ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3112/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3112/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea
de chemare în judecată și hotărârea instanței de fond.
Prin
acțiunea înregistrată sub nr.
2005/2/2011
pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul
C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul
C.G. (K.G.)
, să se constate calitatea acestuia de lucrător al
Securității.
În
motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea nr.
P 947/07 din 18 iunie
2009
, adresată C.N.S.A.S. de către
domnul E.B.
, s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării
calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au
contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ
nr. I 163573
(cotă C.N.S.A.S.), în acest dosar, pârâtul figurând
la
filele 6, 51.
De
asemenea, prin cererea nr. P 4514/06 din 25 mai 2009, adresată C.N.S.A.S. de
către
domnul
L.V.,
s-a solicitat verificarea, sub aspectul
constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau
subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ
nr.
I 160246
(cotă C.N.S.A.S.), în acest dosar, pârâtul
figurând
la dosar.
Prin cererea nr. P
979/09 din 20 mai 2009, adresată
C.N.S.A.S. de către
domnul
V.I.,
s-a solicitat verificarea, sub aspectul
constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau
subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ
nr.
I 233913
(cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul
figurează.
Totodată,
prin cererea nr. P 1592/10 din 19 mai 2010
, adresată
C.N.S.A.S. de către
doamna S.D.,
s-a solicitat
verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității
pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului
fond informativ
nr. F.I. 32005 – Arad, Rola 98c, dosar în care pârâtul
figurează.
Ținând cont de prevederile art. 1 alin. (7)
și (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirare
a Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008,
cererile formulate sunt legale.
Prin
sentința nr. 296 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a admis
cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.,
în contradictoriu cu pârâtul C.G. (K.G.) și a constatat calitatea pârâtului de
lucrător al Securității.
Pentru a
hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în speță, sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 care definesc
noțiunea de lucrător al Securității ca fiind „orice persoană care, având
calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu
atribuții pe linie de Securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945
– 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și
libertăți fundamentale ale omului”.
Așa cum
se poate observa, toate măsurile întreprinse de către pârât au încălcat
flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în
vigoare și la acea dată.
Acțiunile
pârâtului au presupus grave imixtiuni în viața privată, încălcându-se
dreptul la viață
privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
Astfel,
în
calitatea sa de ofițer de Securitate, pârâtul
a obținut informații despre viața
privată a unei persoane urmărită pentru că „întreține relații de interes
operativ cu foști condamnați din țară și străinătate”.
Informațiile au fost
trimise spre exploatare Serviciului 1 din cadrul I.J.S. Arad, serviciu ce îl
avea în atenție pe titularul dosarului.
De asemenea, în
calitate de căpitan și șef al Serviciului „F” (profil de filaj și investigații
– n.n.) din cadrul I.J. Arad, pârâtul a cules informații prin intermediul
filajului, realizat de către subalternii săi, despre o persoană urmărită pentru
că „făcea parte din conducerea „O.D.” pe țară, are legături pe raza altor
județe, cu rol activ în activitatea clandestină, desfășurând activitate comună.
A fost semnalat printr-o anonimă că ar deține la domiciliu un aparat de
multiplicat și că este vizitat de elemente prin intermediul cărora distribuie
materiale în diferite localități din țară. /../ cunoaște și are legături cu mai
multe persoane cu rol de conducere în activitatea clandestină, participă la
unele adunări ilegale și susține ideea legalizării „O.D.”, pretextând că
adepții organizației nu desfășoară activități ostile statului”. Informațiile au
fost trimise spre exploatare Serviciului 1 din cadrul I.J.S. Arad, serviciu ce
îl avea în atenție pe titularul dosarului, cu următoarele observații ale
pârâtului: „Din perioada filajului a rezultat faptul că obiectivul este vizitat
la domiciliu de mai multe persoane. Obiectivul părăsește foarte rar domiciliul
și verifică în mod constant împrejurimile, prin scurte ieșiri și deplasări pe
străzile apropiate. Din spusele gazdei postului interior, a rezultat că în anumite
perioade, domiciliul obiectivului este vizitat de un număr mult mai mare de
persoane, chiar și din alte județe”.
Curtea a
constatat, față de cele expuse, că prin aceste activități pârâtul a îngrădit
drepturile și libertățile recunoscute de legislația în vigoare la acea dată,
respectiv dreptul la viață privată, libertatea de exprimare și libertatea
conștiinței și a religiei.
Recursul declarat în
cauză.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.G., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul
a susținut, în esență, că deși prima instanță a reținut în considerentele
hotărârii că pârâtul a desfășurat activități prin care a suprimat sau a
îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, nu a adus nici o
dovadă, fapte materiale personale acțiuni sau inacțiuni ale pârâtului care să
fi anulat, interzis, suspendat, suprimat unul din drepturile fundamentale.
A mai susținut că
atunci când prima instanță a motivat „dovedirea” calității de lucrător al
Securității a enumerat doar două condiții dintre cele prevăzute de art. 2 lit.
a) din O.U.G. nr. 24/2008, persoana să fi avut calitatea de
ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu
atribuții pe linie de Securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945
– 1989 și să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit
drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Or, a arătat
recurentul cele două condiții, respectiv să fi fost ofițer și să fi desfășurat
activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale, toate
acestea trebuiau subordonate unui scop, în scopul susținerii puterii totalitar
comuniste.
În
speță, însă din nici un înscris prezentat în dosar nu rezultă aportul
recurentului în realizarea acestui scop.
Cât
privește motivarea primei instanțe pe practica C.E.D.O. și pe Rezoluția nr. 1096/1996
recurentul a menționat că acestea nu au legătură cu speța dedusă judecății.
Considerentele
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte, analizând
actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile
legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele
considerente: În cauză, prin
sentința nr. 296 din 18
ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a admis
cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.,
în contradictoriu cu pârâtul C.G. (K.G.) și a constatat calitatea pârâtului de
lucrător al Securității, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Potrivit acestor
dispoziții „
orice persoană care, având calitatea de
ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de
Securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale
ale omului”.
Pârâtul
nu contestă calitatea de ofițer al securității.
Așa cum
rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr.
DI/I/76 din 10 ianuarie 2011, pârâtul
a avut gradul de maior și funcția de șef al Serviciului „F” (profil de filaj și
investigații – n.n.) din cadrul I.J. Arad
anterior
anului 1989.
În ceea
ce privește cea de a doua condiție prevăzută de prevederile suscitate, aceea de
a fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și
libertăți fundamentale ale omului, prima instanță a reținut în mod corect, cu o
motivație cuprinzătoare acțiunile pârâtului care au presupus grave imixtiuni în
viața privată și prin care a încălcat
dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17
din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
Așa cum
reiese din toate documentele evidențiate în Nota de Constatare și celelalte
documente depuse la dosar, activitatea pârâtului, în calitate de angajat al
fostei Securități, se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoscute și garantate
de legislația în vigoare la acea dată:
Astfel,
în
calitatea sa de ofițer de Securitate, pârâtul
a obținut informații despre viața
privată a unei persoane urmărită pentru că „întreține relații de interes
operativ cu foști condamnați din țară și străinătate”.
Informațiile au fost
trimise spre exploatare Serviciului 1 din cadrul I.J.S. Arad, serviciu ce îl
avea în atenție pe titularul dosarului.
De asemenea, Înalta
Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt din
dosar.
Astfel, din probele
administrate rezultă că pârâtul, în calitate de căpitan și șef al Serviciului „F”
(profil de filaj și investigații – n.n.) din cadrul I.J. Arad, a cules
informații prin intermediul filajului, realizat de către subalternii săi,
despre o persoană urmărită pentru că “făcea parte din conducerea „Oastea
Domnului” pe țară, are legături pe raza altor județe, cu rol activ în
activitatea clandestină, desfășurând activitate comună. A fost semnalat
printr-o anonimă că ar deține la domiciliu un aparat de multiplicat și că este
vizitat de elemente prin intermediul cărora distribuie materiale în diferite
localități din țară. /../ cunoaște și are legături cu mai multe persoane cu rol
de conducere în activitatea clandestină, participă la unele adunări ilegale și
susține ideea legalizării „Oastea Domnului”, pretextând că adepții organizației
nu desfășoară activități ostile statului”. Informațiile au fost trimise spre
exploatare Serviciului 1 din cadrul I.J.S. Arad, serviciu ce îl avea în atenție
pe titularul dosarului, cu următoarele observații ale pârâtului: „Din perioada
filajului a rezultat faptul că obiectivul este vizitat la domiciliu de mai
multe persoane. Obiectivul părăsește foarte rar domiciliul și verifică în mod
constant împrejurimile, prin scurte ieșiri și deplasări pe străzile apropiate.
Din spusele gazdei postului interior, a rezultat că în anumite perioade, domiciliul
obiectivului este vizitat de un număr mult mai mare de persoane, chiar și din
alte județe”.
Înalta Curte nu poate
primi susținerile recurentului în sensul că prima instanță nu a demonstrat că
toate acțiunile sale au fost în scopul susținerii puterii totalitar comuniste.
Pe de o parte
dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu menționează expres o
astfel de condiție iar pe de altă parte, menținerea puterii comuniste era
asigurată de toate pârghiile puterii politice de la acea vreme.
Înalta Curte
reține că O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008,
urmărește scopul de deconspirare, indicat în preambul, a persoanelor care au
contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de Securitate, sau au efectuat
activitățile prevăzute de actul normativ, prin consemnarea publică, publicarea
în M. Of. al României Partea a III-a, și punerea la dispoziția mijloacelor de
informare în masă de către reclamantul C.N.S.A.S., în temeiul art. 12 alin. (1)
din ordonanță, a celor care ocupă demnitățile sau funcțiile enumerate în art. 3,
precum și a celor care își manifestă intenția de a candida pentru alegerea sau
numirea în aceste demnități sau funcții publice, actul normativ antrenând doar
eventuale consecințe de ordin moral în privința celor care au încălcat
drepturile și libertățile fundamentale ale altora în perioada dictaturii
comuniste.
În
concluzie pentru motivele expuse, constatând că prima instanță a pronunțat o
hotărâre legală și temeinică, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâtul C.G. împotriva sentinței nr. 296 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 8 martie 2013.