ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6793/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6793/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

București. secția de contencios administrativ și fiscal, C.N.S.A.S. a formulat

acțiunea în constatare a calității de „lucrător” al Securității în ceea ce-l

privește pe pârâtul M.U.C. având în vedere cererea adresată C.N.S.A.S. de către

dl C.M. prin care a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității

de lucrător al Securității, pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit

la instrumentarea dosarului la care acesta a avut acces în temeiul art. 1 alin.

(7) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

293/2008.

de fond

Prin sentința civilă nr.

6714 din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității ca neîntemeiată, a admis

acțiunea și a constatat calitatea de „lucrător al Securității” a pârâtului M.U.C.

În motivarea

soluției, în ceea ce privește excepția tardivității, instanța de fond a

constatat că Nota de constatare din 28 aprilie 2010 a fost aprobată în ședința

Colegiului C.N.S.A.S. din data de 16 septembrie 2010, potrivit actelor depuse

la dosar, astfel că a fost respectat termenul de 30 de zile lucrătoare pentru

sesizarea instanței, acțiunea fiind înregistrată la data de 21 octombrie 2010

și excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pe fondul cererii,

instanța de fond a reținut că, din înscrisurile existente la dosar, pârâtul a avut

gradul de ofițer în cadrul Direcției a III-a - Serviciul X (1975 - 1976),

șeful Serviciului Y (1985, 1986, 1987 din cadrul Direcției a III-a și ofițer,

îndeplinind funcția de adjunct al Șefului I.J.S. Brașov și astfel este

îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008, respectiv că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității.

În această calitate,

pârâtul a propus în evidențele de securitate a unor studenți - G.T., student în

anul II la Facultatea de Mecanică, secția M.A. din Brașov, urmărit prin mapă de

verificare după avertizare pentru „manifestări naționalist - șovine și

comentarii necorespunzătoare”; C.G., student în anul III la Facultatea de Silvicultură din Brașov, urmărit prin mapă de verificare după avertizare

„pentru crearea de stări de spirit necorespunzătoare în rândul studenților

români pe fondul audierii emisiunilor postului de radio E.L. și inițierea

ascultării acestui post în grup - deși se întocmiseră rapoarte cu propuneri de

închidere a mapelor de verificare.

De asemenea, pârâtul

apare menționat în dosarul informativ privindu-l pe C.M., ziarist,

corespondentul postului de radio V.A., în cadrul Biroului pentru Europa Estică

de la Munchen, urmărit informativ cu scopul de a se cunoaște natura relațiilor

și a legăturilor cu ocazia vizitelor în țară.

Din documentația

depusă, rezultă că pârâtul M.U.C. a trimis Direcției a III-a, ca urmare a

cooperării dintre I.S.J. Brașov și această structură a securității, pe linia

problemei "emigrația română din Franța și Spania", o sinteză a

datelor culese de sursele I.J.S. Brașov care au călătorit în Franța,

transmițând Direcției a III-a, spre exemplu, că transfugul A.R. și soția (...),

originari din Piatra Neamț (...) se ocupă cu contactarea românilor fugari (...)"

și care are "manifestări antiromânești. Aspectele referitoare la

comportamentul lui A.R. au fost comunicate și la I.J.S. Neamț, unde se află în atenție”.

Din conținutul

înscrisurilor menționate anterior, a reținut instanța că în virtutea funcției

sale, prin activitățile desfășurate, pârâtul a adus atingere drepturilor și

libertăților fundamentale ale persoanelor, recunoscute și garantate de

legislația în vigoare la acea dată, prejudiciind grav statutul persoanelor

urmărite.

În consecință, Curtea

a reținut că și a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

24/2008 este îndeplinită în sensul că prin acțiunile întreprinse în calitatea

sa de angajat al organelor Securității, pârâtul a adus atingere dreptului la

viață privată al persoanelor urmărite, astfel cum era consacrat de art. 33 din

Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice.

Curtea a

apreciat că apărările pârâtului, formulate prin întâmpinare, nu sunt în măsură

a duce la respingerea acțiunii C.N.S.A.S.

Astfel, pârâtul

invocă faptul că nu a făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile

profesionale, exclusiv în limitele și exigențele prevederilor legale, însă nu

au relevanță actele administrative interne cu caracter normativ sau individual

care le permiteau lucrătorilor fostei Securități să intervină în viața privată

a persoanelor în scopul culegerii de date și informații prin interceptarea

corespondenței, interceptarea convorbirilor telefonice, crearea unor rețele de

informatori dirijați să obțină informații precise în legătură cu anumite

probleme de interes care vizau opiniile și mentalitățile politice, sociale,

religioase etc. strict în scopul determinării sau prevenirii unor atitudinii

potrivnice statului totalitar sau regimului comunist.

Curtea a

subliniat că esențială în reținerea calității de lucrător al Securității în

accepțiunea legii este realizarea, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de activități

prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale

omului, iar scopul reglementării nu este nicidecum acela de a stabili o

răspundere juridică în sarcina pârâtului, ci de a aduce la cunoștință

activitatea sa, desfășurată în sprijinul regimului totalitar comunist.

Dispozițiile nu

instituie premisele unei răspunderi morale și juridice colective, fără

existența unei fapte infamante și fără vinovăție, ci reflectă doar o

materializare a dreptului la informare al cetățenilor cu privire la persoanele

care ocupă funcții sau demnități publice, dacă și în ce măsură aceștia au

suprimat sau îngrădit, prin acțiunile lor, drepturi și libertăți fundamentale

ale omului, evaluare care se face de instanța de judecată in concreto, în

raport de situația particulară a fiecăruia, prin evaluarea propriilor lor

acțiuni.

exercitată

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul M.U.C. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică și

s-a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței atacate,

admiterea excepțiilor tardivității, inadmisibilității, lipsei de interes și

lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S., respingerea acțiunii ca fiind

introdusă ca tardivă și în subsidiar, ca nelegală și netemeinică.

În motivele de

recurs, recurentul a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii pentru

încălcarea flagrantă a prevederilor art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008

privind adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare a C.N.S.A.S. deoarece

Nota de constatare a fost emisă de C.N.S.A.S. în data de 28 aprilie 2010, iar

acțiunea de constatare a calității de lucrător al Securității a fost introdusă

la 21 octombrie 2010, astfel că nu a fost respectat termenul de 30 de zile de

la emiterea Notei de constatare.

Au mai fost invocate:

- excepția

inadmisibilității acțiunii - în motivarea acestei excepții recurentul a invocat

dispozițiile art. 1 alin. (7), art. 1 alin. (10) și art. 6 din O.U.G. nr. 24/2008,

dar și art. 22, art. 27 alin. (1), (3), (4) și (5) din Hotărârea nr. 2/2008

privind adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., prevederi

din care rezultă că cererea formulată de dl C.M. nu poate fi considerată ca solicitarea

de demarare a procedurilor de verificare în legătură cu existența ori

inexistența calității de lucrător al Securității.

- excepțiile lipsei

de interes și lipsei calității procesuale active. Pentru a motiva aceste

excepții, recurentul a făcut referire la dispozițiile art. 10 și art. 11 din O.U.G.

nr. 24/2008 și potrivit acestora C.N.S.A.S. nu ar putea formula acțiunea în

constatare, iar referitor la interes s-a apreciat că dreptul de a sesiza

instanța ar trebui să aparțină cetățeanului care se consideră vătămat într-un

drept al său, fiind singurul în măsură să aprecieze prejudiciile suferite și

oportunitatea acționării în justiție, iar C.N.S.A.S., an afara cazurilor când

se sesizează din oficiu, se subrogă în drepturile cetățeanului și îi încalcă drepturile

consfințite prin Constituție.

Recurentul a invocat

ca motive de recurs:

- art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. - pentru că hotărârea dată nu cuprinde motivele pe care se sprijină

sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii,

deoarece instanța de fond s-a rezumat să enumere toate motivele de fapt sau de

drept care au format convingerea instanței;

- art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. - pentru că hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nu există niciun

angajament scris al pârâtului, iar instanța de fond nu a verificat dacă s-au

săvârșit faptele nelegale și abuzive sau dacă au fost suprimate drepturi

fundamentale.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție va admite recursul, doar pentru următoarele considerente:

Pentru că au fost

invocate mai multe excepții, acestea vor fi analizate, mai întâi, potrivit art.

137 C. proc. civ.

Excepția tardivității

este neîntemeiată deoarece au fost respectate prevederile art. 37 alin. (1) din

Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare și

funcționare a C.N.S.A.S.

Potrivit acestui text

acțiunea în constatare se introduce la Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal, în termen de 30 de zile de la data

adoptării Notei de constatare.

Nota de constatare a fost

emisă de C.N.S.A.S. la 28 aprilie 2010, dar a fost aprobată în ședința din 16

septembrie 2010. Nu prezintă relevanță, potrivit legii, data întocmirii Notei

de constatare ci data când aceasta a fost aprobată de C.N.S.A.S., pentru că în

raport de această dată se calculează termenul de 30 de zile.

Excepția lipsei de

interes și a lipsei calității pasive sunt neîntemeiate deoarece chiar legea (art.

11 din O.U.G. nr. 24/2008) dă dreptul C.N.S.A.S. să formuleze acțiune în

constatare, iar persoana care a fost urmărită de fosta Securitate nu se poate adresa

decât C.N.S.A.S. pentru efectuarea cercetărilor, dar C.N.S.A.S. putând face și verificări

din oficiu.

În art. 14 din O.U.G.

nr. 24/2008 au fost stabilite atribuțiile C.N.S.A.S., iar în art. 24 au fost

precizate atribuțiile Colegiului C.N.S.A.S., între care și aceea de a putea

aproba Notele de constatare și de a dispune introducerea acțiunii în

constatarea calității de „lucrător” sau „colaborator” al Securității.

Excepția

inadmisibilității constituie, de fapt, o apărare de fond și va fi analizată în

cele ce urmează.

Cu privire la pârâtul

M.U.C. au fost efectuate verificări de către C.N.S.A.S. ca urmare a cererii

formulate de C.M., iar C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calității de

„lucrător” a pârâtului, dar verificările au vizat și alte persoane ce nu au

formulat cerere de verificare.

Conform art. 1 din O.U.G.

nr. 24/2008, orice cetățean român sau străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului

Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de

acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și

informații care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în

conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc

siguranța națională; acest drept se exercită la cerere și constă în studierea

nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe

alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din

ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost

urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu

informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului.

Art. 1 alin. (9) din

ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1),

(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și

autentică.

Din interpretarea

textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană

poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii

și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de

această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul

dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au

fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității,

aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui

dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor

persoane.

Cu alte cuvinte,

legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității

se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea

dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.

Mai mult decât atât,

niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor

calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât

solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de

Securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Ca atare, exercitarea

dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de

Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane,

iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au

fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop.

În raport de aceste

susțineri era obligatoriu ca recurentul să fi contribuit la instrumentarea

dosarului informativ al persoanei care a solicitat efectuarea verificărilor, C.M.

în scopul constatării calității de lucrător al Securității a recurentului.

În speță,pentru că nu

există cererea de verificare decât a numitului C.M., nu pot fi analizate notele

și actele întocmite de pârât și care vizează alte persoane ce nu au formulat

cerere de verificare.

Referitor la

înscrisul descoperit în dosarul persoanei ce a formulat cererea de verificare -

C.M., se constată că acesta nu poate constitui temei pentru constatarea

calității de lucrător a pârâtului.

Potrivit art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securității Potrivit art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securității este considerată orice persoană

care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității, inclusiv

ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din interpretarea

acestui text rezultă că pentru a stabili calitatea de lucrător al Securității

trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- persoana să fi avut

calitatea de ofițer sau subofițer al Securității, inclusiv acoperit, în

perioada 1945-1989;

- persoana să fi

desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, dar și alte grade și funcții în cadrul Securității.

Referitor la prima

condiție, aspect necontestat în cauză nici de recurentul-pârât, acesta a avut

gradul de căpitan în cadrul Direcției a III-a, astfel că această condiție este

îndeplinită în cauză.

În ceea ce privește

cea de-a doua condiție, aceea de a fi desfășurat activități prin care să fi

urmărit sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale, se constată că din

probele depuse la dosar nu rezultă îndeplinirea acestei condiții.

Astfel, în privința

persoanei care a formulat verificările, M.C. în acțiunea în constatare

formulată de C.N.S.A.S. nu se reține îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege

în raport cu activitatea desfășurată față de C.M., ci în raport de alte persoane,

dar care nu au formulat cerere de verificare așa cum cere O.U.G. nr. 24/2008.

Numai în Nota de

constatare se face trimitere la un raport, dar care nu este întocmit de pârât,

iar acesta nu a fost avut în vedere atunci când a fost formulată acțiunea în

constatare.

Toate acestea

dovedesc că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii,

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv invocat de

recurent.

Însă, nu vor fi

reținute criticile din recurs referitoare la nemotivarea hotărârii instanței de

fond, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece

hotărârea instanței de fond a fost motivată în raport de soluția pronunțată, cu

respectarea dispozițiilor ar. 261 C. proc. civ.

În baza art. 312 C.

proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul,

va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul M.U.C. împotriva sentinței civile nr. 6714 din 14 noiembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2013.