ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3112/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată și hotărârea instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2005/2/2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.G. (K.G.) , să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea nr. P 947/07 din 18 iunie 2009 , adresată C.N.S.A.S. de către domnul E.B. , s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 163573 (cotă C.N.S.A.S.), în acest dosar, pârâtul figurând la filele 6, 51. De asemenea, prin cererea nr. P 4514/06 din 25 mai 2009, adresată C.N.S.A.S.

de către domnul L.V., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 160246 (cotă C.N.S.A.S.), în acest dosar, pârâtul figurând la dosar. Prin cererea nr. P 979/09 din 20 mai 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul V.I., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 233913 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează. Totodată, prin cererea nr. P 1592/10 din 19 mai 2010 , adresată C.N.S.A.S. de către doamna S.D., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. F.I.

32005 – Arad, Rola 98c, dosar în care pârâtul figurează. Ținând cont de prevederile art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirare a Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cererile formulate sunt legale. Prin sentința nr. 296 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.G. (K.G.) și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 care definesc noțiunea de lucrător al Securității ca fiind „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”. Așa cum se poate observa, toate măsurile întreprinse de către pârât au încălcat flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare și la acea dată. Acțiunile pârâtului au presupus grave imixtiuni în viața privată, încălcându-se dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Astfel, în calitatea sa de ofițer de Securitate, pârâtul a obținut informații despre viața privată a unei persoane urmărită pentru că „întreține relații de interes operativ cu foști condamnați din țară și străinătate”. Informațiile au fost trimise spre exploatare Serviciului 1 din cadrul I.J.S. Arad, serviciu ce îl avea în atenție pe titularul dosarului. De asemenea, în calitate de căpitan și șef al Serviciului „F” (profil de filaj și investigații – n.n.) din cadrul I.J. Arad, pârâtul a cules informații prin intermediul filajului, realizat de către subalternii săi, despre o persoană urmărită pentru că „făcea parte din conducerea „O.D.” pe țară, are legături pe raza altor județe, cu rol activ în activitatea clandestină, desfășurând activitate comună.

A fost semnalat printr-o anonimă că ar deține la domiciliu un aparat de multiplicat și că este vizitat de elemente prin intermediul cărora distribuie materiale în diferite localități din țară. /../ cunoaște și are legături cu mai multe persoane cu rol de conducere în activitatea clandestină, participă la unele adunări ilegale și susține ideea legalizării „O.D.”, pretextând că adepții organizației nu desfășoară activități ostile statului”. Informațiile au fost trimise spre exploatare Serviciului 1 din cadrul I.J.S. Arad, serviciu ce îl avea în atenție pe titularul dosarului, cu următoarele observații ale pârâtului: „Din perioada filajului a rezultat faptul că obiectivul este vizitat la domiciliu de mai multe persoane.

Obiectivul părăsește foarte rar domiciliul și verifică în mod constant împrejurimile, prin scurte ieșiri și deplasări pe străzile apropiate. Din spusele gazdei postului interior, a rezultat că în anumite perioade, domiciliul obiectivului este vizitat de un număr mult mai mare de persoane, chiar și din alte județe”. Curtea a constatat, față de cele expuse, că prin aceste activități pârâtul a îngrădit drepturile și libertățile recunoscute de legislația în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la viață privată, libertatea de exprimare și libertatea conștiinței și a religiei. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut, în esență, că deși prima instanță a reținut în considerentele hotărârii că pârâtul a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, nu a adus nici o dovadă, fapte materiale personale acțiuni sau inacțiuni ale pârâtului care să fi anulat, interzis, suspendat, suprimat unul din drepturile fundamentale. A mai susținut că atunci când prima instanță a motivat „dovedirea” calității de lucrător al Securității a enumerat doar două condiții dintre cele prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, persoana să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989 și să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Or, a arătat recurentul cele două condiții, respectiv să fi fost ofițer și să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale, toate acestea trebuiau subordonate unui scop, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste. În speță, însă din nici un înscris prezentat în dosar nu rezultă aportul recurentului în realizarea acestui scop. Cât privește motivarea primei instanțe pe practica C.E.D.O. și pe Rezoluția nr. 1096/1996 recurentul a menționat că acestea nu au legătură cu speța dedusă judecății. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză, prin sentința nr. 296 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.G. (K.G.) și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Potrivit acestor dispoziții „ orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Pârâtul nu contestă calitatea de ofițer al securității. Așa cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/76 din 10 ianuarie 2011, pârâtul a avut gradul de maior și funcția de șef al Serviciului „F” (profil de filaj și investigații – n.n.) din cadrul I.J. Arad anterior anului 1989. În ceea ce privește cea de a doua condiție prevăzută de prevederile suscitate, aceea de a fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, prima instanță a reținut în mod corect, cu o motivație cuprinzătoare acțiunile pârâtului care au presupus grave imixtiuni în viața privată și prin care a încălcat dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Așa cum reiese din toate documentele evidențiate în Nota de Constatare și celelalte documente depuse la dosar, activitatea pârâtului, în calitate de angajat al fostei Securități, se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată: Astfel, în calitatea sa de ofițer de Securitate, pârâtul a obținut informații despre viața privată a unei persoane urmărită pentru că „întreține relații de interes operativ cu foști condamnați din țară și străinătate”. Informațiile au fost trimise spre exploatare Serviciului 1 din cadrul I.J.S. Arad, serviciu ce îl avea în atenție pe titularul dosarului.

De asemenea, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt din dosar. Astfel, din probele administrate rezultă că pârâtul, în calitate de căpitan și șef al Serviciului „F” (profil de filaj și investigații – n.n.) din cadrul I.J. Arad, a cules informații prin intermediul filajului, realizat de către subalternii săi, despre o persoană urmărită pentru că “făcea parte din conducerea „Oastea Domnului” pe țară, are legături pe raza altor județe, cu rol activ în activitatea clandestină, desfășurând activitate comună. A fost semnalat printr-o anonimă că ar deține la domiciliu un aparat de multiplicat și că este vizitat de elemente prin intermediul cărora distribuie materiale în diferite localități din țară.

/../ cunoaște și are legături cu mai multe persoane cu rol de conducere în activitatea clandestină, participă la unele adunări ilegale și susține ideea legalizării „Oastea Domnului”, pretextând că adepții organizației nu desfășoară activități ostile statului”. Informațiile au fost trimise spre exploatare Serviciului 1 din cadrul I.J.S. Arad, serviciu ce îl avea în atenție pe titularul dosarului, cu următoarele observații ale pârâtului: „Din perioada filajului a rezultat faptul că obiectivul este vizitat la domiciliu de mai multe persoane. Obiectivul părăsește foarte rar domiciliul și verifică în mod constant împrejurimile, prin scurte ieșiri și deplasări pe străzile apropiate. Din spusele gazdei postului interior, a rezultat că în anumite perioade, domiciliul obiectivului este vizitat de un număr mult mai mare de persoane, chiar și din alte județe”.

Înalta Curte nu poate primi susținerile recurentului în sensul că prima instanță nu a demonstrat că toate acțiunile sale au fost în scopul susținerii puterii totalitar comuniste. Pe de o parte dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu menționează expres o astfel de condiție iar pe de altă parte, menținerea puterii comuniste era asigurată de toate pârghiile puterii politice de la acea vreme. Înalta Curte reține că O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, urmărește scopul de deconspirare, indicat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de Securitate, sau au efectuat activitățile prevăzute de actul normativ, prin consemnarea publică, publicarea în M. Of.

al României Partea a III-a, și punerea la dispoziția mijloacelor de informare în masă de către reclamantul C.N.S.A.S., în temeiul art. 12 alin. (1) din ordonanță, a celor care ocupă demnitățile sau funcțiile enumerate în art. 3, precum și a celor care își manifestă intenția de a candida pentru alegerea sau numirea în aceste demnități sau funcții publice, actul normativ antrenând doar eventuale consecințe de ordin moral în privința celor care au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale altora în perioada dictaturii comuniste. În concluzie pentru motivele expuse, constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul C.G. împotriva sentinței nr. 296 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 martie 2013.