ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4806/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4806/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 7083/2/2009,

în data de 22 iulie 2009 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul T.C., pronunțarea unei hotărâri

judecătorești prin care să se constate calitatea de lucrător al Securității în

ceea ce-l privește pe pârât, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că, în urma sesizării formulate de domnul C.G., prin cererea nr. P/962/07

din 28 februarie 2007, s-au făcut verificări sub aspectul stabilirii calității

de lucrător sau colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul T.C.,

avându-se în vedere și faptul că, la acel moment, pârâtul deținea funcția de

director adjunct al Poliției Comunitare Galați, raportat și la dispozițiile art.

54 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici,

precum și prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul

la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008.

Pârâtul a formulat

întâmpinare în cauză, invocând neconstituționalitatea prevederilor art. 8 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 raportat

la art. 21 din Constituția României, excepția lipsei calității procesuale

active a C.N.P.S.A.S., raportat la prevederile art. 14 din O.U.G. nr. 24/2008,

iar, pe fondul acțiunii, a solicitat respingerea cererii formulate de

C.N.S.A.S., ca fiind neîntemeiată.

La termenul din 13

mai 2010 instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a

dispus sesizarea Curții cu soluționarea excepției invocată.

Prin Sentința nr. 6688

din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, a fost admisă acțiunea

formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul T.C. din

Avrămești, Jud. Vaslui, și în consecință, a fost constatată existența calității

de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe acesta, în sensul dispozițiilor

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut, referitor la susținerea potrivit căreia C.N.S.A.S.

nu ar avea calitate procesuală activă, că aceasta nu este o excepție

propriu-zisă, ci o apărare de fond și trecând la analiza acesteia a respins-o

ca fiind lipsită de temei legal. S-a reținut că reclamantul C.N.S.A.S., în calitate

de autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub

controlul Parlamentului, este titularul acțiunii în constatare la care se

referă art. 11 din O.U. nr. 24/2008, iar potrivit art. 20 din același act

normativ, președintele C.N.S.A.S. este persoana care reprezintă și angajează

acest Consiliu, în raport cu autoritățile publice din țară, inclusiv în raport

cu instanțele judecătorești.

Prin urmare, a

stabilit instanța că C.N.S.A.S. are calitate procesuală activă, în promovarea

acestei acțiuni, calitate ce rezidă din lege, respectiv din O.U.G. nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

În ceea ce privește

verificarea pârâtului sub aspectul stabilirii calității de lucrător al Securității,

instanța de fond a reținut că verificarea a fost declanșată ca urmare a cererii

nr. P962/07 din 28 februarie 2007 formulată de numitul C.G., raportat la faptul

că pârâtul deținea funcția de director adjunct al Poliției Comunitare Galați,

reținându-se că verificările ulterioare s-au efectuat, din oficiu, în baza

dispozițiilor art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor

publici, coroborat cu art. 1 alin. (7) ultima teză, din O.U.G. nr. 24/2008,

fiind respectate întrutotul prevederile legale incidente.

Instanța a constatat

îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

reținând că lucrător al Securității, conform legii, este orice persoană care,

având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau Miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului.

Referitor la prima

condiție impusă de textul de lege, s-a reținut că această calitate de ofițer al

Securității este îndeplinită, întrucât din actele dosarului a rezultat că

pârâtul T.C. a fost angajat al fostei Securități cu gradele de locotenent major

(1986, 1988), căpitan (1989), șef al Serviciului Județean de Securitate Brăila,

aspect necontestat de pârât.

Referitor la cea de-a

doua condiție, impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv să fi

desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și

libertățile fundamentale ale omului, instanța a constatat că și această

condiție este îndeplinită, având în vedere că pârâtul T.C., în calitatea pe

care a deținut-o în cadrul fostei Securități, prin activitatea desfășurată, a

contribuit în mod direct cu informații în Dosarul nr. D/141 numit D.P.F.C.G.A.R.

Instanța a reținut că

acest dosar a privit supravegherea informativă a persoanelor aparținând

cultului adventist, Dosarul nr. I/207142 avându-l ca titular pe P.M.B. redactor

la ziarul R.L., supravegheat prin dosar de urmărire informativă de către

Securitatea Municipiului București, întrucât a tipărit unele înscrisuri cu conținut

ostil, folosind materiale tipografice sustrase cu ajutorul unor legături care

lucrează în mediu, pe care intenționează să le difuzeze, Dosarul nr. I/22911

avându-l ca titular pe T.I. fost profesor, semnalând că pe fondul unor nemulțumiri

personale intenționează să trimită o scrisoare cu conținut necorespunzător

postului de radio E.L. și respectiv în Dosarul nr. I/21396 avându-l ca titular

pe G.Ș., preot catolic supravegheat prin dosar de urmărire informativă pentru a

se clarifica relațiile acestuia cu elementele care au suferit condamnări

politice, cu cetățeni străini, cu organizația C. etc.

Curtea a reținut că

pârâtul a contribuit în mod concret la completarea dosarelor mai sus menționate

cu materiale, constând în stabilirea planurilor de măsuri, care presupuneau

interceptarea corespondenței interne și externe, introducerea mijloacelor

speciale pentru interceptarea convorbirilor telefonice precum și a discuțiilor

interioare, instruirea și dirijarea surselor, întocmirea de note, adrese,

rapoarte privind informațiile culese, valorificarea și transmiterea acestora pe

linie ierarhică, dispunerea de măsuri în raport de datele obținute.

Instanța a reținut că

prin astfel de activități, care au vizat persoane determinate, cetățeni români

sau străini, pârâtul T.C. a desfășurat activități prin care a suprimat sau

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului precum dreptul la libertatea

de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României

din 1965, coroborat cu art. 19 din P.I.D.C.P.; dreptul la libertatea gândirii,

a conștiinței și a religiei prevăzut de art. 30 din Constituția României din

1965, coroborat cu art. 18 din P.I.D.C.P.; dreptul la viață privată prevăzut de

art. 32 (inviolabilitatea domiciliului) art. 33 (secretul corespondenței și al

convorbirilor telefonice) din Constituția României din 1965, coroborate cu art.

17 din P.I.D.C.P. și dreptul la libera circulație prevăzut de art. 12 din

același Pact.

Instanța de fond a

reținut că pârâtul nu a dovedit că persoanele față de care a dispus luarea

măsurilor mai sus descrise, erau urmărite penal, ceea ce ar fi putut justifica

restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul, apreciind-o ca netemeinică și nelegală,

invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac se aduc, în esență, următoarele critici sentinței recurate:

- drepturile și

libertățile pe care le-ar fi îngrădit prin măsurile propuse și aprobate, puteau

fi îngrădite și atunci și după 1989, pentru apărarea securității naționale, a

ordinii ori moralei publice;

- măsurile au fost

luate temporar și au avut caracter secret neafectând drepturile menționate în

esența lor;

- faptele de

răspândire a unor materiale cu caracter mistic, cele de pătrundere ilegală în

sediile unor reprezentanțe străine și cele de încălcare a regimului frontierei

de stat, au reprezentat și reprezintă motive pentru a fi întreprinse măsuri

temporare de îngrădire a unor drepturi și libertăți;

- nota de constatare

a C.N.S.A.S. cuprinde inadvertențe, întrucât din actele interne la care face

referire această notă rezultă că atât aprobarea cât și desfășurarea

propriu-zisă a măsurilor informativ-operative a fost făcută de alte persoane.

Intimatul C.N.S.A.S.

a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate

și combătând criticile recurentului-reclamant.

S-a menționat, în

esență, că instanța de fond în mod corect a reținut atât legalitatea

verificării cât și îndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de apărările intimatului,

de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente,

apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

În mod corect

instanța de fond a reținut că C.N.S.A.S. are calitate procesuală activă în

raport de dispozițiile art. 11 și art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

modificată și completată.

De asemenea, în mod

corect s-a statuat și asupra legalei sesizări a instanței de contencios administrativ

competente, în temeiul dispozițiilor art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999 și art.

1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce privește

soluția pe fondul cauzei, aceasta este temeinică și legală, în mod corect fiind

reținut că au fost îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de lucrător al

Securității în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât.

Criticile care

vizează, în esență, faptul că măsurile informativ-operative propuse de recurent

și aprobate se impuneau pentru apărarea securității naționale, a ordinii și

moralei publice, nu sunt fondate.

În mod corect

instanța de fond a reținut că pentru luarea unor măsuri de către organele de

securitate se impunea ca acestea să privească activități legate de siguranța

statului (spionaj, contraspionaj, economic, etc., antiterorism, trafic de

persoane sau substanțe interzise, etc.).

Recurentul-pârât, în

calitatea sa de ofițer al Securității, necontestată, a instrumentat acțiuni în

cadrul supravegherii informative a persoanelor aderente la cultul adventist, a

întreprins măsuri de investigații asupra unui oponent al regimului comunist, a

dispus măsuri pentru efectuarea de percheziții secrete neautorizate,

interceptarea convorbirilor telefonice și a corespondenței, filaj, supraveghere

și urmărirea operativă a persoanelor menționate în Nota de constatare depusă la

dosarul cauzei.

Se constată că

recurentul nu contestă realitatea activităților desfășurate reținute atât în

Nota de constatare cât și de instanța de fond, ci contestă natura acestor

activități ca fiind îndreptată împotriva drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Constituția României

din 1965 în cuprinsul art. 28, 30, 32 și 33, cât și Pactul Internațional

privind drepturile civile și politice prin dispozițiile art. 17, 18 și 19

au consacrat și recunoscut dreptul la libertatea de exprimare și a opiniilor,

libertatea religioasă, dreptul la viața privată, inviolabilitatea domiciliului,

secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, astfel că libertatea

acestor drepturi nu era îngrădită.

De altfel,

legiuitorul român, prin edictarea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

a înțeles să deconspire lucrătorii Securității care au îngrădit astfel de

drepturi și libertăți în perioada 1945 - 1989, prin activitățile desfășurate.

Cum activitățile

desfășurate de recurent nu au vizat persoane urmărite penal, nu au fost legate

de siguranța statului, au avut ca scop menținerea regimului totalitar comunist

și au condus la îngrădirea drepturilor și libertăților menționate, recunoscute

prin Constituție, ce se impun a fi respectate, la fel și Pactul semnat de

România, apărările acestuia referitoare la respectarea normelor legale în

vigoare de la acea dată sau la activitatea Securității, sunt irelevante în

contextul legislativ menționat.

În altă ordine, pentru

a fi reținută calitatea de lucrător al Securității în sensul art. 2 alin. (1) lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana care avea calitatea de ofițer

al Securității să fi desfășurat activități prin care au fost suprimate sau îngrădite

drepturi și libertăți fundamentale, indiferent cum acestea au fost

materializate.

Se constată că

legiuitorul nu face distincție între persoanele care au inițiat și supus prin

aprobare anumite măsuri, cele care le-au aprobat, respectiv le-au executat,

singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliție

politică să vizeze încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale.

Prin urmare, toate

activitățile care au concurat la această încălcare/ îngrădire sau au urmărit să

o facă, fie că au fost de inițiere, propunere sau aprobare, etc., cum sunt și

cele întreprinse de recurent, recunoscute și în cererea de recurs, conduc la

constatarea calității de lucrător în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008.

Față de toate

considerentele expuse, instanța de recurs apreciază că sunt nefondate toate

criticile recurentului, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. nefiind întrunit, sentința recurată fiind legală și temeinică.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ., art. 20 din

Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de T.C. împotriva Sentinței nr. 6688 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 aprilie 2013.