ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3052/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pârâtul U.T.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate existența calității acestuia de lucrător al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea din 01 octombrie 2008, adresată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către petentul B.H., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. 1210847. În acest dosar pârâtul a întocmit documente.

S-a mai susținut că pârâtul a avut gradele de locotenent (1964), locotenent major (1966) în cadrul Direcției Regionale Banat, Serviciul 2, maior în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Timiș, Serviciul 3 (1974, 1975, 1976) și, respectiv, locotenent colonel în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Timiș, Serviciul 1 (1982). În această calitate, pârâtul a anchetat și avertizat o persoană ce a încercat să fugă în Occident. Pârâtul a mai solicitat unității specializate interceptarea corespondenței unei surse a Securității, interesând aspectele privitoare la legăturile celui în cauză cu cetățeni străini, dorința de a pleca temporar sau definitiv din țară, respectiv poziția acestuia față de țară.

De asemenea, pârâtul a dirijat o sursă aflată în legătura sa pe lângă o persoană semnalată cu manifestări naționalist germane, prezentând interes pentru pârât informațiile referitoare la persoane străine din țări capitaliste ce îl vizitau pe urmărit și scopul acestor vizite. Reclamantul a mai susținut că pârâtul a încălcat flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare la acea dată. Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința civilă nr. 2998 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că situația de fapt prezentată în cuprinsul cererii de chemare în judecată și al notei de constatare corespunde realității, fiind confirmată de înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Astfel, Curtea de Apel a constatat că pârâtul a avut gradele de locotenent, locotenent major în cadrul Direcției Regionale Banat și ulterior acelea de maior și locotenent colonel în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Timiș și, în această calitate a desfășurat activități prin care a îngrădit persoanelor cercetate dreptul la secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice (art. 33 din Constituția din 1965 și art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice).

Astfel, pârâtul a solicitat interceptarea corespondenței numitului S. F. (pseudonim „I.”), solicitare ce a fost pusă în aplicare, pârâtul primind mai multe copii ale scrisorilor expediate de cel urmărit unor persoane din Germania. De asemenea, pârâtul a coordonat urmărirea informativă a numitului C.L. în cadrul căreia, din dispoziția sa, s-a procedat la interceptarea convorbirilor telefonice și corespondenței persoanei menționate. Contrar susținerilor pârâtului, Curtea de Apel a reținut că nu există dispoziții legale care să condiționeze introducerea acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității de o solicitare a persoanelor îndreptățite de a avea acces la propriul dosar. Potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității se poate sesiza, din oficiu, pentru verificarea documentelor și informațiilor existente în legătură cu o anumită persoană. 3. Calea de atac exercitată Pârâtul U.T.A. a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond a acceptat susținerile Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, fără a cerceta natura activității pe care a desfășurat-o în calitate de ofițer de Securitate pe linie de contraspionaj și fără a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate pe care a invocat-o cu privire la prevederile O.U.G.

nr. 24/2008 și asupra caracterului discriminatoriu al acesteia. În ceea ce privește faptele reținute, a arătat că la dosar nu a fost depus raportul de avertizare a numitului H.D., că avertizarea nu a avut consecințele indicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pentru că a avut loc doar în fața sa și a șefului de post, nu a întocmit documente privindu-l pe B.N., cu excepția unei note informative primite de la un alt ofițer, care nu conține informații relevante, și nu s-a ocupat de dosarul „A.B.”. În fine, a arătat că „prin simpla interceptare a corespondenței sau a telefonului nu s-au îngrădit drepturile persoanei, dacă acest lucru nu a fost urmat de o acțiune asupra persoanei respective”.

Prin notele scrise depuse ulterior în completarea recursului, recurentul-pârât a arătat că petentul B.H. a solicitat numai accesul la dosarul tatălui său, nu și verificarea calității de lucrător al securității, motiv pentru care demersurile efectuate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității au caracter abuziv. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, dezlegarea dată de judecătorul fondului neavând acoperire în probele cauzei. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.nr.

24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător a recurentului-pârât. Verificările au fost efectuate ca urmare a cererii formulate în acest sens de către B.H., în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G.nr. 24/2008. Prima instanță a reținut, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că recurentul-pârâta avut calitatea de ofițer al Securității și că, prin activitatea desfășurată, a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Cu referire punctuală la criticile din recurs, Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea înregistrată la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în data de 01 octombrie 2008, aflată în copie la dosarul de fond, petentul B.H.

a solicitat, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea calității de lucrător al Securității, în sensul legii, și aplicarea procedurilor prevăzute de aceasta, pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor, având cotele J210847 și J184939, al căror titular fusese tatăl său, B.N. Prin urmare, nu este reală susținerea făcută în recurs în sensul că petentul ar fi solicitat doar accesul la dosar, prin cererea din data de 19 septembrie 2008, Înalta Curte constatând, astfel, că intimatul-reclamant a acționat potrivit atribuțiilor conferite prin dispozițiile art. 7-11 din O.U.G. nr. 24/2008. Critica referitoare la ignorarea, de către prima instanță, a excepției de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 24/2008 este, de asemenea, nefondată, pentru că, prin încheierea din data de 16 ianuarie 2010, Curtea de Apel a dispus sesizarea Curții Constituționale, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, pășind apoi la judecarea cauzei. Excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul-pârât a fost respinsă prin Decizia nr. 1309 din 4 octombrie 2011 a Curții Constituționale, atașată la dosarul de recurs. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de control judiciar nu împărtășește însă concluzia la care a ajuns judecătorul fondului. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Așa cum rezultă din cele expuse anterior, verificarea calității pârâtului de lucrător al Securității s-a realizat la cerere, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, acesta nefăcând parte dintre categoriile de persoane supuse verificărilor din oficiu, conform art. 3 din aceeași ordonanță. Potrivit art. 1 alin. (7) „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor securității și a colaboratorilor acestora, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”. Prin urmare, legiuitorul a reglementat procedura verificării, la cerere, a calității de lucrător al securității, doar pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului ce formează obiectul cererii persoanei îndreptățite, astfel că, în optica instanței de control judiciar, nu se poate constata calitatea de lucrător, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în lipsa unor probe concludente în ceea ce privește implicarea recurentului-pârât în instrumentarea dosarelor indicate în cererea petentului B.H. Interpretarea pe care instanța de fond o dă dispozițiilor O.U.G.

nr. 24/2008, în contextul atribuțiilor conferite Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, nu poate fi reținută, pentru că, în acest caz, ar fi golite de conținut și de eficiență practică regulile cuprinse în art. 1 din ordonanță și ar fi înlăturate, fără o justificare rezonabilă, distincțiile între regimul juridic aplicabil verificărilor la cerere și cel aplicabil categoriilor de persoane supuse verificărilor din oficiu, în virtutea unor demnități ori funcții publice pe care le ocupă sau pentru care candidează. În același timp, interpretarea extensivă a art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008 ar rupe echilibrul rezonabil care trebuie asigurat între drepturile subiective ori interesele legitime private ale persoanelor verificate și interesul public pentru protejarea căruia acționează Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității . Din această perspectivă, Curtea reține că nota de constatare în baza căreia Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat acțiunea expune implicarea recurentului-pârât în cinci dosare ale unor persoane diferite, între care nu figurează și B.N., autorul petentului B.H., după cum probele administrate în dosarul primei instanțe, cu toate că demonstrează activitatea desfășurată de recurentul-pârât în calitatea sa de ofițer al fostei Securități, nu privesc fapte ori demersuri concludente, îndreptate împotriva persoanei respective.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de U.T.A.,împotriva sentinței civile nr. 2998 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2012.