ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6793/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București. secția de contencios administrativ și fiscal, C.N.S.A.S. a formulat acțiunea în constatare a calității de „lucrător” al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul M.U.C. având în vedere cererea adresată C.N.S.A.S. de către dl C.M. prin care a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care acesta a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 6714 din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității ca neîntemeiată, a admis acțiunea și a constatat calitatea de „lucrător al Securității” a pârâtului M.U.C. În motivarea soluției, în ceea ce privește excepția tardivității, instanța de fond a constatat că Nota de constatare din 28 aprilie 2010 a fost aprobată în ședința Colegiului C.N.S.A.S. din data de 16 septembrie 2010, potrivit actelor depuse la dosar, astfel că a fost respectat termenul de 30 de zile lucrătoare pentru sesizarea instanței, acțiunea fiind înregistrată la data de 21 octombrie 2010 și excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pe fondul cererii, instanța de fond a reținut că, din înscrisurile existente la dosar, pârâtul a avut gradul de ofițer în cadrul Direcției a III-a - Serviciul X (1975 - 1976), șeful Serviciului Y (1985, 1986, 1987 din cadrul Direcției a III-a și ofițer, îndeplinind funcția de adjunct al Șefului I.J.S. Brașov și astfel este îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității. În această calitate, pârâtul a propus în evidențele de securitate a unor studenți - G.T., student în anul II la Facultatea de Mecanică, secția M.A.

din Brașov, urmărit prin mapă de verificare după avertizare pentru „manifestări naționalist - șovine și comentarii necorespunzătoare”; C.G., student în anul III la Facultatea de Silvicultură din Brașov, urmărit prin mapă de verificare după avertizare „pentru crearea de stări de spirit necorespunzătoare în rândul studenților români pe fondul audierii emisiunilor postului de radio E.L. și inițierea ascultării acestui post în grup - deși se întocmiseră rapoarte cu propuneri de închidere a mapelor de verificare. De asemenea, pârâtul apare menționat în dosarul informativ privindu-l pe C.M., ziarist, corespondentul postului de radio V.A., în cadrul Biroului pentru Europa Estică de la Munchen, urmărit informativ cu scopul de a se cunoaște natura relațiilor și a legăturilor cu ocazia vizitelor în țară.

Din documentația depusă, rezultă că pârâtul M.U.C. a trimis Direcției a III-a, ca urmare a cooperării dintre I.S.J. Brașov și această structură a securității, pe linia problemei "emigrația română din Franța și Spania", o sinteză a datelor culese de sursele I.J.S. Brașov care au călătorit în Franța, transmițând Direcției a III-a, spre exemplu, că transfugul A.R. și soția (...), originari din Piatra Neamț (...) se ocupă cu contactarea românilor fugari (...)" și care are "manifestări antiromânești. Aspectele referitoare la comportamentul lui A.R. au fost comunicate și la I.J.S. Neamț, unde se află în atenție”. Din conținutul înscrisurilor menționate anterior, a reținut instanța că în virtutea funcției sale, prin activitățile desfășurate, pârâtul a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, prejudiciind grav statutul persoanelor urmărite.

În consecință, Curtea a reținut că și a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. 24/2008 este îndeplinită în sensul că prin acțiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al organelor Securității, pârâtul a adus atingere dreptului la viață privată al persoanelor urmărite, astfel cum era consacrat de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. Curtea a apreciat că apărările pârâtului, formulate prin întâmpinare, nu sunt în măsură a duce la respingerea acțiunii C.N.S.A.S.

Astfel, pârâtul invocă faptul că nu a făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile profesionale, exclusiv în limitele și exigențele prevederilor legale, însă nu au relevanță actele administrative interne cu caracter normativ sau individual care le permiteau lucrătorilor fostei Securități să intervină în viața privată a persoanelor în scopul culegerii de date și informații prin interceptarea corespondenței, interceptarea convorbirilor telefonice, crearea unor rețele de informatori dirijați să obțină informații precise în legătură cu anumite probleme de interes care vizau opiniile și mentalitățile politice, sociale, religioase etc. strict în scopul determinării sau prevenirii unor atitudinii potrivnice statului totalitar sau regimului comunist.

Curtea a subliniat că esențială în reținerea calității de lucrător al Securității în accepțiunea legii este realizarea, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, iar scopul reglementării nu este nicidecum acela de a stabili o răspundere juridică în sarcina pârâtului, ci de a aduce la cunoștință activitatea sa, desfășurată în sprijinul regimului totalitar comunist.

Dispozițiile nu instituie premisele unei răspunderi morale și juridice colective, fără existența unei fapte infamante și fără vinovăție, ci reflectă doar o materializare a dreptului la informare al cetățenilor cu privire la persoanele care ocupă funcții sau demnități publice, dacă și în ce măsură aceștia au suprimat sau îngrădit, prin acțiunile lor, drepturi și libertăți fundamentale ale omului, evaluare care se face de instanța de judecată in concreto, în raport de situația particulară a fiecăruia, prin evaluarea propriilor lor acțiuni. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.U.C. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică și s-a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței atacate, admiterea excepțiilor tardivității, inadmisibilității, lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S., respingerea acțiunii ca fiind introdusă ca tardivă și în subsidiar, ca nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs, recurentul a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii pentru încălcarea flagrantă a prevederilor art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare a C.N.S.A.S. deoarece Nota de constatare a fost emisă de C.N.S.A.S. în data de 28 aprilie 2010, iar acțiunea de constatare a calității de lucrător al Securității a fost introdusă la 21 octombrie 2010, astfel că nu a fost respectat termenul de 30 de zile de la emiterea Notei de constatare. Au mai fost invocate: - excepția inadmisibilității acțiunii - în motivarea acestei excepții recurentul a invocat dispozițiile art. 1 alin. (7), art. 1 alin. (10) și art. 6 din O.U.G.

nr. 24/2008, dar și art. 22, art. 27 alin. (1), (3), (4) și (5) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., prevederi din care rezultă că cererea formulată de dl C.M. nu poate fi considerată ca solicitarea de demarare a procedurilor de verificare în legătură cu existența ori inexistența calității de lucrător al Securității. - excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active. Pentru a motiva aceste excepții, recurentul a făcut referire la dispozițiile art. 10 și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 și potrivit acestora C.N.S.A.S.

nu ar putea formula acțiunea în constatare, iar referitor la interes s-a apreciat că dreptul de a sesiza instanța ar trebui să aparțină cetățeanului care se consideră vătămat într-un drept al său, fiind singurul în măsură să aprecieze prejudiciile suferite și oportunitatea acționării în justiție, iar C.N.S.A.S., an afara cazurilor când se sesizează din oficiu, se subrogă în drepturile cetățeanului și îi încalcă drepturile consfințite prin Constituție. Recurentul a invocat ca motive de recurs: - art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - pentru că hotărârea dată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, deoarece instanța de fond s-a rezumat să enumere toate motivele de fapt sau de drept care au format convingerea instanței; - art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. - pentru că hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nu există niciun angajament scris al pârâtului, iar instanța de fond nu a verificat dacă s-au săvârșit faptele nelegale și abuzive sau dacă au fost suprimate drepturi fundamentale. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, doar pentru următoarele considerente: Pentru că au fost invocate mai multe excepții, acestea vor fi analizate, mai întâi, potrivit art. 137 C. proc.

civ. Excepția tardivității este neîntemeiată deoarece au fost respectate prevederile art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare a C.N.S.A.S. Potrivit acestui text acțiunea în constatare se introduce la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 30 de zile de la data adoptării Notei de constatare. Nota de constatare a fost emisă de C.N.S.A.S. la 28 aprilie 2010, dar a fost aprobată în ședința din 16 septembrie 2010. Nu prezintă relevanță, potrivit legii, data întocmirii Notei de constatare ci data când aceasta a fost aprobată de C.N.S.A.S., pentru că în raport de această dată se calculează termenul de 30 de zile.

Excepția lipsei de interes și a lipsei calității pasive sunt neîntemeiate deoarece chiar legea (art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008) dă dreptul C.N.S.A.S. să formuleze acțiune în constatare, iar persoana care a fost urmărită de fosta Securitate nu se poate adresa decât C.N.S.A.S. pentru efectuarea cercetărilor, dar C.N.S.A.S. putând face și verificări din oficiu. În art. 14 din O.U.G. nr. 24/2008 au fost stabilite atribuțiile C.N.S.A.S., iar în art. 24 au fost precizate atribuțiile Colegiului C.N.S.A.S., între care și aceea de a putea aproba Notele de constatare și de a dispune introducerea acțiunii în constatarea calității de „lucrător” sau „colaborator” al Securității. Excepția inadmisibilității constituie, de fapt, o apărare de fond și va fi analizată în cele ce urmează.

Cu privire la pârâtul M.U.C. au fost efectuate verificări de către C.N.S.A.S. ca urmare a cererii formulate de C.M., iar C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calității de „lucrător” a pârâtului, dar verificările au vizat și alte persoane ce nu au formulat cerere de verificare. Conform art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008, orice cetățean român sau străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Art. 1 alin. (9) din ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1), (3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Din interpretarea textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate. Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane.

Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea. Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Ca atare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop. În raport de aceste susțineri era obligatoriu ca recurentul să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ al persoanei care a solicitat efectuarea verificărilor, C.M. în scopul constatării calității de lucrător al Securității a recurentului. În speță,pentru că nu există cererea de verificare decât a numitului C.M., nu pot fi analizate notele și actele întocmite de pârât și care vizează alte persoane ce nu au formulat cerere de verificare.

Referitor la înscrisul descoperit în dosarul persoanei ce a formulat cererea de verificare - C.M., se constată că acesta nu poate constitui temei pentru constatarea calității de lucrător a pârâtului. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securității Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securității este considerată orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din interpretarea acestui text rezultă că pentru a stabili calitatea de lucrător al Securității trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - persoana să fi avut calitatea de ofițer sau subofițer al Securității, inclusiv acoperit, în perioada 1945-1989; - persoana să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, dar și alte grade și funcții în cadrul Securității. Referitor la prima condiție, aspect necontestat în cauză nici de recurentul-pârât, acesta a avut gradul de căpitan în cadrul Direcției a III-a, astfel că această condiție este îndeplinită în cauză. În ceea ce privește cea de-a doua condiție, aceea de a fi desfășurat activități prin care să fi urmărit sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale, se constată că din probele depuse la dosar nu rezultă îndeplinirea acestei condiții.

Astfel, în privința persoanei care a formulat verificările, M.C. în acțiunea în constatare formulată de C.N.S.A.S. nu se reține îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege în raport cu activitatea desfășurată față de C.M., ci în raport de alte persoane, dar care nu au formulat cerere de verificare așa cum cere O.U.G. nr. 24/2008. Numai în Nota de constatare se face trimitere la un raport, dar care nu este întocmit de pârât, iar acesta nu a fost avut în vedere atunci când a fost formulată acțiunea în constatare. Toate acestea dovedesc că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv invocat de recurent. Însă, nu vor fi reținute criticile din recurs referitoare la nemotivarea hotărârii instanței de fond, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., deoarece hotărârea instanței de fond a fost motivată în raport de soluția pronunțată, cu respectarea dispozițiilor ar. 261 C. proc. civ. În baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul M.U.C. împotriva sentinței civile nr. 6714 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2013.