ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4065/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul F.A., solicitând să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Cererile nr. P1261/00 din 01 aprilie 2009 și nr. P 5306/07 din 07 august 2009 adresate C.N.S.A.S. de către doamna M.E., respectiv de către domnul T.G.C., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor la care petenții au avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) și alin. (8) din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, în Dosarul nr. I 233790 pârâtul întocmind documentele din vol. 4, iar în dosarul I 203872, pârâtul figurând în vol. 1. A mai precizat reclamantul că așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. 01/1/2752 din 24 noiembrie 2010, precum și al înscrisurilor atașate, pârâtul, având gradul de locotenent colonel în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Maramureș, Serviciul 2, a aprobat deschiderea unui dosar de urmărire informativă asupra unei persoane deoarece aceasta "a avut o poziție necorespunzătoare, concepții nesănătoase", dar, mai ales, nu a renunțat la ideea de a fugi din țară, deși fusese prins de autoritățile maghiare și predat.

În cadrul acțiunii de urmărire a dispus "Încadrarea informativă a obiectivului cu sursele <M.>, <A.> și <P.>". Așa cum rezultă din documentele ce alcătuiesc Dosarul nr. I 4046, urmăritul a fost încadrat cu surse - potrivit notele informative de la filele 9 și 10. De asemenea, pentru documentarea activității ostile a urmăritului, lt. Col. F. a dispus: efectuarea unei investigații la domiciliu pentru a se identifica anturajul celui vizat, verificarea la serviciul pașapoarte pentru a identifica dacă are rude în străinătate, conlucrarea cu Serviciul 1 din cadrul aceluiași inspectorat județean pentru a-i trece pe urmărit și în evidența dosarului de problemă <Evaziune>. Evident, pentru elucidarea acestui caz și pentru efectuarea anchetei informative se va coopera și cu ofițerul de cercetare penală.

Notele de analiză Întocmite pe parcursul desfășurării urmăririi atestă că cele dispuse de pârât s-au realizat. Față de cele arătate, reclamantul a precizat că definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau drepturi și libertăți fundamentale ale omului. A mai apreciat reclamantul că din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. S-a opinat că pârâtul, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din acea vreme, în speța dată, îngrădirea dreptului la viață privată producându-se în momentul în care Securitatea a încadrat cu surse persoana urmărită pentru motivele politice arătate.

Reclamantul a considerat că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securității". Prin Sentința civilă nr. 5593 din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată, instanța constatând existența calității pârâtului de lucrător al Securității. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că potrivit Legii nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității trebuie îndeplinite două condiții, respectiv: 1. Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945 - 1989. 2. În calitatea menționată la punctul 1 să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Prima instanță a apreciat îndeplinită prima condiție deoarece pârâtul a avut gradul de locotenent colonel în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Maramureș, Serviciul 2, 1988 - 1989. S-a constatat îndeplinită și cea de-a doua condiție impusă de actul normativ, instanța reținând că activitățile pârâtului au îngrădit dreptul la viață privată consacrat de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. Astfel, pârâtul a aprobat deschiderea unui dosar de urmărire informativă asupra unei persoane deoarece "a avut o poziție necorespunzătoare, concepții nesănătoase", dar, mai ales, nu a renunțat la ideea de a fugi din țară, deși fusese prins de autoritățile maghiare și predat.

În cadrul acțiunii de urmărire a dispus "Încadrarea informativă a obiectivului cu sursele <M.>, <A.> și <P.>". Așa cum rezultă din documentele ce alcătuiesc Dosarul nr. I 4046, urmăritul a fost încadrat cu surse și că pentru documentarea activității ostile a urmăritului, pârâtul a dispus: efectuarea unei investigații la domiciliu pentru a se identifica anturajul celui vizat, verificarea la serviciul pașapoarte pentru a identifica dacă are rude în străinătate, conlucrarea cu Serviciul 1 din cadrul aceluiași inspectorat județean pentru a-i trece pe urmărit și în evidența dosarului de problemă <Evaziune>. În raport cu susținerile pârâtului ce vizau respectarea unor instrucțiuni de serviciu, prima instanță a apreciat că acestea nu pot fi primite, deoarece pârâtul era obligat să acorde prioritate respectării drepturilor prevăzute în actele normative cu o forță juridică superioară, respectiv tratatelor internaționale ratificate de România.

S-a mai constatat că pârâtul nu a probat că prin activitățile persoanelor urmărite erau periclitate siguranța națională, siguranța publică, ordinea de drept. 2. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 5593 din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel București a formulat recurs pârâtul F.A., considerând-o ca nelegală și netemeinică. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât aduce, în esență, următoarele critici sentinței recurate: - instanța de fond de contencios administrativ a fost necompetentă material să soluționeze acțiunea dedusă judecății despre care se susține că este o acțiune civilă în constatare, întemeiată pe dispozițiile art. 111 din C. proc. civ.; - nu au existat dovezi la dosar care să conducă la concluzia că sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, pentru a se constata calitatea sa de lucrător al Securității. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte analizând recursul formulat, apreciază că acesta este întemeiat și va fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Criticile referitoare la necompetența materială a instanței de fond sunt nefondate, întrucât potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, revine competența exclusivă a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, de a soluționa acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității, aceste dispoziții nefiind afectate de vreun viciu de neconstituționalitate.

Însă, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, fără a verifica dacă, în raport cu dispozițiile legale incidente și cu documentația anexată sesizării, fusese sesizată sau nu, legal de către autoritatea publică reclamantă. Într-adevăr, obiectul sesizării formulate de C.N.S.A.S. îl reprezintă cererea de constatare a calității de lucrător al Securității, în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât F.A., în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2004 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Potrivit art. 3 din O.U.G.

nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare: „Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții: a) Președintele României; b) deputat sau senator în Parlamentul României, membru în Parlamentul European; c) membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat, secretar general, secretar general adjunct din Guvern și din ministere, director în minister și asimilați ai acestor funcții, Comisar European; d) secretarii generali și secretarii generali adjuncți ai Camerelor Parlamentului, directorii departamentelor celor două Camere, consilierii prezidențiali și de stat; e) prefecții, subprefecții, secretarii generali ai consiliilor județene, secretarul general al Consiliului General al Municipiului București; f) directori în prefectură,

conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale, organizate la nivel local; g) primarii, viceprimarii, consilierii județeni, consilierii în Consiliul General al Municipiului București, consilierii locali; h) directorul și adjuncții acestuia în cadrul Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază și Serviciului de Telecomunicații Speciale, precum și șeful și adjunctul acestuia în cadrul structurilor județene ale Serviciului Român de Informații și ale Serviciului de Telecomunicații Speciale; h.1) candidații pentru Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității; i) personalul diplomatic și consular; j) Avocatul Poporului și adjuncții acestuia; k) membrii în Consiliul Național al Audiovizualului; l) judecătorii și magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv cei din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și ai Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, judecătorii, procurorii și prim-grefierii de la instanțele și parchetele civile și militare; m) personalul cu funcții de conducere, cu excepția celui prevăzut la lit. c),

din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, precum și ceilalți ofițeri și subofițeri/agenți din Ministerul Internelor și Reformei Administrative; n) președintele, vicepreședinții și consilierii de conturi din cadrul Curții de Conturi; persoanele cu funcții de conducere, la nivel național și județean, în Garda Financiară și în organele vamale; o) președintele și președintele de secție la Consiliul Legislativ, membrii Consiliului Legislativ, ai Consiliului Național de Integritate, președintele și vicepreședintele Agenției Naționale de Integritate, persoanele cu funcții de conducere din Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și din Agenția Națională a Funcționarilor Publici, președinții și membrii Consiliului Concurenței, ai Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, ai Institutului Național de Statistică și ai Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară; p) membru în consiliile de administrație ale societăților publice de radio și de televiziune, acționar, administrator, director, redactor-șef, redactor în serviciile publice ori private de televiziune, radio sau presa scrisă, analiștii politici și asimilații acestora; q) guvernatorul Băncii Naționale a României, președinte, vicepreședinte de bancă și membrii consiliului de administrație din sectorul bancar; r) membru, membru corespondent,

membru de onoare sau secretar general al Academiei Române ori, după caz, secretar al academiilor de ramură; s) rectorul, prorectorul, secretarul științific al senatului universitar, decanul, prodecanul, secretarul științific de facultate și șefii de catedră din instituțiile de învățământ superior de stat și private; ș) inspector general sau adjunct, inspector de specialitate al inspectoratului școlar județean, director de liceu ori de grup școlar, precum și director în instituțiile de cultură, la nivel național, județean, municipal și local; t) președinte, vicepreședinte, secretar general și ceilalți membri ai organelor de conducere statutare ale partidelor politice, la nivel național, județean și local, sau ai unei organizații neguvernamentale și asimilații acestor funcții; ț) personalul militar și civil cu funcții de conducere, cu excepția celui prevăzut la lit. c), din Ministerul Apărării și din statele majore ale categoriilor de forțe ale armatei, conform nomenclatoarelor de funcții, precum și comandanții de unități sau echivalente; u) ierarhii și șefii cultelor religioase recunoscute de lege, până la nivel de preot inclusiv, precum și asimilații lor de la parohiile din țară și din străinătate, la cererea reprezentanților cultului religios de care aceștia aparțin; v) președinte,

vicepreședinte și secretar general de organizații patronale și sindicale reprezentative la nivel național și asimilații acestor funcții, precum și ceilalți membri ai conducerilor executive respective; w) director al direcției de poștă și telecomunicații, șefi de serviciu de poștă și de telecomunicații, șefi de centrală telefonică; x) persoanele cu funcție de conducere din direcțiile sanitare județene, din direcțiile județene de sănătate publică și a municipiului București, din Colegiul Medicilor din România, din casele de asigurări de sănătate, directorii de spitale, precum și medicii psihiatri, anatomo-patologi și legiști; y) persoanele cu funcții de conducere, inclusiv membru al consiliului de administrație în regii autonome, companii și societăți naționale, societăți comerciale având ca obiect activități de interes public sau strategic, precum și membrii conducerii fundațiilor, asociațiilor și filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora; z) persoanele care dețin titlul de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989”.

Or, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că recurentul-pârât s-ar fi aflat într-una dintre situațiile de mai sus, ori ar fi deținut una dintre funcțiile și calitățile enumerate de norma citată. De altfel, în cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat ca temei legal dispozițiile art. 1 alin. (7) și art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”. Deci, din interpretarea sistematica și teleologică a textului legal citat mai sus, rezultă în primul rând că, atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale Securității se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securității. Totodată, în al doilea rând, rezultă că cererea de aflare a identității și de verificare a calității de lucrător al Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite, care a formulat cererea în condițiile legii.

Aceeași concluzie rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. publicat în M. Of. al României, Partea I nr. 189 din 9 ianuarie 2009, potrivit cărora „petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de conținutul dosarului, poate solicitat în scris C.N.S.A.S., demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului”. Deci, cu alte cuvinte, instanța de fond era obligată ca, mai înainte de a analiza dacă activitatea desfășurată de recurentul-pârât în perioada când a deținut funcția de ofițer în structurile fostei Securități, îndeplinește condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, să stabilească în mod neechivoc faptul că acesta a contribuit la completarea dosarului de urmărire a persoanei îndreptățite care a formulat cererea de verificare. Or, în cauză este necontestat că recurentul-pârât a fost verificat la cererea formulată de M.E., respectiv T.G.C., care au solicitat stabilirea calității de lucrător al Securității pentru persoanele - ofițeri care au contribuit la instrumentarea Dosarului I 233790, respectiv I 203872. Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă îndeplinirea condițiilor expuse mai sus pentru a se putea reține legalitatea sesizării instanței de contencios administrativ. Pe de o parte, din nota de constatare emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea dosarelor numiților B.V., D.S.V., menționate sub un alt număr de dosar/cotă C.N.S.A.S., decât cele pentru care s-a solicitat verificarea, astfel că recurentul-pârât a contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane, care, însă, nu au formulat cerere de verificare, în temeiul art. 1 alin. (7) și (8) din actul normativ menționat anterior și nicidecum la instrumentarea dosarului persoanelor pentru care s-a cerut verificarea. În același sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal transpusă atât în deciziile pronunțate în situații similare (ex.

Deciziile nr. 1582 din 17 martie 2011 Decizia nr. 2562 din 5 mai 2011, nr. 3253 din 3 iunie 2011), cât și în soluția de principiu adoptată, în sensul soluției instanței de recurs, de judecătorii Secției de contencios administrativ și fiscal - Î.C.C.J., la 11 iunie 2012. În altă ordine, înscrisul de la fila 27 dosar fond ce reprezintă o copie a dosarului având cota I 203872 nu prezintă relevanță în ceea ce privește cererea adresată C.N.S.A.S. de T.G.C., în care se solicită stabilirea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I 203872 - T.G., nerezultând din cuprinsul filei 186 că pârâtul a contribuit cu informații la completarea dosarului persoanei pentru care s-a cerut verificarea sau că acest dosar privea persoana pentru care s-a solicitat verificarea.

În ceea ce privește cererea adresată C.N.S.A.S. de către M.E., ca împuternicit pentru M.L., în care se solicită stabilirea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului I 233790, în care F.A. figurează în vol. 4, se reține, pe de o parte, că această cerere nu respectă cerința prevăzută la art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 24/2008 și nici nu au fost depuse dovezi care să conducă la încadrarea în ipoteza prevăzută de alin. (8) din art. 1 menționat. Pe de altă parte, acțiunea în constatare formulată de reclamant, după cum se constată, nu a fost motivată pe înscrisurile menționate care doar au fost enumerate ca fiind depuse la dosar. În altă ordine, filele 193 și 318, despre care se susține că aparțin dosarului cu cota I 233790 vol. 4, nu pot conduce la concluzia că pârâtul a contribuit cu informații la completarea dosarului sau la instrumentarea dosarului persoanei - subiect al Securității.

Din cuprinsul acestora rezultă că a avut loc doar o simplă transmitere a unor informații fără a putea fi calificate ca înscrisuri ce fac dovada unor activități prin care s-au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, pentru a se putea reține în ceea ce-l privește pe pârât calitatea de colaborator al Securității conform art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Față de considerentele expuse, constatându-se întrunite motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să admită recursul formulat, să caseze sentința atacată și, pe fond, să dispună respingerea acțiunii în constatare formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.A. împotriva Sentinței civile nr. 5593 din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge acțiunea în constatare formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM