ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5576/2013

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a

constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin

acțiunea înregistrată la data de 30 octombrie 2009 pe rolul Curții de Apel

București, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul T.I.

solicitând constatarea existenței calității de lucrător al Securității cu

privire la acesta.

Prin întâmpinarea formulată la data de 14 mai

2010, pârâtul T.I. a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 2

lit. a), art. 11 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel

București la data de 14 septembrie 2010, instanța a admis cererea de sesizare a

Curții Constituționale formulată de pârâtul T.I. și a fost sesizată Curtea cu

soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate.

Excepția de neconstituționalitate a fost

respinsă ca nefondată prin Decizia Curții Constituționale nr. 760 din 07 iunie

2011.

Prin Sentința nr. 7755 din 20 decembrie 2011

a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul

C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul T.I. în sensul că a fost constatată

calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului T.I..

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. P 964/06 din 11 noiembrie 2008,

adresată C.N.S.A.S., B.G. a solicitat stabilirea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii ce au contribuit la instrumentarea dosarului I

211941, dosar în cadrul căruia pârâtul figurează la vol. I, filele 102, 104.

Urmare a acestor verificări, reclamantul a

întocmit Nota de Constatare nr. DI/I/2681 din 07 septembrie 2009, în temeiul

căreia a fost sesizată instanța de contencios administrativ, fiind depuse la

dosar înscrisurile identificate în arhiva ce a aparținut fostei Securități.

A reținut instanța de primă jurisdicție

faptul că pârâtul a avut gradele de locotenent major (1978, 1979, 1980, 1981),

căpitan (1984, 1985, 1986, 1987) și, respectiv, maior (1989) în cadrul

Inspectoratului Județean de Securitate Brașov, Serviciul I. În această calitate,

pârâtul a propus avertizarea unui student al Facultății de Silvicultură Brașov,

în prezența decanului facultății și a colegului de cameră semnalat cu idei

necorespunzătoare și atitudini tendențioase la adresa orânduirii socialiste.

De asemenea, a constatat instanța că într-un

alt caz pârâtul a propus luarea în supraveghere informativă a unei persoane, în

urma semnalării că are "manifestări ostile și intenții de evaziune"

(1986 - 1987).

Dintre măsurile propuse de pârât, au fost

puse în aplicare: supravegherea informativă, dirijarea informatorului

"D." - investigații despre titular.

A reținut instanța de fond că în dosarul nr.

I 2917 - titularul D.S., profesor la Școala Generală nr. 15, inclus în

supraveghere informativă cu motivația că "întreține relații suspecte cu

străini", pârâtul a propus menținerea în principiu a avizului negativ

(deși persoana respectivă nu avea o cerere de plecare în vizită în

străinătate), precum și prelungirea termenului de verificare a situației

acestuia.

A reținut instanța ca fiind relevantă și

activitatea pârâtului de dirijare a surselor pe lângă o persoană aflată în

evidența organelor de Securitate în legătură cu problema "Foști condamnați

pentru manifestări antisociale la adresa orânduirii sociale și de stat".

Având în vedere înscrisurile dosarului,

instanța de primă jurisdicție a constatat că prin activitățile desfășurate,

pârâtul a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului recunoscute și

garantate de legislația în vigoare la acea dată: dreptul la viața privată (art.

17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice);

dreptul la libertatea de exprimare (art. 28 din Constituția României din 1965,

art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice);

dreptul la liberă circulație (art. 12 din Pactul Internațional cu privire la

Drepturile Civile și Politice).

Prin motivele de recurs formulate recurentul

a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că

instanța a făcut o interpretare greșită a actului dedus judecății, fiindu-i

schimbată natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia,

indicând ca motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

Recurentul a susținut că B.G. nu este titular

al dosarului nr. I 211941 a cărui cercetare s-a solicitat, astfel încât în mod

greșit instanța de fond a luat în considerare înscrisuri depuse de reclamant,

care aparțin unor alte dosare de cercetare informativă, fără a observa că,

pentru aceste dosare, persoanele titulare nu au făcut cerere.

S-a susținut că nu a solicitat judecarea

cauzei în lipsă, iar instanța a procedat la judecarea pricinii fără

administrarea probatoriului necesar soluționării cauzei, conform celor

solicitate, sistând dezbaterile și considerând cauza în stare de judecată. A

arătat recurentul că instanța de fond a încălcat principiul

contradictorialității dezbaterilor, principiu care guvernează procesul civil,

iar nerespectarea acestui principiu a condus la o restrângere a dreptului la

apărare al recurentului-pârât, pricinuindu-i o vătămare care nu se poate repara

decât prin anularea încheierii din 13 decembrie 2011, care face corp comun cu

sentința atacată.

Recurentul a susținut că hotărârea instanței

de fond cuprinde motive contradictorii, întrucât a înțeles să incrimineze

măsuri operative ale unui serviciu de informații, care se regăsesc și în

prezent în panoplia oricărui alt serviciu de informații. A precizat că nu i se

poate pretinde retroactiv un alt comportament profesional decât cel pe care

însăși actuala legislație îl permite actualilor angajați ai serviciilor de

informații.

Recurentul a susținut, de asemenea, că

hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, arătând

că expresia de lucrător al securității intră în contradicție evidentă cu Legea

nr. 45/1994 privind organizarea apărării naționale și cu fostele reglementări

în materie de până în anul 1989.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată

cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în

raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză va admite recursul și rejudecând cauza pe fond, va respinge

acțiunea reclamantului, pentru considerentele ce urmează:

În cauza dedusă judecății Înalta Curte a

constatat că cererea introductivă a reclamantului C.N.S.A.S. nu întrunește

condițiile pentru legala sesizare a instanței.

Astfel, prezenta acțiune a avut la bază

cererea de verificare nr. P 964/06 din 11 noiembrie 2008 a ofițerilor care au

instrumentat dosarul nr. I 211941, cerere efectuată de numitul B.G., în temeiul

art. 6 alin. (1) din ordonanța aflată în discuție.

Înalta Curte a constatat fondată critica

recurentului, întrucât instanța de primă jurisdicție a făcut o interpretare

greșită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.

1 alin. (1) din actul normativ invocat, orice cetățean român sau cetățean

străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei

țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat

membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de

Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria

persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii

privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept

se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și

eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care

privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din ordonanță prevede că

persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de

Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor

Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la

completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului.

Art. 1 alin. (9) din ordonanță precizează

faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se

face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Înalta Curte reține, din interpretarea

dispozițiilor legale arătate, faptul că nu orice persoană poate solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii

care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție,

ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au

fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera

verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a

fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane.

Înalta Curte are o practică constantă în

această materie, fiind statuat că verificarea calității de lucrător al

Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au

contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la

instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.

Această concluzie a instanței de control

judiciar este rezultatul analizei amănunțite a dispozițiilor din O.U.G. nr.

24/2008, care nu prevăd extinderea verificărilor calității de lucrător al

Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost

subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au

formulat o cerere în acest sens.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a

reținut că actele dosarului referitoare la acțiunea în constatare și nota de

constatare anexată acesteia, au avut în vedere cererea formulată de numitul

B.G., de verificare a ofițerilor care au instrumentat dosarul nr. I 211941.

Or, înscrisurile reținute ca fiind relevante

și care au format convingerea instanței de fond cu privire la îndeplinirea

calității de lucrător al Securității în privința pârâtului, aflate la filele

24, 25 din dosarul de fond, nu vor fi avute în vedere de Înalta Curte și vor fi

înlăturate, având în vedere faptul că provin din dosare diferite de securitate,

respectiv având număr de înregistrare diferit de cel solicitat a fi cercetat.

Ca atare, în raport de probatoriul

administrat, cererea de verificare a calității de "lucrător de

Securitate", formulată de persoana fizică indicată, nu putea să stea la

baza prezentei acțiuni în constatare introdusă de intimat.

Având în vedere nelegala sesizare a instanței

de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare, Înalta Curte nu

va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al

Securității.

Pentru toate aceste considerente, instanța de

control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța de fond a făcut o interpretare

greșită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, motiv pentru

care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 20 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează să admită recursul

formulat, să modifice sentința atacată și, pe fond, să se dispună respingerea

acțiunii în constatare formulată de C.N.S.A.S..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de T.I. împotriva

Sentinței nr. 7755 din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge ca nefondată acțiunea formulată de C.N.S.A.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie

2013.

Procesat de GGC - AM