ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3854/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3854/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se constate existența calității de lucrător al Securității

în ceea ce îl privește pe pârâtul L.G.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererile nr. P5798/06 din 12 decembrie

2008, nr. P4080/07 din 1 iulie 2009 și nr. P1179/10 din 10 martie 2010,

adresate C.N.S.A.S. de către numiții P.S., P.T. și N.M., s-a solicitat

verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității,

pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarelor

fond informativ nr. x, nr. y și nr. z (cote C.N.S.A.S.). În aceste dosare,

pârâtul a întocmit documente care se regăsesc la filele menționate,

corespunzător fiecărei cote arhivistice. Raportat la prevederile art. 1 și 8

din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

293/2008, reclamantul a apreciat că este legală cererea formulată.

Reclamantul

învederează că din cuprinsul notei de constatare din 14 octombrie 2010, precum

și al înscrisurilor atașate cererii, rezultă că pârâtul a avut gradul de maior

și funcția de șef al Inspectoratului Județean de Securitate Alba (1985, 1986,

1989).

În această calitate,

pârâtul a aprobat avertizarea unei persoane semnalată cu "atitudine

necorespunzătoare, făcând afirmații tendențioase la adresa politicii statului

român, calomniind înalte personalități" și totodată, a aprobat

interceptarea convorbirilor telefonice, interesând "relațiile de interes

ce le are, natura lor, vizite, deplasări, aspecte privind comentariile

politice, alte preocupări de interes operativ".

De asemenea, pârâtul

a aprobat "destrămarea unui anturaj de tineri", aflați în atenția

Securității deoarece "se întâlneau periodic în diferite locuri, unde se

comentau ostil știrile audiate la posturile de radio străine, îndeosebi E.L.,

manifestându-și nemulțumirea față de realizările din țara noastră, fac apologia

vieții din Occident pe fondul cărora își propun și plecarea ilegală din

țară".

Mai mult, în

contextul urmăririi informative a unui preot greco-catolic, "semnalat în

relații apropiate cu episcopii nereveniți T.A. din Reghin și P.I. din

Lugoj", pârâtul a aprobat trimiterea spre exploatare la inspectoratele

interesate a tuturor informațiile referitoare la grupul menționat.

Reclamantul mai arată

în probațiunea cauzei și raportarea către Direcția I a Securității Statului a

informațiilor obținute, prin măsurile operative specifice, în cadrul urmăririi

conducătorului pe țară al asociației "O.D".

În concluzie,

reclamantul opinează că activitățile desfășurate de către pârât, în calitate de

angajat al fostei Securități, au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv,

dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28

din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice, dreptul la libertate

religioasă prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965, coroborat cu

art. 18 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, dreptul

la viață privată, prevăzut de art. 33 (secretul convorbirilor telefonice) din

Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice.

1.2. Prin

întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.

Pârâtul a arătat că

acțiunea reclamantului este vădit netemeinică și nelegală întrucât, pe de o

parte, nu stabilește ca acesta să fi întreprins acțiuni concrete prin care să

fi îngrădit efectiv anumite drepturi și libertăți fundamentale prevăzute de

Constituția din 1965, iar pe de altă parte, în acțiune sunt invocate doar

trunchiat, ca suport legal al unor pretinse încălcări, anumite prevederi ale

respectivei Constituții sau se au în vedere prevederi ale Constituției actuale.

Astfel, cu privire la

aprobarea măsurii avertizării, pârâtul precizează că avertizarea nu era o

măsură de sancționare, ce ar fi putut implica încălcarea sau îngrădirea unor

drepturi fundamentale, ci o măsură pur de prevenire, luată față de o persoană

care era pe punctul de a comite ori chiar comisese o infracțiune contra

securității statului.

Pârâtul susține că

este netemeinică și concluzia că prin aprobarea interceptării convorbirilor

telefonice și prin punerea în aplicare a acestei măsuri, ar fi încălcat dreptul

la viață privată, întrucât, în realitate, prin aceste acțiuni ar fi putut

încălca doar prevederile art. 28 din actuala Constituție, care stipulează că

secretul convorbirilor telefonice este inviolabil. Arată că aplicarea acestei

prevederi ar încălca principiul neretroactivității legii, consacrat în art. 11

alin. (2) al aceleași Constituții.

De asemenea,

interceptarea convorbirilor telefonice, ca și măsurile care să garanteze

secretul acestora, erau prevăzute în ordine și instrucțiuni ale ministrului de

interne, pe care cadrele fostei Securități erau obligate să le respecte și să

le aplice necondiționat.

Cu privire la

concluzia că ar fi îngrădit dreptul la libertate religioasă, pârâtul

menționează că reclamantul face, fără temei, trimitere indirectă la art. 29

alin. (1) din Constituția actuală. În plus, în acțiune, reclamantul se referă

la Asociația "O.D.'', care ar fi făcut obiectul unor pretinse acțiuni de

îngrădire, omițând a preciza că, în realitate, respectiva asociație era o sectă

desprinsă din cultul ortodox, rămasă în afara legii după adoptarea Decretului

nr. 177/1948 și dezavuată chiar de către Biserica Ortodoxă Română.

Pârâtul mai

învederează că din conținutul acțiunii formulate de reclamant și al notei de

constatare anexate, nu rezultă nicio activitate aprobată, coordonată sau

întreprinsă de acesta, prin care să fi încălcat sau îngrădit efectiv

respectivul drept fundamental. Rezultă doar că au fost întreprinse anumite

acțiuni de supraveghere informativă, raportate și la unitatea centrală de

profil, în legătură cu unele evenimente și ceremonii cu caracter religios (o

înmormântare, comemorări) preconizate sau desfășurate în public, fără a fi

intervenit cu absolut nimic pentru a le tulbura, îngrădi sau împiedica. Astfel,

faptul că nu există nicio dovadă că ar fi îngrădit vreun drept fundamental

reiese chiar din formularea cuprinsă în finalul acțiunii reclamantului, din

care rezultă fără dubii că acesta se bazează, în concluziile sale, nu pe probe,

ci pe simple presupuneri.

instanței de fond

Prin Sentința nr.

6019 din 19 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul

C.N.S.A.S. și a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința

pârâtului L.G.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că pârâtul a avut gradul de maior

și a deținut funcția de șef al Inspectoratului Județean de Securitate Alba în

anii 1985, 1986 și 1989.

În raport de

conținutul înscrisurilor care atestă aceste calități, instanța apreciat

îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității.

În această calitate,

în Dosarul de urmărire informativă nr. a, pârâtul a aprobat avertizarea unei

persoane semnalată cu "atitudine necorespunzătoare, făcând afirmații

tendențioase la adresa politicii statului nostru, calomniind înalte

personalități".

Astfel, rezoluția

olografă, semnată de pârât, figurează pe un raport cu propuneri de avertizare a

numitului P.E., din 21 iulie 1986, document în care se consemnează faptul că la

data de 7 octombrie 1985, a fost deschis dosar de urmărire informativă asupra

numitului P.E., temeiul deschiderii dosarului constituindu-l informațiile

furnizate de o sursă, din care rezultă că persoana respectivă are o atitudine

necorespunzătoare față de politica statului. În procesul urmăririi informative,

s-au obținut relații de la surse din care a reieșit faptul că numitul P.E. face

des afirmații cu caracter tendențios la adresa politicii statului, comentează

negativ unele neajunsuri și greutăți social-politice și elogiază modul de viață

din Occident, făcând comparații defavorabile cu situația din țară.

În cadrul aceluiași

dosar de urmărire informativă, prin raportul din data de 23 octombrie 1985,

completat de pârât, s-a aprobat folosirea mijloacelor T.O. (tehnică operativă)

de tip I.C.T. (interceptarea convorbirilor telefonice) la numitul P.E., lucrare

ce a funcționat în perioada 24 octombrie 1985 - 24 noiembrie 1985 și care a

urmărit "relațiile de interes ce le are, natura lor, vizite, deplasări,

aspecte privind comentariile politice, alte preocupări de interes

operativ".

Măsura interceptării

convorbirilor telefonice, aprobată de pârât, a fost pusă în aplicare, astfel

cum rezultă din notele de transcriere a tehnicii operative aflate în Dosarul

nr. a.

A mai reținut

instanța că în Dosarul de supraveghere informativă nr. b, având ca titular pe

numitul C.M.I., pârâtul a aprobat raportul cu propuneri de destrămare a unui

anturaj de tineri din orașul Zlatna, din data de 18 noiembrie 1989, care se

întâlneau periodic în diferite locuri, unde se comentau ostil știrile audiate

la posturile de radio străine, îndeosebi E.L., manifestându-și nemulțumirea

față de realizările din țară și făcând apologia vieții din Occident, pe fondul

cărora își propuneau și plecarea ilegală din țară.

În același raport s-a

consemnat că s-a propus luarea unor măsuri preventive de securitate care să

conducă la destrămarea anturajului și la determinarea persoanelor în cauză să

adopte o poziție corespunzătoare, respectiv, avertizare, atenționare,

semnalarea organelor de poliție pentru fapte de competența acestora,

"informarea scrisă a conducerii I.P.E.G.G. București în legătură cu

aspectele legate de preocupările formațiunii detașate în orașul Zlatna, pentru

a analiza oportunitatea menținerii celor implicați în acest punct de

lucru", "informarea organului de partid județean cu problematica ce a

rezultat din acest caz".

Măsurile operative

privind persoanele urmărite, propuse de către pârât, au fost puse în aplicare,

astfel cum rezultă din "raportul privind măsurile întreprinse pentru

destrămarea anturajului din orașul Zlatna", din noiembrie 1989, aprobat de

pârât.

De asemenea, în

Dosarul de urmărire informativă nr. I 567, privind pe numitul M.I., preot

greco-catolic, "semnalat în relații apropiate cu episcopii nereveniți T.A.

din Reghin și P.I. din Lugoj", prin adresele din 11 februarie 1989, emise

de I.J.S. Alba către I.J.S. Mureș și I.J.S. Sibiu, aprobate de către pârât, au

fost trimise spre exploatare informații referitoare la persoanele menționate.

S-a mai constatat că

în Dosarul de urmărire informativă nr. I 4964, privind pe numitul D.T.,

conducător de țară al asociației "O.D.", care a fost urmărit pentru

relații cu elemente ostile din țară și străinătate, prin adresele din 11

februarie 1988 și 8 martie 1988, aprobate de către pârât, au fost raportate

către Direcția I a Securității Statului informațiile obținute prin măsurile

informativ-operativ specifice cu privire la conducerea grupării religioase "O.D.".

Informațiile au vizat datele la care vor avea loc întrunirile adepților acestei

grupări, precum și măsurile luate de organele de securitate în vederea

prevenirii realizării unei "manifestări ostășești specifice" și

reducerii amplorii acesteia.

În opinia instanței,

înscrisurile existente la dosarul cauzei demonstrează că în desfășurarea

urmăririi informative, pârâtul a dispus măsuri de natură să aducă atingere

drepturilor persoanelor urmărite, documentele întocmite și semnate de către

acesta, precum și măsurile dispuse în calitatea sa de lucrător al securității,

conținând informații referitoare la persoanele aflate în supravegherea

organelor de securitate.

În consecință,

instanța a apreciat că și a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că prin acțiunile întreprinse în

calitatea sa de angajat al Securității, pârâtul a adus atingere dreptului la

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din

Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice, dreptului la libertate religioasă

prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 18 din

Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptului la

viață privată, prevăzut de art. 33 (secretul convorbirilor telefonice) din

Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice.

Îngrădirea acestor

drepturi s-a realizat prin instrumentarea dosarelor de investigații deschise în

privința persoanelor urmărite, pentru stabilirea activității și atitudinii,

față de regim, a concepțiilor lor politice, a naturii relațiilor acestora cu

diverse persoane, prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru

încadrarea informativă a anumitor persoane, surse care au oferit date

referitoare la viața privată a celor urmăriți.

Instanța a înlăturat

apărările pârâtului potrivit cu care, măsurile dispuse în dosarele de urmărire

informativă anterior menționate, se înscriau în prevederile legale în vigoare

la acel moment, reținând că erau considerate drept ostile regimului total

comunist orice critici aduse ideologiei oficiale, inclusiv legăturile cu

anumite persoane cunoscute ca având o atitudine potrivnică regimului comunist,

iar măsurile luate de către pârât au urmărit anihilarea demersurilor

persoanelor vizate, nu în scopul apărării țării, ci în mod evident, pentru

susținerea sistemului totalitar comunist.

înfățișate de recurentul-pârât

În termen legal,

împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul L.G. invocând ca temei

legal al demersului său motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ., cu referire specială la motivarea sumară neconvingătoare

și eliptică a hotărârii atacate.

În speță, prin

motivele de recurs dezvoltate au fost înfățișate următoarele critici față de

sentința primei instanțe:

- în raport de

legislația în vigoare care a stat la baza promovării acțiunii de către

reclamanta C.N.S.A.S., instanța de fond nu era competentă material să

soluționeze o acțiune civilă;

- pe lângă excepția

necompetenței materiale se repun în discuție (i) excepția lipsei de interes,

(ii) excepția lipsei calității de reprezentat al C.N.S.A.S., cu precizarea că

în mod evident scopul O.U.G. nr. 24/2008 este străin de ideea de justiție

echitabilă, nefiind respectat nici principiul egalității de tratament;

- în contextul unor

aprecieri personale referitoare la conținutul și finalitatea reglementării

cuprinse în O.U.G. nr. 24/2008, recurentul a menționat că în motivarea

hotărârii se vorbește numai la modul general de activitățile desfășurate, fără

a se indica efectele produse, în concret, asupra persoanelor presupus

prejudiciate;

- simplul fapt că a

folosit la ordin și sub comandă militară ierarhică mijloacele muncii

informative, că a recrutat informatori și colaboratori, nu poate și nu trebuie

încadrat în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2005, aprecierile

instanței de fond fiind lapidare și pur subiective.

considerentele instanței de recurs

Recursul nu este

fondat și urmează a fi respins în considerarea celor în continuare arătate.

Analizând sentința

criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului și de dispozițiile legii incidente, Înalta Curte răspunzând

criticilor înfățișate de recurent arată după cum urmează:

Excepția

necompetenței secției de contencios administrativ invocată de recurent în

privința acțiunilor C.N.S.A.S. promovate în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 este

nefondată, deoarece art. 11 din acest act normativ reglementează competența

exclusivă a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, de a soluționa acțiunile în constatarea calității de lucrător sau colaborator

al securității, soluționarea recursurilor revenind în competența Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înscrisurile

(documente din arhiva C.N.S.A.S., note de constatare) care fundamentează

acțiunea în instanță a C.N.S.A.S. în sensul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 554/2004 nu sunt "acte administrative cu caracter militar" cum

greșit se susține, în principiu, pentru a se motiva excepția necompetenței

materiale, întrucât aceste acte exceptate de la controlul instanțelor

judecătorești trebuie să emane de la o autoritate publică cu caracter de

comandament militar, să fie emise în scop militar, în vederea executării unui

ordin, a unei comenzi, condiții care nu sunt îndeplinite în documentele

C.N.S.A.S. depuse la dosar, excepția de necompetență invocată de recurent

fiind, în concluzie, nefondată.

C.N.S.A.S. are

calitate procesuală activă de a promova acțiunea în constatarea calității de

"lucrător" al securității împotriva pârâtului, fiindu-i conferită

această calitate de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, art. 9 - 11, reprezentarea

instituției fiind legal asigurată, potrivit delegației de la dosar, criticile

fiind nefondate și sub acest aspect.

Recurentul nu a

motivat și susținut excepția lipsei de interes, astfel că și această critică se

privește ca neîntemeiată.

Susținerile

recurentului-pârât asupra fondului cauzei reprezintă, astfel după cum constată

Înalta Curte, în cea mai mare parte, considerații personale asupra scopului

O.U.G. nr. 24/2008, reflecții subiective cu privire la activitățile desfășurate

de foștii ofițeri ai securității și interpretări proprii a dispozițiilor legale

de deconspirare a activității acestora care a adus atingere unor drepturi

fundamentale ale omului recunoscute la legislația în vigoare la acea dată, prin

suprimarea sau îngrădirea acestora, fără a reprezenta veritabile critici la

adresa sentinței atacate.

Analizând cele

prezentate de recurent prin prisma dispozițiilor legale indicate de acesta, se

constată că nu sunt incidente cauzei dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., întrucât sentința recurată este corespunzător și temeinic motivată, fără

a cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, în sensul acestui

text și nici ale art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece nu s-a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, nu s-a schimbat natura sau înțelesul

lămurit sau neîndoielnic al acestuia, așa cum prevede acest text invocat de

recurent.

Motivele de recurs

formulate de pârât privind insuficiența probatorie a înscrisurilor depuse la

dosar și neexercitarea unor acțiuni, activități care să fi suprimat sau

îngrădit drepturi fundamentale ar putea fi încadrate în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., astfel că, verificând hotărârea și prin prisma

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat.

Potrivit art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008 "lucrător al securității" este orice

persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al

Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în

perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit

drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Recurentul-pârât L.G.

îndeplinește acest condiții, deoarece a avut gradele de maior și funcția de șef

servicii I.J.S. Alba (1985, 1986, 1989).

Înscrisurile depuse

la dosar dovedesc cu prisosință imixtiunile recurentului în viața privată a

unor persoane prin măsuri dispuse sau aprobate de recurentul-pârât, care au

încălcat drepturi sau libertăți fundamentale cum ar fi dreptul la viață

privată, dreptul la libera exprimare, la libertatea opiniilor și libertatea

religioasă.

Astfel, după cum în

mod argumentat, raportat la actele depuse la dosar, a reținut și prima

instanță, recurentul a întocmit rapoarte cu propuneri de destrămare a unui grup

de tineri din Orașul Zlatna (18 noiembrie 1998, Dosar de supraveghere nr. b

având ca titular pe C.M.I.) care se întâlneau periodic, comentând ostil știrile

analizate la posturile de radio străine, mai ales E.L. În aceste rapoarte s-a

menționat propunerea luării unor măsuri preventive de securitate, incluzând,

inter alia, semnalarea organelor de poliție.

Relevantă din

perspectiva conținutului normei legale sus citate, respectiv art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008 este și activitatea depusă de recurent în Dosar de urmărire

informativă nr. I 567 privind pe numitul M.I., preot greco-catolic ca și în

Dosarul de urmărire informativă nr. I 4964 privind pe numitul D.T., conducător

de țară al asociației "O.D.", fiind trimise spre exploatare

informațiile referitoare la persoanele menționate.

În acord cu cele

judicios arătate și reținute și de prima instanță, Înalta Curte apreciază că nu

pot fi primite apărările recurentului-pârât în sensul că măsurile dispuse în dosarele

de urmărire informativă se înscriau în conținutul prevederilor legale în

vigoare la acel moment câtă vreme toate acțiunile demonstrate ale pârâtului,

vizând punerea sub lupă a vieții private dar și profesionale a persoanelor

urmărite pentru opiniile lor referitoare la regimul comunist, pentru intenția

de părăsire a țării, au suprimat, respectiv au îngrădit efectiv drepturi și

libertăți fundamentale consacrate legislativ în epocă (art. 28 din Constituția

din 1965).

În plus, este de

reținut că la dosar sunt depuse numeroase alte înscrisuri care dovedesc

implicarea personală a recurentului în activitățile de urmărire și supraveghere

informativă a anumitor persoane, susținerile acestuia privind insuficiența

probatorie sau nedovedirea încălcării unor drepturi fundamentale ale

persoanelor fiind nefondate.

Împrejurarea că nu

s-ar fi probat consecințele nefavorabile suferite de persoanele urmărite nu are

relevanță, deoarece legea nu prevede o asemenea condiție pentru constatarea

calității de "lucrător" în temeiul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008.

Situația relevată de

recurent, privind folosirea, în prezent, a unor practici și metode identice cu

cele de altădată, care au încălcat drepturi și libertăți fundamentale depășește

cadrul procesual și nu poate fi reținută, O.U.G. nr. 24/2008 limitând

verificarea "lucrătorilor Securității" numai pentru perioada 1945 -

1989.

Constatând așadar că

sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) și (2) Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va

respinge recursul pârâtului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de L.G. împotriva Sentinței nr. 6019 din 19 octombrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 2 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AS