar fi îngrădit dreptul la libertate religioasă, pârâtul menționează că reclamantul face, fără temei, trimitere indirectă la art. 29 alin. (1) din Constituția actuală. În plus, în acțiune, reclamantul se referă la Asociația "O.D.'', care ar fi făcut obiectul unor pretinse acțiuni de îngrădire, omițând a preciza că, în realitate, respectiva asociație era o sectă desprinsă din cultul ortodox, rămasă în afara legii după adoptarea Decretului nr. 177/1948 și dezavuată chiar de către Biserica Ortodoxă Română. Pârâtul mai învederează că din conținutul acțiunii formulate de reclamant și al notei de constatare anexate, nu rezultă nicio activitate aprobată, coordonată sau întreprinsă de acesta, prin care să fi încălcat sau îngrădit efectiv respectivul drept fundamental.

Rezultă doar că au fost întreprinse anumite acțiuni de supraveghere informativă, raportate și la unitatea centrală de profil, în legătură cu unele evenimente și ceremonii cu caracter religios (o înmormântare, comemorări) preconizate sau desfășurate în public, fără a fi intervenit cu absolut nimic pentru a le tulbura, îngrădi sau împiedica. Astfel, faptul că nu există nicio dovadă că ar fi îngrădit vreun drept fundamental reiese chiar din formularea cuprinsă în finalul acțiunii reclamantului, din care rezultă fără dubii că acesta se bazează, în concluziile sale, nu pe probe, ci pe simple presupuneri. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 6019 din 19 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.

și a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului L.G. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâtul a avut gradul de maior și a deținut funcția de șef al Inspectoratului Județean de Securitate Alba în anii 1985, 1986 și 1989. În raport de conținutul înscrisurilor care atestă aceste calități, instanța apreciat îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității.

În această calitate, în Dosarul de urmărire informativă nr. a, pârâtul a aprobat avertizarea unei persoane semnalată cu "atitudine necorespunzătoare, făcând afirmații tendențioase la adresa politicii statului nostru, calomniind înalte personalități". Astfel, rezoluția olografă, semnată de pârât, figurează pe un raport cu propuneri de avertizare a numitului P.E., din 21 iulie 1986, document în care se consemnează faptul că la data de 7 octombrie 1985, a fost deschis dosar de urmărire informativă asupra numitului P.E., temeiul deschiderii dosarului constituindu-l informațiile furnizate de o sursă, din care rezultă că persoana respectivă are o atitudine necorespunzătoare față de politica statului.

În procesul urmăririi informative, s-au obținut relații de la surse din care a reieșit faptul că numitul P.E. face des afirmații cu caracter tendențios la adresa politicii statului, comentează negativ unele neajunsuri și greutăți social-politice și elogiază modul de viață din Occident, făcând comparații defavorabile cu situația din țară. În cadrul aceluiași dosar de urmărire informativă, prin raportul din data de 23 octombrie 1985, completat de pârât, s-a aprobat folosirea mijloacelor T.O. (tehnică operativă) de tip I.C.T.

(interceptarea convorbirilor telefonice) la numitul P.E., lucrare ce a funcționat în perioada 24 octombrie 1985 - 24 noiembrie 1985 și care a urmărit "relațiile de interes ce le are, natura lor, vizite, deplasări, aspecte privind comentariile politice, alte preocupări de interes operativ". Măsura interceptării convorbirilor telefonice, aprobată de pârât, a fost pusă în aplicare, astfel cum rezultă din notele de transcriere a tehnicii operative aflate în Dosarul nr. a. A mai reținut instanța că în Dosarul de supraveghere informativă nr. b, având ca titular pe numitul C.M.I., pârâtul a aprobat raportul cu propuneri de destrămare a unui anturaj de tineri din orașul Zlatna, din data de 18 noiembrie 1989, care se întâlneau periodic în diferite locuri, unde se comentau ostil știrile audiate la posturile de radio străine, îndeosebi E.L., manifestându-și nemulțumirea față de realizările din țară și făcând apologia vieții din Occident, pe fondul cărora își propuneau și plecarea ilegală din țară.

În același raport s-a consemnat că s-a propus luarea unor măsuri preventive de securitate care să conducă la destrămarea anturajului și la determinarea persoanelor în cauză să adopte o poziție corespunzătoare, respectiv, avertizare, atenționare, semnalarea organelor de poliție pentru fapte de competența acestora, "informarea scrisă a conducerii I.P.E.G.G. București în legătură cu aspectele legate de preocupările formațiunii detașate în orașul Zlatna, pentru a analiza oportunitatea menținerii celor implicați în acest punct de lucru", "informarea organului de partid județean cu problematica ce a rezultat din acest caz". Măsurile operative privind persoanele urmărite, propuse de către pârât, au fost puse în aplicare, astfel cum rezultă din "raportul privind măsurile întreprinse pentru destrămarea anturajului din orașul Zlatna", din noiembrie 1989, aprobat de pârât.

De asemenea, în Dosarul de urmărire informativă nr. I 567, privind pe numitul M.I., preot greco-catolic, "semnalat în relații apropiate cu episcopii nereveniți T.A. din Reghin și P.I. din Lugoj", prin adresele din 11 februarie 1989, emise de I.J.S. Alba către I.J.S. Mureș și I.J.S. Sibiu, aprobate de către pârât, au fost trimise spre exploatare informații referitoare la persoanele menționate.

S-a mai constatat că în Dosarul de urmărire informativă nr. I 4964, privind pe numitul D.T., conducător de țară al asociației "O.D.", care a fost urmărit pentru relații cu elemente ostile din țară și străinătate, prin adresele din 11 februarie 1988 și 8 martie 1988, aprobate de către pârât, au fost raportate către Direcția I a Securității Statului informațiile obținute prin măsurile informativ-operativ specifice cu privire la conducerea grupării religioase "O.D.". Informațiile au vizat datele la care vor avea loc întrunirile adepților acestei grupări, precum și măsurile luate de organele de securitate în vederea prevenirii realizării unei "manifestări ostășești specifice" și reducerii amplorii acesteia.

În opinia instanței, înscrisurile existente la dosarul cauzei demonstrează că în desfășurarea urmăririi informative, pârâtul a dispus măsuri de natură să aducă atingere drepturilor persoanelor urmărite, documentele întocmite și semnate de către acesta, precum și măsurile dispuse în calitatea sa de lucrător al securității, conținând informații referitoare la persoanele aflate în supravegherea organelor de securitate. În consecință, instanța a apreciat că și a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că prin acțiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al Securității, pârâtul a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, dreptului la libertate religioasă prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptului la viață privată, prevăzut de art. 33 (secretul convorbirilor telefonice) din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Îngrădirea acestor drepturi s-a realizat prin instrumentarea dosarelor de investigații deschise în privința persoanelor urmărite, pentru stabilirea activității și atitudinii, față de regim, a concepțiilor lor politice, a naturii relațiilor acestora cu diverse persoane, prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă a anumitor persoane, surse care au oferit date referitoare la viața privată a celor urmăriți.

Instanța a înlăturat apărările pârâtului potrivit cu care, măsurile dispuse în dosarele de urmărire informativă anterior menționate, se înscriau în prevederile legale în vigoare la acel moment, reținând că erau considerate drept ostile regimului total comunist orice critici aduse ideologiei oficiale, inclusiv legăturile cu anumite persoane cunoscute ca având o atitudine potrivnică regimului comunist, iar măsurile luate de către pârât au urmărit anihilarea demersurilor persoanelor vizate, nu în scopul apărării țării, ci în mod evident, pentru susținerea sistemului totalitar comunist. 3. Motivele de recurs înfățișate de recurentul-pârât În termen legal, împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul L.G.

invocând ca temei legal al demersului său motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., cu referire specială la motivarea sumară neconvingătoare și eliptică a hotărârii atacate. În speță, prin motivele de recurs dezvoltate au fost înfățișate următoarele critici față de sentința primei instanțe: - în raport de legislația în vigoare care a stat la baza promovării acțiunii de către reclamanta C.N.S.A.S., instanța de fond nu era competentă material să soluționeze o acțiune civilă; - pe lângă excepția necompetenței materiale se repun în discuție (i) excepția lipsei de interes, (ii) excepția lipsei calității de reprezentat al C.N.S.A.S., cu precizarea că în mod evident scopul O.U.G.

nr. 24/2008 este străin de ideea de justiție echitabilă, nefiind respectat nici principiul egalității de tratament; - în contextul unor aprecieri personale referitoare la conținutul și finalitatea reglementării cuprinse în O.U.G. nr. 24/2008, recurentul a menționat că în motivarea hotărârii se vorbește numai la modul general de activitățile desfășurate, fără a se indica efectele produse, în concret, asupra persoanelor presupus prejudiciate; - simplul fapt că a folosit la ordin și sub comandă militară ierarhică mijloacele muncii informative, că a recrutat informatori și colaboratori, nu poate și nu trebuie încadrat în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2005, aprecierile instanței de fond fiind lapidare și pur subiective.

4. Soluția și considerentele instanței de recurs Recursul nu este fondat și urmează a fi respins în considerarea celor în continuare arătate. Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legii incidente, Înalta Curte răspunzând criticilor înfățișate de recurent arată după cum urmează: Excepția necompetenței secției de contencios administrativ invocată de recurent în privința acțiunilor C.N.S.A.S. promovate în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 este nefondată, deoarece art. 11 din acest act normativ reglementează competența exclusivă a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, de a soluționa acțiunile în constatarea calității de lucrător sau colaborator al securității, soluționarea recursurilor revenind în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înscrisurile (documente din arhiva C.N.S.A.S., note de constatare) care fundamentează acțiunea în instanță a C.N.S.A.S. în sensul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 nu sunt "acte administrative cu caracter militar" cum greșit se susține, în principiu, pentru a se motiva excepția necompetenței materiale, întrucât aceste acte exceptate de la controlul instanțelor judecătorești trebuie să emane de la o autoritate publică cu caracter de comandament militar, să fie emise în scop militar, în vederea executării unui ordin, a unei comenzi, condiții care nu sunt îndeplinite în documentele C.N.S.A.S. depuse la dosar, excepția de necompetență invocată de recurent fiind, în concluzie, nefondată.

C.N.S.A.S. are calitate procesuală activă de a promova acțiunea în constatarea calității de "lucrător" al securității împotriva pârâtului, fiindu-i conferită această calitate de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, art. 9 - 11, reprezentarea instituției fiind legal asigurată, potrivit delegației de la dosar, criticile fiind nefondate și sub acest aspect. Recurentul nu a motivat și susținut excepția lipsei de interes, astfel că și această critică se privește ca neîntemeiată. Susținerile recurentului-pârât asupra fondului cauzei reprezintă, astfel după cum constată Înalta Curte, în cea mai mare parte, considerații personale asupra scopului O.U.G.

nr. 24/2008, reflecții subiective cu privire la activitățile desfășurate de foștii ofițeri ai securității și interpretări proprii a dispozițiilor legale de deconspirare a activității acestora care a adus atingere unor drepturi fundamentale ale omului recunoscute la legislația în vigoare la acea dată, prin suprimarea sau îngrădirea acestora, fără a reprezenta veritabile critici la adresa sentinței atacate. Analizând cele prezentate de recurent prin prisma dispozițiilor legale indicate de acesta, se constată că nu sunt incidente cauzei dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât sentința recurată este corespunzător și temeinic motivată, fără a cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, în sensul acestui text și nici ale art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., deoarece nu s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nu s-a schimbat natura sau înțelesul lămurit sau neîndoielnic al acestuia, așa cum prevede acest text invocat de recurent. Motivele de recurs formulate de pârât privind insuficiența probatorie a înscrisurilor depuse la dosar și neexercitarea unor acțiuni, activități care să fi suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ar putea fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, verificând hotărârea și prin prisma dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 "lucrător al securității" este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Recurentul-pârât L.G. îndeplinește acest condiții, deoarece a avut gradele de maior și funcția de șef servicii I.J.S. Alba (1985, 1986, 1989). Înscrisurile depuse la dosar dovedesc cu prisosință imixtiunile recurentului în viața privată a unor persoane prin măsuri dispuse sau aprobate de recurentul-pârât, care au încălcat drepturi sau libertăți fundamentale cum ar fi dreptul la viață privată, dreptul la libera exprimare, la libertatea opiniilor și libertatea religioasă. Astfel, după cum în mod argumentat, raportat la actele depuse la dosar, a reținut și prima instanță, recurentul a întocmit rapoarte cu propuneri de destrămare a unui grup de tineri din Orașul Zlatna (18 noiembrie 1998, Dosar de supraveghere nr. b având ca titular pe C.M.I.) care se întâlneau periodic, comentând ostil știrile analizate la posturile de radio străine, mai ales E.L.

În aceste rapoarte s-a menționat propunerea luării unor măsuri preventive de securitate, incluzând, inter alia, semnalarea organelor de poliție. Relevantă din perspectiva conținutului normei legale sus citate, respectiv art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este și activitatea depusă de recurent în Dosar de urmărire informativă nr. I 567 privind pe numitul M.I., preot greco-catolic ca și în Dosarul de urmărire informativă nr. I 4964 privind pe numitul D.T., conducător de țară al asociației "O.D.", fiind trimise spre exploatare informațiile referitoare la persoanele menționate.

În acord cu cele judicios arătate și reținute și de prima instanță, Înalta Curte apreciază că nu pot fi primite apărările recurentului-pârât în sensul că măsurile dispuse în dosarele de urmărire informativă se înscriau în conținutul prevederilor legale în vigoare la acel moment câtă vreme toate acțiunile demonstrate ale pârâtului, vizând punerea sub lupă a vieții private dar și profesionale a persoanelor urmărite pentru opiniile lor referitoare la regimul comunist, pentru intenția de părăsire a țării, au suprimat, respectiv au îngrădit efectiv drepturi și libertăți fundamentale consacrate legislativ în epocă (art. 28 din Constituția din 1965). În plus, este de reținut că la dosar sunt depuse numeroase alte înscrisuri care dovedesc implicarea personală a recurentului în activitățile de urmărire și supraveghere informativă a anumitor persoane, susținerile acestuia privind insuficiența probatorie sau nedovedirea încălcării unor drepturi fundamentale ale persoanelor fiind nefondate.

Împrejurarea că nu s-ar fi probat consecințele nefavorabile suferite de persoanele urmărite nu are relevanță, deoarece legea nu prevede o asemenea condiție pentru constatarea calității de "lucrător" în temeiul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Situația relevată de recurent, privind folosirea, în prezent, a unor practici și metode identice cu cele de altădată, care au încălcat drepturi și libertăți fundamentale depășește cadrul procesual și nu poate fi reținută, O.U.G. nr. 24/2008 limitând verificarea "lucrătorilor Securității" numai pentru perioada 1945 - 1989. Constatând așadar că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) și (2) Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul pârâtului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.G. împotriva Sentinței nr. 6019 din 19 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2012. Procesat de GGC - AS