ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5577/2013

Asupra

recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Cadrul procesual

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 21 decembrie

2009, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T.I.

constatarea calității pârâtului de lucrător al Securități.

Pârâtul

T.I. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din

O.U.G. nr. 24/2008 modificată prin Legea nr. 293/2008 și excepția de

tardivitate a introducerii acțiunii în constatare, motivat de faptul că

acțiunea trebuia introdusă în termen de cel mult 48 de ore de la aprobarea

notei de constatare.

Prin

încheierea de ședință de la data de 8 iunie 2010, Curtea a admis cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată

și a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea excepției de

neconstituționalitate.

Cauza

a fost repusă pe rol la data de 25 octombrie 2011, ca urmare a soluționării

excepției de neconstituționalitate.

2.

Hotărârea instanței de fond

A.

Prin Sentința nr. 6308 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel București a fost

respinsă excepția de tardivitate a acțiunii și a fost admisă acțiunea formulată

de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul T.I., în sensul că a

fost constatată calitatea pârâtului de lucrător al securității.

B.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii primei

instanțe

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că nu este întemeiată excepția

de tardivitate invocată, reținând că textul de lege pe care își întemeiază

pârâtul excepția se referă la procedura de verificare a persoanelor care

candidează pentru funcția de președinte al țării.

Pe

fondul cauzei, instanța de primă jurisdicție a reținut, din analiza notei de

constatare și a actelor depuse la dosar, că pârâtul a avut gradul de maior în

cadrul Direcției a III-a, Serviciul 2, Biroul 2 și a propus lucrarea

informativă a unei persoane, deoarece a fost "semnalat ca vizitator al

Casei de Cultură a R.F.G. din București". De asemenea, s-a reținut că

pârâtul a propus măsuri "în vederea stabilirii naturii relațiilor lui

"R." cu cetățenie vest-germană "C.", preocupările sale de

natură informativă, documentare și contracarare a acțiunilor ostile țării

noastre.

Instanța

de primă jurisdicție a reținut că pârâtul, în calitate de locotenent major în

cadrul Direcției a III-a, Serviciul 1, Biroul 1, a propus recrutarea unei

persoane în scopul încadrării informative a lui "O.M.", fugar, aflat

în R.F.G., urmărit că face parte din conducerea emigrației române din Freiburg

- R.F.G., semnalat că se ocupă cu contractarea cetățenilor români aflați

temporar în străinătate.

Instanța

a constatat că, prin faptele sale, pârâtul a adus atingere libertății de opinie

și dreptului la viață privată.

De

asemenea, a reținut că apărarea formulată de pârât, în conformitate cu care

aceste acțiuni aveau ca temei obligații de serviciu, nu prezintă relevanță

întrucât din economia O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că, pentru atribuirea

calității prevăzute de art. 2 lit. A, nu era necesar ca activitatea pârâtului

să fi fost una contrară legislației în vigoare în perioada comunistă.

2.

Recursul declarat de T.I.

Recurentul

a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, invocând ca

temei juridic al recursului declarat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul

a arătat că nu neagă și niciodată nu a negat faptul că a fost ofițer de

securitate, în perioada arătată, însă persoana care a făcut cerere a făcut

obiectul unor măsuri informativ-operative, planuri realizate numai parțial,

având în vedere legătura pe care o avea cu obiectivele "C." și

"E.", identificate ca ofițeri ai Serviciului de Spionaj Vest-German,

aflate la post în România.

S-a

arătat că instanța de fond trebuia să procedeze la cenzurarea Notei de Constatare

și să uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului pentru

stabilirea adevărului.

II.

Decizia instanței de recurs

Înalta

Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat,

analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată,

materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite

recursul și rejudecând cauza pe fond, va respinge acțiunea reclamantului,

pentru considerentele ce urmează:

În

cauza dedusă judecății Înalta Curte a constatat că cererea introductivă a

reclamantului C.N.S.A.S. nu întrunește condițiile pentru legala sesizare a

instanței.

Astfel,

prezenta acțiune a avut la bază cererea de verificare nr. P 3340/08 din 01

octombrie 2008 a ofițerilor care au instrumentat dosarul nr. I 184939, cerere

efectuată de numitul B. H., în temeiul art. 6 alin. (1) din ordonanța aflată în

discuție.

Înalta

Curte a constatat fondată critica recurentului, întrucât instanța de primă

jurisdicție a făcut o interpretare greșită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7)

și (9) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel,

în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din actul normativ invocat,

orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie

română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului

Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de

acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și

informații care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în

conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc

siguranța națională; acest drept se exercită la cerere și constă în studierea

nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe

alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art.

1 alin. (7) din ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care

rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle

identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au

contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Art.

1 alin. (9) din ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor

prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant

cu procură specială și autentică.

Înalta

Curte reține, din interpretarea dispozițiilor legale arătate, faptul că nu

orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității

pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar

întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la

propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă

că au fost urmărite de Securitate.

Pe

de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al

Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au

contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana

subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu

și a altor persoane.

Înalta

Curte are o practică constantă în această materie, fiind statuat că verificarea

calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și

subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al

solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au

cerut verificarea.

Această

concluzie a instanței de control judiciar este rezultatul analizei amănunțite a

dispozițiilor din O.U.G. nr. 24/2008, care nu prevăd extinderea verificărilor

calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât

solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de

Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Din

analiza actelor din dosar, respectiv a Notei de constatare emisă de C.N.S.A.S.,

rezultă că au fost analizate dosarele informative nr. I 163208, privind pe H.

R., R 246333 privind pe A. G., R 840 privind pe S. M., iar cererea de

verificare a calității de lucrător al securității a fost formulată la data de 1

octombrie 2008 de către B. H., pentru dosarele I 210847 și I 184939 privind pe

B. N., tatăl petentului.

Or,

Înalta Curte reține că nota de constatare nr. S/DI/I/3284 din 21 octombrie 2009

întocmită de intimatul-reclamant, ce a stat la temelia sesizării instanței, se

referă la dosare și persoane străine de cererea declanșatoare a procedurii de

cercetare, iar, pe de altă parte, persoana care a sesizat, B.H., pentru

cercetarea dosarelor ce privesc o altă persoană cercetată, respectiv B. N., nu

are delegarea prevăzută de lege pentru a putea formula această cerere în numele

titularului de dosar informativ.

Analizând

actele dosarului, Înalta Curte a reținut că în raport de probatoriul

administrat, cererea de verificare a calității de "lucrător de

Securitate", formulată de persoana fizică indicată, nu putea să stea la

baza prezentei acțiuni în constatare introdusă de intimat.

Având

în vedere nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta

acțiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea

îndeplinirii condițiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru

a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Pentru

toate aceste considerente, instanța de control judiciar apreciază că este

fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece

instanța de fond a făcut o interpretare greșită a prevederilor art. 1 alin.

(1), (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 293/2008, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

I C. proc. civ. și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, urmează să admită recursul formulat, să modifice sentința atacată

și, pe fond, să se dispună respingerea acțiunii în constatare formulată de

C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul formulat de T.I. împotriva Sentinței nr. 6308 din 1 noiembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de

C.N.S.A.S.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 iunie 2013.

Procesat

de GGC - AM