ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2880/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul R.V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât pârâtul a avut gradele de locotenent (1976) și, respectiv, căpitan (1982, 1983, 1985 și 1986) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Cluj, Serviciul 1/B.

În această calitate, pârâtul a participat activ la urmărirea informativă a unei persoane semnalată pentru „conceperea, redactarea și difuzarea înscrisurilor cu conținut ostil” și pentru „legături de activitate clandestină”. În plus, pârâtul a procedat la introducerea în evidențele de Securitate a unei persoane cunoscută că întreținea corespondență cu cetățeni străini. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, întrucât titularul dosarului cu cota I 235742, G.E., a fost urmărită de către un alt ofițer și nu de acesta. Pârâtul a solicitat efectuarea unei expertize grafologice pentru a proba faptul că nu a semnat mai multe documente nominalizate în nota de constatare depusă de reclamant la dosar.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 4518 din 28 iunie 2011, a admis acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului R.V. de lucrător al Securității. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: În speță sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât pârâtul a avut gradele de locotenent și de căpitan în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Cluj, a dispus urmărirea informativă a unor persoane suspectate că distribuie și concep manifeste cu conținut anticomunist și a propus măsuri pentru neutralizarea activității acestora.

Mai mult decât atât, pârâtul a propus punerea în evidență a unei persoane suspectate de legături cu cetățeni străini, precum și instruirea unei rețele informative pentru urmărirea unei persoane semnalate cu manifestări naționaliste, care publica diverse articole într-o revistă străină. În opinia primei instanțe, acțiunile întreprinse de pârât, în calitatea sa de angajat al fostei Securități a statului, au adus atingere dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptului la viață privată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul R.V., care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii. În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., recurentul a susținut faptul că prima instanță nu a analizat susținerile sale din cadrul întâmpinării depuse la dosar și că sentința contestată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestor motive de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate: Prin hotărârea contestată, prima instanță a reținut că are calitatea de lucrător al Securității, însă, fără a se proba că a desfășurat activități prin care ar fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Referatul din data de 11 iulie 1985, nominalizat în sentință, este doar o ciornă de lucru, întocmită și semnată de lt.col. U.I.; acest document nu a fost semnat de recurent și nici nu a fost însușit de decidenții ierarhici, motiv pentru care măsurile propuse în cuprinsul său au rămas la stadiul de intenții, fără niciun efect.

Persoanele menționate în referat au fost documentate pentru conceperea și distribuirea de manifeste cu conținut naționalist și autonomist-separatist, iar nu pentru manifestări anticomuniste, după cum în mod greșit a arătat judecătorul fondului cauzei. Totodată, recurentul a precizat faptul că includerea unei persoane suspecte de legături cu cetățeni străini în evidențele dispeceratului la propunerea sa nu poate determina restrângerea sau lezarea unor drepturi și libertăți cetățenești; o asemenea măsură este uzitată de toate serviciile de informații din lume. În concepția recurentului, prima instanță a confirmat calitatea sa de lucrător al Securității printr-o apreciere subiectivă, trunchiată și unilaterală a legii și a probelor administrate în cauză.

Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Obiectul litigiului dedus judecății îl reprezintă constatarea calității recurentului-pârât de lucrător al Securității, în baza art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Înalta Curte consideră că este incident în speță motivul de recurs reglementat art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Instanța de control judiciar apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. În speța de față, Înalta Curte reține că hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanța de fond nu a analizat susținerile ambelor părți, ci doar s-a rezumat la expunerea acestora. În altă ordine de idei, Înalta Curte apreciază că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., deoarece prima instanță nu a administrat un probatoriu suficient, pe baza căruia să pronunțe o soluție legală.

Pentru lămurirea situației de fapt era necesară efectuarea unei expertize grafologice care să verifice autenticitatea semnăturii recurentului-pârât de pe raportul cu indicativul 102/U.I./0019 din 10 iunie 1985, de pe raportul din 26 mai 1976 și de pe referatul cu propuneri de finalizare a cazului „Bela-83” din 11 iulie 1985. De menționat faptul că, prin întâmpinarea formulată în cauză, recurentul-pârât a solicitat administrarea probei cu expertiză grafologică, însă prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei probe. Înalta Curte consideră că în această cale de atac nu puteau fi aplicabile prevederile art. 305 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, în fața instanței de recurs nu poate fi administrată proba cu expertiză, iar pe de altă parte, prima instanță nu a evocat fondul cauzei, motiv pentru care sentința atacată se impune a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu alte cuvinte, neaplicabilitatea art. 305 C. proc. civ. este determinată de faptul că instanța de control judiciar a dat curs dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., în sensul că a analizat cauza sub toate aspectele. Soluția casării cu trimitere are o justificare nu doar teoretică, ci și practică: ea este impusă de faptul că altminteri s-ar încălca efectiv dreptul părților la cele două grade de jurisdicție. Este firesc ca instanța de trimitere să administreze toate probele impuse de o completă cercetare a fondului cauzei. În temeiul art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.

Cercetarea fondului cauzei, în sensul textului legal anterior citat, presupune existența tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului. Altfel spus, dacă s-ar aplica o altă soluție procedurală, ar însemna ca instanța de recurs să verifice pentru prima oară fondul dreptului, iar părțile să mai aibă la dispoziție doar cele două căi extraordinare de atac de retractare - contestația în anulare și revizuirea, care pot fi exercitate numai pentru motive limitativ prevăzute de C. proc. civ. Ca atare, urmează ca instanța de trimitere să procedeze la administrarea probei cu expertiză grafologică cu obiectivul anterior precizat. În raport de motivele de casare anterior reținute, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor formulate de recurent în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Pentru toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (5) teza I și art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de R.V. împotriva Sentinței civile nr. 4518 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 iunie 2012.