ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4806/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată sub nr. 7083/2/2009, în data de 22 iulie 2009 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul T.C., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârât, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În motivarea acțiunii s-a arătat că, în urma sesizării formulate de domnul C.G., prin cererea nr. P/962/07 din 28 februarie 2007, s-au făcut verificări sub aspectul stabilirii calității de lucrător sau colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul T.C., avându-se în vedere și faptul că, la acel moment, pârâtul deținea funcția de director adjunct al Poliției Comunitare Galați, raportat și la dispozițiile art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, precum și prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Pârâtul a formulat întâmpinare în cauză, invocând neconstituționalitatea prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 raportat la art. 21 din Constituția României, excepția lipsei calității procesuale active a C.N.P.S.A.S., raportat la prevederile art. 14 din O.U.G. nr. 24/2008, iar, pe fondul acțiunii, a solicitat respingerea cererii formulate de C.N.S.A.S., ca fiind neîntemeiată. La termenul din 13 mai 2010 instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus sesizarea Curții cu soluționarea excepției invocată. Prin Sentința nr. 6688 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul T.C. din Avrămești, Jud. Vaslui, și în consecință, a fost constatată existența calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe acesta, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, referitor la susținerea potrivit căreia C.N.S.A.S. nu ar avea calitate procesuală activă, că aceasta nu este o excepție propriu-zisă, ci o apărare de fond și trecând la analiza acesteia a respins-o ca fiind lipsită de temei legal. S-a reținut că reclamantul C.N.S.A.S., în calitate de autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub controlul Parlamentului, este titularul acțiunii în constatare la care se referă art. 11 din O.U. nr. 24/2008, iar potrivit art. 20 din același act normativ, președintele C.N.S.A.S. este persoana care reprezintă și angajează acest Consiliu, în raport cu autoritățile publice din țară, inclusiv în raport cu instanțele judecătorești.

Prin urmare, a stabilit instanța că C.N.S.A.S. are calitate procesuală activă, în promovarea acestei acțiuni, calitate ce rezidă din lege, respectiv din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. În ceea ce privește verificarea pârâtului sub aspectul stabilirii calității de lucrător al Securității, instanța de fond a reținut că verificarea a fost declanșată ca urmare a cererii nr. P962/07 din 28 februarie 2007 formulată de numitul C.G., raportat la faptul că pârâtul deținea funcția de director adjunct al Poliției Comunitare Galați, reținându-se că verificările ulterioare s-au efectuat, din oficiu, în baza dispozițiilor art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, coroborat cu art. 1 alin. (7) ultima teză, din O.U.G.

nr. 24/2008, fiind respectate întrutotul prevederile legale incidente. Instanța a constatat îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reținând că lucrător al Securității, conform legii, este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Referitor la prima condiție impusă de textul de lege, s-a reținut că această calitate de ofițer al Securității este îndeplinită, întrucât din actele dosarului a rezultat că pârâtul T.C.

a fost angajat al fostei Securități cu gradele de locotenent major (1986, 1988), căpitan (1989), șef al Serviciului Județean de Securitate Brăila, aspect necontestat de pârât. Referitor la cea de-a doua condiție, impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului, instanța a constatat că și această condiție este îndeplinită, având în vedere că pârâtul T.C., în calitatea pe care a deținut-o în cadrul fostei Securități, prin activitatea desfășurată, a contribuit în mod direct cu informații în Dosarul nr. D/141 numit D.P.F.C.G.A.R. Instanța a reținut că acest dosar a privit supravegherea informativă a persoanelor aparținând cultului adventist, Dosarul nr. I/207142 avându-l ca titular pe P.M.B.

redactor la ziarul R.L., supravegheat prin dosar de urmărire informativă de către Securitatea Municipiului București, întrucât a tipărit unele înscrisuri cu conținut ostil, folosind materiale tipografice sustrase cu ajutorul unor legături care lucrează în mediu, pe care intenționează să le difuzeze, Dosarul nr. I/22911 avându-l ca titular pe T.I. fost profesor, semnalând că pe fondul unor nemulțumiri personale intenționează să trimită o scrisoare cu conținut necorespunzător postului de radio E.L.

și respectiv în Dosarul nr. I/21396 avându-l ca titular pe G.Ș., preot catolic supravegheat prin dosar de urmărire informativă pentru a se clarifica relațiile acestuia cu elementele care au suferit condamnări politice, cu cetățeni străini, cu organizația C. etc. Curtea a reținut că pârâtul a contribuit în mod concret la completarea dosarelor mai sus menționate cu materiale, constând în stabilirea planurilor de măsuri, care presupuneau interceptarea corespondenței interne și externe, introducerea mijloacelor speciale pentru interceptarea convorbirilor telefonice precum și a discuțiilor interioare, instruirea și dirijarea surselor, întocmirea de note, adrese, rapoarte privind informațiile culese, valorificarea și transmiterea acestora pe linie ierarhică, dispunerea de măsuri în raport de datele obținute.

Instanța a reținut că prin astfel de activități, care au vizat persoane determinate, cetățeni români sau străini, pârâtul T.C. a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului precum dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din P.I.D.C.P.; dreptul la libertatea gândirii, a conștiinței și a religiei prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 18 din P.I.D.C.P.; dreptul la viață privată prevăzut de art. 32 (inviolabilitatea domiciliului) art. 33 (secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice) din Constituția României din 1965, coroborate cu art. 17 din P.I.D.C.P.

și dreptul la libera circulație prevăzut de art. 12 din același Pact. Instanța de fond a reținut că pârâtul nu a dovedit că persoanele față de care a dispus luarea măsurilor mai sus descrise, erau urmărite penal, ceea ce ar fi putut justifica restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, apreciind-o ca netemeinică și nelegală, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac se aduc, în esență, următoarele critici sentinței recurate: - drepturile și libertățile pe care le-ar fi îngrădit prin măsurile propuse și aprobate, puteau fi îngrădite și atunci și după 1989, pentru apărarea securității naționale, a ordinii ori moralei publice; - măsurile au fost luate temporar și au avut caracter secret neafectând drepturile menționate în esența lor; - faptele de răspândire a unor materiale cu caracter mistic, cele de pătrundere ilegală în sediile unor reprezentanțe străine și cele de încălcare a regimului frontierei de stat, au reprezentat și reprezintă motive pentru a fi întreprinse măsuri temporare de îngrădire a unor drepturi și libertăți; - nota de constatare a C.N.S.A.S.

cuprinde inadvertențe, întrucât din actele interne la care face referire această notă rezultă că atât aprobarea cât și desfășurarea propriu-zisă a măsurilor informativ-operative a fost făcută de alte persoane. Intimatul C.N.S.A.S. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate și combătând criticile recurentului-reclamant. S-a menționat, în esență, că instanța de fond în mod corect a reținut atât legalitatea verificării cât și îndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de apărările intimatului, de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

În mod corect instanța de fond a reținut că C.N.S.A.S. are calitate procesuală activă în raport de dispozițiile art. 11 și art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată. De asemenea, în mod corect s-a statuat și asupra legalei sesizări a instanței de contencios administrativ competente, în temeiul dispozițiilor art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999 și art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. În ceea ce privește soluția pe fondul cauzei, aceasta este temeinică și legală, în mod corect fiind reținut că au fost îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât.

Criticile care vizează, în esență, faptul că măsurile informativ-operative propuse de recurent și aprobate se impuneau pentru apărarea securității naționale, a ordinii și moralei publice, nu sunt fondate. În mod corect instanța de fond a reținut că pentru luarea unor măsuri de către organele de securitate se impunea ca acestea să privească activități legate de siguranța statului (spionaj, contraspionaj, economic, etc., antiterorism, trafic de persoane sau substanțe interzise, etc.).

Recurentul-pârât, în calitatea sa de ofițer al Securității, necontestată, a instrumentat acțiuni în cadrul supravegherii informative a persoanelor aderente la cultul adventist, a întreprins măsuri de investigații asupra unui oponent al regimului comunist, a dispus măsuri pentru efectuarea de percheziții secrete neautorizate, interceptarea convorbirilor telefonice și a corespondenței, filaj, supraveghere și urmărirea operativă a persoanelor menționate în Nota de constatare depusă la dosarul cauzei. Se constată că recurentul nu contestă realitatea activităților desfășurate reținute atât în Nota de constatare cât și de instanța de fond, ci contestă natura acestor activități ca fiind îndreptată împotriva drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Constituția României din 1965 în cuprinsul art. 28, 30, 32 și 33, cât și Pactul Internațional privind drepturile civile și politice prin dispozițiile art. 17, 18 și 19 au consacrat și recunoscut dreptul la libertatea de exprimare și a opiniilor, libertatea religioasă, dreptul la viața privată, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, astfel că libertatea acestor drepturi nu era îngrădită. De altfel, legiuitorul român, prin edictarea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, a înțeles să deconspire lucrătorii Securității care au îngrădit astfel de drepturi și libertăți în perioada 1945 - 1989, prin activitățile desfășurate.

Cum activitățile desfășurate de recurent nu au vizat persoane urmărite penal, nu au fost legate de siguranța statului, au avut ca scop menținerea regimului totalitar comunist și au condus la îngrădirea drepturilor și libertăților menționate, recunoscute prin Constituție, ce se impun a fi respectate, la fel și Pactul semnat de România, apărările acestuia referitoare la respectarea normelor legale în vigoare de la acea dată sau la activitatea Securității, sunt irelevante în contextul legislativ menționat. În altă ordine, pentru a fi reținută calitatea de lucrător al Securității în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana care avea calitatea de ofițer al Securității să fi desfășurat activități prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate.

Se constată că legiuitorul nu face distincție între persoanele care au inițiat și supus prin aprobare anumite măsuri, cele care le-au aprobat, respectiv le-au executat, singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliție politică să vizeze încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale. Prin urmare, toate activitățile care au concurat la această încălcare/ îngrădire sau au urmărit să o facă, fie că au fost de inițiere, propunere sau aprobare, etc., cum sunt și cele întreprinse de recurent, recunoscute și în cererea de recurs, conduc la constatarea calității de lucrător în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Față de toate considerentele expuse, instanța de recurs apreciază că sunt nefondate toate criticile recurentului, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. nefiind întrunit, sentința recurată fiind legală și temeinică. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de T.C. împotriva Sentinței nr. 6688 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2013.