ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7045/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pârâtul M.I.,

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate

calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin

sentința civilă nr. 7206 din 30 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de

reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul M.I., ca neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că poate fi legal

sesizată exclusiv în privința activităților desfășurate de pârât în legătură cu

dosarul de urmărire a persoanei care a făcut cererea de verificare, respectiv Dosarul

cota nr. I/236378 privindu-l pe P.A., nu și cu privire la activitățile

desfășurate de pârât în dosarele de urmărire informativă a altor persoane. Aceasta

întrucât pârâtul nu se află în niciuna dintre situațiile și nu are niciuna

dintre funcțiile ori demnitățile care impuneau verificarea din oficiu a

calității de lucrător ori colaborator al Securității conform dispozițiilor art.

3 din O.U.G. nr. 24/2008, iar din interpretarea sistematică și teleologică a

dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă în primul rând

că, atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008,

verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale Securității

se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane

care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale

Securității.

Totodată,

în al doilea rând, rezultă că cererea de aflare a identității și de verificare

a calității de lucrător al Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei

îndreptățite, care a formulat cererea.

Împotriva

acestei hotărâri, reclamantul C.N.S.A.S. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului se arată că intimatul a luat măsuri abuzive ce presupuneau

ingerințe în viața personală a cetățenilor pentru motive tipice poliției

politice.

Astfel,

intimatul a recrutat un informator și l-a instruit să urmărească militari

pentru simplul motiv că aceștia aveau rude stabilite în Occident. Urmărirea

trebuia să stabilească dacă respectivii militari întrețineau corespondență cu

rudele lor, precum și dacă desfășurau „activitate dușmănoasă" la adresa

regimului comunist.

Într-un

alt caz, intimatul a solicitat și a obținut informații privind viața privată a

unui ofițer pentru faptul că sora acestuia se căsătorise cu un fost deținut

politic (care fusese condamnat pentru că scrisese poezii cu mesaj

anticomunist). În acest caz este dovedită încălcarea dreptului la viață privată

din motive lipsite de orice legătură cu apărarea siguranței naționale.

Verificarea

nu se poate mărgini doar la activitatea depusă de persoana verificată în

instrumentarea dosarului studiat de persoana care solicită verificarea.

Prin

urmare, fiind vorba de verificarea activității unei persoane (iar nu de

verificarea caracterului unui act) trebuie avută în vedere întreaga activitate

a celui verificat, astfel cum se oglindește aceasta în actele (păstrate în

arhive) întocmite de acesta în decursul carierei.

Legiuitorul

cere ca persoana verificată să fi „instrumentat' cel puțin un act în dosarul

persoanei care solicită verificarea, pentru ca cererea acestuia din urmă să fie

îndreptățită.

„Instrumentarea"

respectivului

dosar nu presupune neapărat luarea unor măsuri abuzive, ci efectuarea oricărei

activități în decursul urmăririi informative a petentului. Actul de

instrumentare - chiar lipsit de caracter abuziv - îl îndreptățește însă pe

titularul dosarului, pe reprezentantul ori pe urmașul acestuia să solicite

verificarea întregii activități a autorului respectivului act.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În

cauză, este necontestat că intimatul-pârât nu s-a aflat în niciuna dintre

situațiile prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca verificarea

calității sale de lucrător al fostei Securități, în sensul acestei

reglementări, să poată fi făcută și din oficiu.

Or,

la cerere, verificarea poate fi făcută exclusiv în condițiile art. 1 alin. (7)

și (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, potrivit cărora: „(7) Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a

fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații

la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător

al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii

Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de

prezenta ordonanță de urgență. (8) De drepturile prevăzute

la alin. (1)-(7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al

patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari. De

aceste drepturi beneficiază în primul rând soțul supraviețuitor și după aceea

rudele în ordinea proximității legăturii de rudenie. În cazul rudelor de

același grad, au acces la dosar toți în mod egal, iar în cazul publicării

dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de consimțământul tuturor”.

De

asemenea, potrivit art. 27 din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S.,

aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a C.N.S.A.S., „(1)

Petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de conținutul dosarului, poate

solicita în scris C.N.S.A.S. demararea procedurilor pentru a afla identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu

informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului. (2) C.N.S.A.S. comunică

petiționarului îndreptățit identitatea lucrătorilor Securității și a

colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea

dosarului, numai dacă aceasta poate fi stabilită cu certitudine.

Pe

baza cererii prin care se solicită stabilirea identității lucrătorilor

Securității și a colaboratorilor acesteia, depusă la Direcția comunicare,

Direcția investigații întocmește o notă de constatare a identității lucrătorilor

sau colaboratorilor Securității. Nota de constatare a identității va conține

atât numele real și celelalte date de identitate, cât și numele conspirativ,

acolo unde este cazul. Dacă lucrătorul sau colaboratorul Securității a deținut

mai multe nume conspirative, nota de constatare a identității va consemna

distinct fiecare situație în parte. De asemenea, se vor consemna documentele și

informațiile identificate în cursul desfășurării investigațiilor, care au

condus la stabilirea identității persoanei.

(4) Nota de

constatare a identității se înaintează Colegiului C.N.S.A.S., prin secretarul

acestuia. Colegiul C.N.S.A.S., în maximum 15 zile de la înregistrarea la

Secretariat, ia în discuție nota de constatare a identității și, după caz:

a) aprobă nota de constatare și dispune Direcției

comunicare redactarea, în termen de 15 zile lucrătoare, a unei comunicări către

petiționarul îndreptățit, prin care i se transmit datele de identitate ale

colaboratorului sau lucrătorului Securității, precum și numele conspirative,

acolo unde este cazul;

b) infirmă nota de constatare și dispune Direcției

investigații reluarea procedurilor specifice de investigare a fondului

arhivistic și/sau a corespondenței cu foștii deținători de arhivă și cu I.N.E.P.,

pentru identificarea documentelor și informațiilor necesare soluționării

cererii.

Verificarea

existenței sau inexistenței calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului se face

la cerere, remisă în copie Direcției investigații, care demarează verificările

specifice la instituțiile deținătoare de arhivă și în fondul arhivistic

propriu. La finalizarea acestora, Direcția investigații întocmește nota de

constatare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al

Securității. În cazul acelor lucrători ai Securității decedați, Direcția

comunicare va informa petentul despre imposibilitatea stabilirii calității de

lucrător, comunicându-i-se totodată că activitatea acestuia va fi prezentată

prin publicarea pe pagina de internet a instituției a documentelor și

informațiilor regăsite în arhiva C.N.S.A.S.”

Deci,

cu alte cuvinte, din interpretarea dispozițiilor legale și regulamentare citate

mai sus, rezultă că în procedura de urmat se succed două cereri:

-

cererea prin care se solicită stabilirea identității lucrătorilor Securității

și colaboratorilor acesteia care au desfășurat activități la instrumentarea

dosarului persoanei îndreptățite să formuleze cererea (art. 27 alin. (3) din

Regulament și,

-

o a doua cerere formulată de persoana îndreptățită prin care să se solicite

verificarea existenței sau inexistenței calității de lucrător al Securității

pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

său (art. 27 alin. (5) din Regulament).

Or,

în cauză se regăsește doar cererea prin care petenta M.L. a solicitat exclusiv:

-

accesul la propriul dosar;

-

dezvăluirea identității tuturor agenților de Securitate care au contribuit la instrumentarea

Dosarului nr. I/236378

Deci,

cu alte cuvinte, petenta M.L. nu a formulat cererea la care se referă în mod

expres art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008 și ale art. 27 alin. (5)

din Regulament.

La

dosar nu există dovezi care să ateste că pârâtul ar fi desfășurat activități

prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale

persoanei urmărite, P.A.

Din

Dosarul cota nr. I/236378 rezultă doar un fragment dintr-un plan de măsuri (pe

care nu există semnătura pârâtului) și o notă informativă primită de către

pârât (filele 27, 28 dosar fond). Aceasta înseamnă că nu există probe care să

permită a se concluziona că pârâtul, locotenent major în cadrul Direcției a

V-a, U.M. X și ulterior maior în cadrul Direcției a V-a, U.M. X, ar fi avut

calitatea de lucrător al Securității în înțelesul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală, pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 7206 din 30

noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2013.