ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1175/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 29 octombrie 2009 sub nr. 10194/2/2009, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul V.I. solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al securității. În motivarea cererii reclamantul a arătat, în esență, că pârâtul este viceprimar al comunei Panticeu, județul Cluj, motiv pentru care s-au demarat verificări sub aspectul constatării calității de lucrător sau de colaborator al securității. S-a arătat că pârâtul a fost recrutat in anul 1986, sub nume conspirativ pentru acoperirea informativă a Of.

P.T.T.R. din comună, cât și pentru cunoașterea și supravegherea unor elemente aflate în atenția organelor de securitate, mai ales pe linia sectelor. La aceeași dată a semnat angajament olograf. Pârâtul, legal citat, a depus note de ședință prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b) teza a I-a din O.U.G. nr. 24/2008. în susținerea acestei excepții, s-a arătat în esență că dispozițiile art. 2 lit. b) teza a I-a din O.U.G. nr. 24/2008 sunt neconstituționale în raport de prevederile art. 30 alin. (1) și alin. (2) și art. 15 alin. (2) din Constituția României. Prin sentința civilă nr. 2447 din 25 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București a fost admisă acțiunea reclamantului și s-a constatat calitatea pârâtului V.I.

de colaborator al securității. Impotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 august 2010 sub nr. 10194/2/2009. Prin Decizia nr. 1796 din 25 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul formulat de recurentul-pârât, a fost casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În considerente s-a reținut că, deși pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate, iar în practica s-a consemnat că instanța a reținut spre soluționare cauza pe excepție și pe fond, instanța a omis să cerceteze admisibilitatea excepției de neconstituționalitate și cererea de sesizare a Curții Constituționale, neexistând nici în considerentele sentinței, nici în dispozitiv vreo referire la aspectele menționate.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 15 septembrie 2011 sub nr. 10194/2/2009. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 7039 din 24 noiembrie 2011 Curtea de Apel București a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârât, în temeiul art. 29 alin. (1) și alin (3) din Legea nr. 47/1992 a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b) teza a I-a din O.U.G. nr. 24/2008, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., și a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al securității. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele: - Instanța a analizat cu prioritate condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza a I-a din O.U.G.

nr. 24/2008 formulată de pârât. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a apreciat că cererea pârâtului de sesizare a Curții Constituționale întrunește cumulativ condițiile de admisibilitate. Astfel, dispozițiile art. 2 lit. b) teza a I-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, publicată în M. Of. al României, Partea a I-a, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată;cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în M. Of. al României, Partea a I-a, nr. 800 din 28 noiembrie 2008, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, pretins neconstituționale, fac parte dintr-o O.U.G., respectiv lege de aprobare a ordonanței de urgență, în vigoare la momentul invocării excepției și ele au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât reglementează cadrul legislativ în baza căruia reclamantul C.N.S.A.S. a promovat prezenta acțiune în constatare.

În privința temeiniciei excepției invocate, Curtea a apreciat că se impune respingerea excepției, întrucât dispozițiile criticate au o rațiune bine determinată față de scopul declarat al actului normativ de a institui o formă de continuare într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităților regimului comunist care a exercitat, în special prin intermediul securității, "o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și a libertăților lor fundamentale". Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, prin consemnarea publică a abuzurilor, și contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești.

Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că la data de 30 mai 1986 pârâtul a semnat un angajament olograf din care reiese că a acceptat colaborarea în mod organizat și secret cu organe ale securității sub nume conspirativ, angajându-se să păstreze secretul colaborării. Ulterior semnării angajamentului, pârâtul a furnizat benevol informații referitoare la persoane care făceau parte dintr-o secta. Din probele administrate în cauză de reclamant, reiese că prima condiție impusă de O.U.G. nr. 24/2008, este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de securitate, pârâtul furnizând informații sub formă de note scrise despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În raport de conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea a reținut că prin informațiile furnizate, pârâtul a denunțat atitudini considerate a fi potrivnice regimului totalitar, iar acestea vizau îngrădirea dreptul la libertatea de exprimare a persoanelor arătate în notele informative întocmite ca urmare a angajamentului de colaborare cu structurile securității, precum și libertatea de conștiință, fiind de natură a atrage consecințe negative asupra persoanelor indicate.

Sub aspectul celei de-a treia condiții enunțate, Curtea a observat că interpretările gramaticală, logico - sistematică și teleologică ale prevederilor legale aplicabile speței, conduc la concluzia certă că nu este necesar, pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, ca activitatea acesteia să fi adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost aptă să le aducă atingere. În opinia instanței, activitatea concretă a pârâtului, astfel cum rezultă din materialul probator, a determinat o supraveghere îndeaproape a persoanelor despre care dăduse informații.

În concluzie, informațiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea de conștiință prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile civile și politice, precum și dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile civile și politice. Prin urmare, instanța de judecată sesizată, urmare a aprobării notei de constatare, analizând cererea în raport de ansamblul probator administrat în cauză, a apreciat că C.N.S.A.S., în calitate de reclamant, a făcut dovada susținerilor sale, astfel încât a constatat calitatea pârâtului de colaborator al securității.

3. Recursul formulat de V.I. împotriva sentinței nr. 7039 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 3.1. Instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la cererea de suspendare a judecării cauzei până la data soluționării excepției de neconstituționalitate. La data invocării excepției erau în vigoare prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și conform principiului tempus regit actum cererea trebuia analizată în funcție de legea în vigoare la data formulării ei. Hotărârea instanței de fond este casabilă pentru motivul încălcării prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., hotărârea nu a cuprins motivele admiterii/ respingerii cererii de suspendare a judecării pricinii. Hotărârea este casabilă pentru că au fost încălcate prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizarea Curții Constituționale se face prin încheiere și nu prin sentință. În cuprinsul sentinței atacate nu se precizează motivele pentru care apărările recurentului cuprinse în întâmpinare, au fost înlăturate. Singurul argument care a stat la baza convingerii instanței de judecată că recurentul a avut calitatea de colaborator al securității, s-a format din prisma actelor care au fost depuse de reclamant. Câtă vreme s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, se impunea suspendarea judecării pricinii. 3.2. Instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 2 lit. b) teza a I-a din O.U.G. nr. 24/2008. Recurentul nu a desfășurat activități de natura celor care sunt menționate la art. 2 lit. b). Faptul că organele de securitate au cerut informații despre activitatea unor persoane nu echivalează cu furnizarea informațiilor de natura celor prevăzute la art. 2 lit. b). Niciuna dintre persoanele menționate în actele depuse la dosar nu a avut de suferit ca urmare a activităților recurentului. Prin definirea în anul 2008 a noțiunii de colaborator al securității se creează criterii de judecare a faptelor unor persoane după o lege actuală, pentru fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a legii.

4. La dosar a fost depusă Decizia Curții Constituționale nr. 279 din 22 martie 2012 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza a I-a din O.U.G. nr. 24/2008, ridicată în prezenta cauză. II. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. Recursul este nefondat. 1.1. Prima instanță a aplicat în mod corect principiul aplicării imediate a legii noi de procedură, care a eliminat obligativitatea suspendării judecării cauzei în cazul în care se ridică în fața instanței de judecată o excepție de neconstituționalitate și este sesizată Curtea Constituțională. Principiul tempus regit actum, menționat de recurent se aplică în cazul legii substanțiale, materiale și nu a celei de procedură.

Hotărârea instanței de fond nu este susceptibilă de modificare/ casare pentru motivul pronunțării unei „hotărâri” și nu a unei „încheieri”, recurentul nefiind vătămat în niciun mod prin actul procedural emis. Mai mult, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate, respingând-o, astfel încât referirile instanței de fond la dispozițiile art. 2 lit. b) teza a I-a din O.U.G. nr. 24/2008 sunt legale și în același timp, constituționale. 1.2. Din actele dosarului rezultă că recurentul-pârât s-a angajat la 30 mai 1986 să colaboreze cu organele de miliție în mod organizat și secret, sub nume conspirativ, în special în privința membrilor unei sectei. Prin nota informativă, recurentul a arătat că l-a urmărit pe numitul P.Ș.

dacă merge la persoane din cadrul sectei. Ulterior, recurentul a primit sarcina urmăririi în continuare a lui P.Ș. și D.E. De asemenea, prin nota informativă din 26 februarie 1989, recurentul a informat că V.A. este membru al sectei și participă frecvent la adunările organizate. Despre D.E. a informat, că este membru al sectei, este predicator și ascultă postul de radio E.L., precum și că încearcă să atragă noi membri în cadrul sectei. Din celelalte note informative depuse la dosar, pe care recurentul nu le-a contestat, reiese împrejurarea că acesta urmărea mai multe persoane care făceau parte din secta, descria cu cine se întâlneau, unde mergeau, anumite detalii din viața de familie a lor. Informațiile furnizate de recurent se încadrează în condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, cum în mod corect a reținut și instanța de fond. Textul legal nu a fost declarat neconstituțional, astfel încât nu se poate afirma că legea se aplică retroactiv. Este permisă sancționarea unor fapte din trecut pentru restabilirea valorilor morale și protejarea drepturilor fundamentale ale omului. În mod cert, acțiunea de urmărire a unor persoane pentru motivul apartenenței religioase reprezintă o activitate ce vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Scopul legii, al O.U.G. nr. 24/2008, este acela de a dezvălui societății prezente anumite practici și atitudini nedemne dintr-o epocă aflată sub imperiul dictaturii, dar și ca persoanele care doresc să ocupe o funcție publică să corespundă idealurilor de moralitate prezente și să fie garanții unui comportament în sensul apărării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.I. împotriva sentinței nr. 7039 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.