ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5576/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la data de 30 octombrie 2009 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul T.I. solicitând constatarea existenței calității de lucrător al Securității cu privire la acesta. Prin întâmpinarea formulată la data de 14 mai 2010, pârâtul T.I. a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 2 lit. a), art. 11 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 24/2008. Prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel București la data de 14 septembrie 2010, instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârâtul T.I.

și a fost sesizată Curtea cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate. Excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca nefondată prin Decizia Curții Constituționale nr. 760 din 07 iunie 2011. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 7755 din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul T.I. în sensul că a fost constatată calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului T.I.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. P 964/06 din 11 noiembrie 2008, adresată C.N.S.A.S., B.G.

a solicitat stabilirea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii ce au contribuit la instrumentarea dosarului I 211941, dosar în cadrul căruia pârâtul figurează la vol. I, filele 102, 104. Urmare a acestor verificări, reclamantul a întocmit Nota de Constatare nr. DI/I/2681 din 07 septembrie 2009, în temeiul căreia a fost sesizată instanța de contencios administrativ, fiind depuse la dosar înscrisurile identificate în arhiva ce a aparținut fostei Securități. A reținut instanța de primă jurisdicție faptul că pârâtul a avut gradele de locotenent major (1978, 1979, 1980, 1981), căpitan (1984, 1985, 1986, 1987) și, respectiv, maior (1989) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Brașov, Serviciul I. În această calitate, pârâtul a propus avertizarea unui student al Facultății de Silvicultură Brașov, în prezența decanului facultății și a colegului de cameră semnalat cu idei necorespunzătoare și atitudini tendențioase la adresa orânduirii socialiste.

De asemenea, a constatat instanța că într-un alt caz pârâtul a propus luarea în supraveghere informativă a unei persoane, în urma semnalării că are "manifestări ostile și intenții de evaziune" (1986 - 1987). Dintre măsurile propuse de pârât, au fost puse în aplicare: supravegherea informativă, dirijarea informatorului "D." - investigații despre titular. A reținut instanța de fond că în dosarul nr. I 2917 - titularul D.S., profesor la Școala Generală nr. 15, inclus în supraveghere informativă cu motivația că "întreține relații suspecte cu străini", pârâtul a propus menținerea în principiu a avizului negativ (deși persoana respectivă nu avea o cerere de plecare în vizită în străinătate), precum și prelungirea termenului de verificare a situației acestuia.

A reținut instanța ca fiind relevantă și activitatea pârâtului de dirijare a surselor pe lângă o persoană aflată în evidența organelor de Securitate în legătură cu problema "Foști condamnați pentru manifestări antisociale la adresa orânduirii sociale și de stat". Având în vedere înscrisurile dosarului, instanța de primă jurisdicție a constatat că prin activitățile desfășurate, pârâtul a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată: dreptul la viața privată (art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice); dreptul la libertatea de exprimare (art. 28 din Constituția României din 1965, art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice); dreptul la liberă circulație (art. 12 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice).

3. Recursul declarat de T.I. Prin motivele de recurs formulate recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că instanța a făcut o interpretare greșită a actului dedus judecății, fiindu-i schimbată natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, indicând ca motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurentul a susținut că B.G. nu este titular al dosarului nr. I 211941 a cărui cercetare s-a solicitat, astfel încât în mod greșit instanța de fond a luat în considerare înscrisuri depuse de reclamant, care aparțin unor alte dosare de cercetare informativă, fără a observa că, pentru aceste dosare, persoanele titulare nu au făcut cerere.

S-a susținut că nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar instanța a procedat la judecarea pricinii fără administrarea probatoriului necesar soluționării cauzei, conform celor solicitate, sistând dezbaterile și considerând cauza în stare de judecată. A arătat recurentul că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității dezbaterilor, principiu care guvernează procesul civil, iar nerespectarea acestui principiu a condus la o restrângere a dreptului la apărare al recurentului-pârât, pricinuindu-i o vătămare care nu se poate repara decât prin anularea încheierii din 13 decembrie 2011, care face corp comun cu sentința atacată. Recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii, întrucât a înțeles să incrimineze măsuri operative ale unui serviciu de informații, care se regăsesc și în prezent în panoplia oricărui alt serviciu de informații.

A precizat că nu i se poate pretinde retroactiv un alt comportament profesional decât cel pe care însăși actuala legislație îl permite actualilor angajați ai serviciilor de informații. Recurentul a susținut, de asemenea, că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, arătând că expresia de lucrător al securității intră în contradicție evidentă cu Legea nr. 45/1994 privind organizarea apărării naționale și cu fostele reglementări în materie de până în anul 1989. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și rejudecând cauza pe fond, va respinge acțiunea reclamantului, pentru considerentele ce urmează: În cauza dedusă judecății Înalta Curte a constatat că cererea introductivă a reclamantului C.N.S.A.S.

nu întrunește condițiile pentru legala sesizare a instanței. Astfel, prezenta acțiune a avut la bază cererea de verificare nr. P 964/06 din 11 noiembrie 2008 a ofițerilor care au instrumentat dosarul nr. I 211941, cerere efectuată de numitul B.G., în temeiul art. 6 alin. (1) din ordonanța aflată în discuție. Înalta Curte a constatat fondată critica recurentului, întrucât instanța de primă jurisdicție a făcut o interpretare greșită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din actul normativ invocat, orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Art. 1 alin. (9) din ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Înalta Curte reține, din interpretarea dispozițiilor legale arătate, faptul că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate. Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane.

Înalta Curte are o practică constantă în această materie, fiind statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea. Această concluzie a instanței de control judiciar este rezultatul analizei amănunțite a dispozițiilor din O.U.G. nr. 24/2008, care nu prevăd extinderea verificărilor calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a reținut că actele dosarului referitoare la acțiunea în constatare și nota de constatare anexată acesteia, au avut în vedere cererea formulată de numitul B.G., de verificare a ofițerilor care au instrumentat dosarul nr. I 211941. Or, înscrisurile reținute ca fiind relevante și care au format convingerea instanței de fond cu privire la îndeplinirea calității de lucrător al Securității în privința pârâtului, aflate la filele 24, 25 din dosarul de fond, nu vor fi avute în vedere de Înalta Curte și vor fi înlăturate, având în vedere faptul că provin din dosare diferite de securitate, respectiv având număr de înregistrare diferit de cel solicitat a fi cercetat.

Ca atare, în raport de probatoriul administrat, cererea de verificare a calității de "lucrător de Securitate", formulată de persoana fizică indicată, nu putea să stea la baza prezentei acțiuni în constatare introdusă de intimat. Având în vedere nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Pentru toate aceste considerente, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța de fond a făcut o interpretare greșită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează să admită recursul formulat, să modifice sentința atacată și, pe fond, să se dispună respingerea acțiunii în constatare formulată de C.N.S.A.S..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de T.I. împotriva Sentinței nr. 7755 din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de C.N.S.A.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2013. Procesat de GGC - AM