ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3052/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pârâtul U.T.A., solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate existența calității

acestuia de lucrător al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin cererea din 01 octombrie 2008, adresată Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către petentul B.H., se

solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al

Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului fond informativ nr. 1210847. În acest dosar pârâtul a

întocmit documente.

S-a mai susținut că pârâtul

a avut gradele de locotenent (1964), locotenent major (1966) în cadrul Direcției

Regionale Banat, Serviciul 2, maior în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate

Timiș, Serviciul 3 (1974, 1975, 1976) și, respectiv, locotenent colonel în cadrul

Inspectoratului Județean de Securitate Timiș, Serviciul 1 (1982).

În această calitate, pârâtul

a anchetat și avertizat o persoană ce a încercat să fugă în Occident.

Pârâtul a mai solicitat

unității specializate interceptarea corespondenței unei surse a Securității, interesând

aspectele privitoare la legăturile celui în cauză cu cetățeni străini, dorința de

a pleca temporar sau definitiv din țară, respectiv poziția acestuia față de țară.

De asemenea, pârâtul a

dirijat o sursă aflată în legătura sa pe lângă o persoană semnalată cu manifestări

naționalist germane, prezentând interes pentru pârât informațiile referitoare la

persoane străine din țări capitaliste ce îl vizitau pe urmărit și scopul acestor

vizite.

Reclamantul a mai susținut

că pârâtul a încălcat flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate

prin legile în vigoare la acea dată.

Prin întâmpinare pârâtul

a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Apel

Prin sentința civilă

nr. 2998 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității și a constatat că pârâtul a avut calitatea de lucrător al

Securității.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că situația de fapt prezentată în cuprinsul

cererii de chemare în judecată și al notei de constatare corespunde realității,

fiind confirmată de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Astfel, Curtea de

Apel a constatat că pârâtul a avut gradele de locotenent, locotenent major în cadrul

Direcției Regionale Banat și ulterior acelea de maior și locotenent colonel în cadrul

Inspectoratului Județean de Securitate Timiș și, în această calitate a desfășurat

activități prin care a îngrădit persoanelor cercetate dreptul la secretul corespondenței

și al convorbirilor telefonice (art. 33 din Constituția din 1965 și art. 17 din

Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice).

Astfel, pârâtul a solicitat

interceptarea corespondenței numitului S. F. (pseudonim „I.”), solicitare ce a fost

pusă în aplicare, pârâtul primind mai multe copii ale scrisorilor expediate de cel

urmărit unor persoane din Germania. De asemenea, pârâtul a coordonat urmărirea informativă

a numitului C.L. în cadrul căreia, din dispoziția sa, s-a procedat la interceptarea

convorbirilor telefonice și corespondenței persoanei menționate.

Contrar susținerilor pârâtului,

Curtea de Apel a reținut că nu există dispoziții legale care să condiționeze introducerea

acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității de o solicitare a persoanelor

îndreptățite de a avea acces la propriul dosar. Potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008,

Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității se poate sesiza, din oficiu, pentru

verificarea documentelor și informațiilor existente în legătură cu o anumită persoană.

Pârâtul U.T.A. a declarat

recurs împotriva hotărârii instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În esență, recurentul-pârât

a arătat că instanța de fond a acceptat susținerile Consiliului Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, fără a cerceta natura activității pe care a desfășurat-o

în calitate de ofițer de Securitate pe linie de contraspionaj și fără a se pronunța

asupra excepției de neconstituționalitate pe care a invocat-o cu privire la prevederile

O.U.G. nr. 24/2008 și asupra caracterului discriminatoriu al acesteia.

În ceea ce privește faptele

reținute, a arătat că la dosar nu a fost depus raportul de avertizare a numitului

H.D., că avertizarea nu a avut consecințele indicate de Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, pentru că a avut loc doar în fața sa și a șefului

de post, nu a întocmit documente privindu-l pe B.N., cu excepția unei note informative

primite de la un alt ofițer, care nu conține informații relevante, și nu s-a ocupat

de dosarul „A.B.”.

În fine, a arătat că „prin

simpla interceptare a corespondenței sau a telefonului nu s-au îngrădit drepturile

persoanei, dacă acest lucru nu a fost urmat de o acțiune asupra persoanei respective”.

Prin notele scrise depuse

ulterior în completarea recursului, recurentul-pârât a arătat că petentul B.H. a

solicitat numai accesul la dosarul tatălui său, nu și verificarea calității de lucrător

al securității, motiv pentru care demersurile efectuate de Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității au caracter abuziv.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, dezlegarea dată de

judecătorul fondului neavând acoperire în probele cauzei.

de drept relevante

Intimatul-reclamant Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios

administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect

constatarea calității de lucrător a recurentului-pârât.

Verificările au fost efectuate

ca urmare a cererii formulate în acest sens de către B.H., în temeiul art. 1

alin. (7) din O.U.G.nr. 24/2008.

Prima instanță a reținut,

pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, că recurentul-pârâta avut calitatea de ofițer al Securității și că,

prin activitatea desfășurată, a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale

ale omului.

Cu referire punctuală

la criticile din recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în data de 01

octombrie 2008, aflată în copie la dosarul de fond, petentul B.H. a solicitat, în

temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea calității de lucrător

al Securității, în sensul legii, și aplicarea procedurilor prevăzute de aceasta,

pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor, având

cotele J210847 și J184939, al căror titular fusese tatăl său, B.N.

Prin urmare, nu este reală

susținerea făcută în recurs în sensul că petentul ar fi solicitat doar accesul la

dosar, prin cererea din data de 19 septembrie 2008, Înalta Curte constatând, astfel,

că intimatul-reclamant a acționat potrivit atribuțiilor conferite prin dispozițiile

art. 7-11 din O.U.G. nr. 24/2008.

Critica referitoare la

ignorarea, de către prima instanță, a excepției de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 24/2008 este, de asemenea, nefondată, pentru că, prin încheierea din data de

16 ianuarie 2010, Curtea de Apel a dispus sesizarea Curții Constituționale, potrivit

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, pășind apoi la judecarea cauzei.

Excepția de neconstituționalitate

invocată de recurentul-pârât a fost respinsă prin Decizia nr. 1309 din 4

octombrie 2011 a Curții Constituționale, atașată la dosarul de recurs.

În ceea ce privește fondul

cauzei, instanța de control judiciar nu împărtășește însă concluzia la care a ajuns

judecătorul fondului.

Potrivit art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securității „orice persoană care, având

calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții

pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat

activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului”.

Așa cum rezultă din cele

expuse anterior, verificarea calității pârâtului de lucrător al Securității s-a

realizat la cerere, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, acesta nefăcând

parte dintre categoriile de persoane supuse verificărilor din oficiu, conform

art. 3 din aceeași ordonanță.

Potrivit art. 1 alin.

(7) „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate,

are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor securității și a colaboratorilor

acestora, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii

care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru

lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute

de prezenta ordonanță de urgență”.

Prin urmare, legiuitorul

a reglementat procedura verificării, la cerere, a calității de lucrător al securității,

doar pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

ce formează obiectul cererii persoanei îndreptățite, astfel că, în optica instanței

de control judiciar, nu se poate constata calitatea de lucrător, în sensul art.

2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în lipsa unor probe concludente în ceea ce privește

implicarea recurentului-pârât în instrumentarea dosarelor indicate în cererea petentului

B.H.

Interpretarea pe care

instanța de fond o dă dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, în contextul atribuțiilor

conferite Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, nu poate

fi reținută, pentru că, în acest caz, ar fi golite de conținut și de eficiență practică

regulile cuprinse în art. 1 din ordonanță și ar fi înlăturate, fără o justificare

rezonabilă, distincțiile între regimul juridic aplicabil verificărilor la cerere

și cel aplicabil categoriilor de persoane supuse verificărilor din oficiu, în virtutea

unor demnități ori funcții publice pe care le ocupă sau pentru care candidează.

În același timp, interpretarea

extensivă a art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 ar rupe echilibrul rezonabil

care trebuie asigurat între drepturile subiective ori interesele legitime private

ale persoanelor verificate și interesul public pentru protejarea căruia acționează

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității .

Din această perspectivă,

Curtea reține că nota de constatare în baza căreia Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a formulat acțiunea expune implicarea recurentului-pârât în

cinci dosare ale unor persoane diferite, între care nu figurează și B.N., autorul

petentului B.H., după cum probele administrate în dosarul primei instanțe, cu toate

că demonstrează activitatea desfășurată de recurentul-pârât în calitatea sa de ofițer

al fostei Securități, nu privesc fapte ori demersuri concludente, îndreptate împotriva

persoanei respective.

adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al

art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica

sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de U.T.A.,împotriva sentinței civile nr. 2998 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 iunie 2012.