ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3354/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.Sesizarea primei instanțe. Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții

de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

22 decembrie 2010, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea

de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul P.I.A.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

că verificarea pârâtului s-a făcut la cererea numitei V.S., înregistrată sub

nr. P 2769/07 din 09 februarie 2009, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr.

24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată

cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pârâtul contribuind la instrumentarea

Dosarului nr. 11212 (cota C.N.S.A.S.).

Reclamantul a arătat că din cuprinsul notei

de constatare din 26 octombrie 2010 și din înscrisurile atașate acțiunii, rezultă

că pârâtul, având gradul de locotenent major în cadrul Inspectoratului Județean

de Securitate Galați, Serviciul X, în cadrul urmăririi informative a unei persoane

pentru „legături neoficiale cu persoane de origine română stabilite în străinătate,

având și relații cu V.E., în atenție ca făcând parte dintr-o grupare transcendentală”

a dirijat un informator „de a avea în continuare în atenție comportarea celei în

cauză, preocupări, intenții, legături”.

Ulterior, continuând supravegherea informativă

a persoanei citate mai sus, acesta a dirijat un informator „să stabilească legăturile

celei în cauză și natura acestora”.

De asemenea, pârâtul în calitate de locotenent

în cadrul Inspectoratului Județean Galați, Serviciul X, a dirijat un informator

pe lângă elevii de la Liceul Industrial Alimentar Galați pentru „semnalarea următoarelor

probleme: discuții dușmănoase cu privire la regimul din țara noastră, a drepturilor

și libertăților tinerilor; intenții de a se grupa în organizații sau grupuri, cât

și anturaje cu scopuri dușmănoase; preocupări și legături suspecte pe linia acțiunii

<Patrimoniu>; apariția de înscrisuri și inscripții cu conținut dușmănos; semnalarea

de urgență a oricăror date și informații în legătură cu elemente suspecte din teritoriu;

încercări ale unor cetățeni cu concepții retrograde de a influența negativ atitudinea

politică a unor tineri; depistarea străinilor care încearcă să incite pe unii tineri

la manifestări ostile și a le transmite influențe negative, să difuzeze în rândul

lor materiale cu conținut dușmănos ori să ia de la aceștia scrisori adresate posturilor

de radio străine; tendințe ale unor tineri de a se constitui în diferite anturaje

cu scopul de a săvârși fapte sau de a iniția acțiuni de natură să aducă atingere

securității statului; semnalarea tuturor elevilor care audiază și colportează știrile

transmise de posturile de radio occidentale, întrețin corespondența cu acestea,

au legături cu cetățeni.

De asemenea, având calitatea de locotenent

major în cadrul Inspectoratului Județean Galați, Serviciul X, a dirijat un informator

pe lângă o persoană semnalată „cu poziție tendențioasă la adresa politicii partidului

și a statului” pentru „a stabili în continuare poziția politică a celui în cauză,

preocupări, intenții, legături”.

A mai propus luarea în evidența dosarului

de problemă 1552 a persoanei urmărită mai sus.

Prin sentința nr. 4096 din 08 iunie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității și a constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește

pe pârâtul P.I.A.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin art.

2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea acestuia de „lucrător al Securității”.

În concret, a reținut că pârâtul a avut

calitatea de ofițer, gradele de locotenent în anul 1977 și locotenent major în anii

1981, 1982, 1983, în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Galați, Serviciul

X, iar în această calitate a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit

drepturi și libertăți fundamentale ale omului, respectiv, „dirijarea surselor”,

investigațiile întreprinse asupra persoanelor urmărite reprezentând încălcarea dreptului

la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile

Civile și Politice.

3.1. Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâtul P.I.A. care a solicitat, în principal, casarea și trimiterea cauzei

spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul respingerii

cererii reclamantului C.N.S.A.S., ca neîntemeiată, în temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a

afirmat că prima instanță nu a analizat susținerile sale din cadrul întâmpinării

depuse la dosar și că sentința contestată a fost dată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii.

În dezvoltarea acestor motive de recurs

au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate:

Prin hotărârea contestată, prima instanță

a reținut că are calitatea de lucrător al Securității, însă, fără a se proba că

a desfășurat activități prin care ar fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, în speță, dreptul la viață privată.

Recurentul a mai arătat că instanța i-a

respins proba cu martori, în cadrul căreia a solicitat să fie audiată numita V.S.,

autoarea cererii de verificare, pentru a se lămuri situația de fapt, în condițiile

în care, din înscrisurile depuse de reclamant nu rezultă că s-ar fi luat vreo măsură

împotriva acestei persoane, care să conducă la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi

și libertăți fundamentale.

Recurentul consideră că prin modul unilateral

în care a apreciat probele, instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare și

la un proces echitabil și a reținut, în sarcina sa activități fără legătură cu autorul

cererii de verificare, creând fără temei o prezumție de încălcare a drepturilor

și libertăților fundamentale.

3.2. Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității nu a depus întâmpinare și nici concluzii scrise.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului

Analizând sentința atacată prin prisma

criticilor ce i-au fost aduse, față de prevederile legale aplicabile din materia

supusă verificării și sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază că este incident în cauză motivul de casare prevăzut

de art. 312 alin. (3) Teza a II-a C. proc. civ. vizând imposibilitatea modificării

hotărârii, fiind necesară administrarea de probe noi.

Se va dispune așadar, urmare admiterii

recursului de față, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe, Înalta Curte apreciind că, în ipoteza motivului de casare reținut,

se integrează situația din cauza prezentă vizând necercetarea tuturor cererilor

și susținerilor recurentului-pârât, ceea ce echivalează în sensul textului de lege

citat cu o cercetare numai parțială a fondului cauzei.

Obiectul litigiului dedus judecății îl

reprezintă constatarea calității recurentului-pârât P.I.A. de lucrător al Securității,

în baza art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 293/2008.

Această acțiune în constatare a avut la

bază cererea de verificare din 09 februarie 2009, adresată de numita V.S., în baza

art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, privind Dosarul nr. I 1212 (cotă C.N.S.A.S)

- titular V.V.G.

Prima instanță, analizând sumar documentația

depusă la dosarul cauzei de C.N.S.A.S., a constatat că prin activitatea sa, P.I.A.

a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008 „Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită

de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității

și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului

și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii

sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului”.

Art. 1 alin. (9) din ordonanță precizează

faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) și (7) se face

personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Din interpretarea textelor legale anterior

citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita verificarea

calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit

la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane

care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar

din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.

Aceeași concluzie se desprinde și din dispozițiile

art. 27 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a Colegiului

C.N.S.A.S., potrivit cărora „Petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de conținutul

dosarului, poate solicita în scris C.N.S.A.S. demararea procedurilor pentru a afla

identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit

cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea

dosarului”.

Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera

verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii

și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv

persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate,

iar nu și a altor persoane.

Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat

că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al

solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au

cerut verificarea.

Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G.

nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător al Securității

cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale

unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în

acest sens.

Ca atare, exercitarea dreptului de a solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii

care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparține

în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu și altor persoane, cu excepția situației

în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială și autentică

în acest scop.

În cauza de față, atât acțiunea în constatare,

cât și nota de constatare din 26 octombrie 2010 anexată acesteia au avut în vedere

cererea de verificare formulată de numita V.S., persoană care nu apare ca fiind

cercetată în Dosarul nr. I 1212 (cotă C.N.S.A.S.) - titular V.V.G. și în legătură

cu care să se fi luat măsurile aprobate de recurent și individualizate în respectiva

notă de constatare.

Autoritatea publică intimată nu a probat

îndeplinirea condiției enunțată mai sus, prevăzută la art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008 și nici instanța de fond nu a fost preocupată de verificarea respectării

acestor dispoziții legale, manifestând lipsă de rol activ, cu încălcarea art. 129

C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, instanța de fond era obligată

ca, mai înainte de a analiza dacă activitatea desfășurată de recurentul-pârât în

perioada când a deținut funcția de ofițer în structurile fostei Securități îndeplinește

condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, să verifice dacă a fost sau nu

legal sesizată de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

cu acțiunea în constatarea calității recurentului-pârât de lucrător al Securității,

în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 293/2008.

De altfel, Înalta Curte constată că prin

sentința pronunțată, instanța de fond nu a analizat susținerile recurentului-pârât

și nici nu a administrat probe care să înlăture aceste susțineri, aprecierile cu

totul generale din considerentele hotărârii nu satisfac exigența unei motivări convingătoare,

în sensul dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

recurs

Pentru a nu lipsi însă părțile de beneficiul

celor două grade de jurisdicție și pentru a da posibilitate instanței de fond să

verifice îndeplinirea condițiilor de sesizare de către Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității cu acțiunea în constatarea calității recurentului-pârât

de lucrător al Securității, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 și să ofere posibilitatea

administrării unor probatorii pertinente, în măsura în care se va demonstra utilitatea

acestora, Înalta Curte apreciind temeinicia sub acest aspect a criticilor recurentului,

va admite recursul și va casa sentința cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe,

în temeiul art. 312 alin. (3) Teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.I.A. împotriva

sentinței nr. 4096 din 08 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 iunie 2012.