ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3225/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.T., ca prin hotărârea

judecătorească ce se va pronunța să se constate calitatea de lucrător al

Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că, în urma sesizării formulate de V.D.I., prin cererea înregistrată

din 30 martie 2009, s-au efectuat verificări conform art. 1 alin. (7) și alin.

(8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității aprobată cu modificările și completările prin Legea nr. 293/2008,

în ceea ce privește pe pârâtul M.T. privind calitatea sa de lucrător al

Securității.

A susținut

reclamantul că, din nota de constatare din 30 septembrie 2010, precum și din

înscrisurile atașate la dosarul cauzei rezultă următoarele:

Pârâtul M.T. a avut

gradele de maior (1968, 1971, 1972), locotenent colonel (1974,1975), respectiv

colonel (1985) în cadrul Direcției a III-a Serviciul 9 (1968, 1971, 1972,

1975), Serviciul 8 (1974, 1985), Serviciul 6 (1975) și funcția de șef de

colectiv în cadrul Serviciului 8 (1975, 1985).

S-a mai susținut că

în această calitate a procedat la dirijarea rețelei informative pe lângă o

persoană urmărită de către organele de Securitate deoarece a avut manifestări

antisovietice, „ a dispus deschiderea dosarului de urmărire informativă pentru

o persoană semnalată că a întreținut relații neoficiale cu diplomații

capitaliști", ulterior a procedat la dirijarea rețelei informative în

vederea clarificării acestui caz, a aprobat instalarea unor măsuri speciale la

domiciliu, prin care să se poată ști care sunt persoanele care îl vizitează și

discuțiile purtate.

S-a concluzionat că,

prin activitățile desfășurate, pârâtul, în calitate de angajat al fostei

Securității, a îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de art. 12 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului, fiind deci îndeplinite condițiile

impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pârâtul a formulat

întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.

În combaterea

acțiunii s-a susținut, în esență, că atât din cuprinsul cererii de chemare în

judecată, cât și din documentele depuse nu rezultă care este legătura dintre

numitul V. Dan Îoan, autorul cererii adresate C.N.S.A.S. și oricare din

persoanele indicate prin inițiale din nota în constatare, că deși în conținutul

acesteia se menționează că s-a solicitat stabilirea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr.

1234238, în cercetarea realizată de Direcția de Investigații a C.N.S.A.S. se

indică trei Dosare respectiv nr. 14399, nr. 12828 și 1234116, tară nici o

legătură cu cel anterior indicat.

S-a mai argumentat în

apărare că, în nici unul din cele trei dosare ce au făcut obiectul cercetării,

menționate ca atare în nota de constatare, nu se regăsește vreun element din

care să rezulte în sarcina sa, activități prin care să fi suprimat sau îngrădit

drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, că activitatea sa a privit

exclusiv operațiuni de contraspionaj, legale la vremea respectivă, dar și

astăzi și practicate în toate statele democratice, și deci prin acțiunile

desfășurate nu a vizat viața privată a vreunei persoane și cu atât mai puțin

lezarea vreunui drept fundamental, ci dimpotrivă a respectat legile și

Constituția de la acea vreme.

Prin Sentința civilă

nr. 3805 din 30 mai 201, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.,

în contradictoriu cu pârâtul M.T. și a constatat existența calității de lucrător

al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul M.T., în sensul dispozițiilor

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008 - lucrător al Securității - este orice persoană care,

având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau Miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada

1945-1989; a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi

și libertăți fundamentale ale omului.

Referitor la prima

condiție impusă de textul de lege mai sus menționat - respectiv calitatea de

ofițer(...) al Securității (..), Curtea de apel a constatat că este

îndeplinită, întrucât din actele dosarului rezultă că pârâtul M.T. a fost

angajat al fostei Securități cu gradele de maior (1968, 1971, 1972), locotenent

colonel (1974, 1975), respectiv colonel(1985), în cadrul Direcției a III-a a

Serviciului 9 (1968, 1971, 1972, 1975), Serviciul 8 (1974, 1985), Serviciul 6

(1975) și funcția de Șef de colectiv în cadrul Serviciului 8 (1974, 1985)-(pagina

11 dosar).

Referitor la cea de-a

doua condiție impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv să fi

desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și

libertățile fundamentale ale omului, instanța de fond a apreciat că și această

condiție este îndeplinită, având în vedere următoarele:

Este adevărat că, în

nota de constatare nu apar referiri la dosarul persoanei îndreptățite -V.D.I. -

care, prin cererea înregistrată din 30 martie 2009 a solicitat verificarea

persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului său, în temeiul art.

2 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, însă din documentele depuse în fața

instanței rezultă că, activitatea persoanei îndreptățite a făcut obiectul

verificărilor făcute de pârât în calitatea sa de ofițer al fostei Securități.

Astfel, Curtea de Apel

a reținut că pârâtul a contribuit cu informații la completarea Dosarului nr. 1234238

deschis pe numele persoanei urmărite V.D.I., semnând documentul intitulat

„Analiza verificării lui V." din data de 21 octombrie 1974, precum și

înscrisul numit„ Plan de măsuri în D.U.I. V." din data de 06 noiembrie 1974,

în care sunt menționate măsurile informativ-operative luate în dosarul de

urmărire informativă a lui V.G.V.

În aceeași calitate, pârâtul

M.T. a contribuit cu informații și în Dosarul nr. 14399 avându-l ca titular pe numitul

R.Ș., întocmind nota-raport, de asemenea, în Dosarul nr. 12828 avându-l ca titular

pe C.O., actor la Teatrul Național din Cluj urmărit din 1960 de Direcția Regională

Cluj, în baza unor informații din care rezultă că sus-numitul în perioada în care

a fost angajat al Teatrului de Stat Bârlad a avut manifestări antisovietice, pârâtul

a întocmit Note informative în calitate de ofițer de legătură și în Dosarul nr.

1234116 avându-l ca titular pe P.P. față de care, prin rezoluția olografa trecută

pe nota informativă, pârâtul a făcut următoarea mențiune: „ deschideți-i D.U.I.

pentru a verifica natura relațiilor dintre PP și diplomații capitaliști menționați

în semnalare".

Or, a tras concluzia instanța

de fond, prin astfel de activități, care au vizat persoane determinate, cetățeni

români, pârâtul M.T. a desfășurat activități, prin care a suprimat sau îngrădit

drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, precum - dreptul la viață privată

prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, și art. 17 din

Pactul Internațional privind Drepturile civile și politice.

Pe de altă parte, curtea

de apel a avut în vedere faptul că, prin prevederile prezentei ordonanțe în nici

un caz nu se urmărește o condamnate a persoanelor verificate, ci doar o devoalare

publică a activităților și actelor petrecute în timpul regimului comunist, care

prin intermediul Securității a exercitat o permanentă teroare împotriva propriilor

cetățeni, a drepturilor și libertăților fundamentale, nefiind necesară îndeplinirea

vreunei condiții legată de consecințele juridice sau de orice altă natură produse

persoanelor vizate.

Prin urmare, a concluzionat

prima instanță, accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității prin consemnarea

publică a abuzurilor petrecute, ar trebui să contribuie la o mai bună înțelegere

a trecutului, prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul M.T., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor

de recurs invocate, recurentul-pârât a susținut în esență că, în mod greșit s-a

reținut prin sentința atacată calitatea sa de lucrător al Securității deși în cauză

nu erau îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008,

pentru a se putea constata această calitate.

Astfel, susține recurentul

că deși prin nota de constatare se menționează că s-a solicitat stabilirea calității

de lucrător al Securității pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea

Dosarului nr. 1234238 (cota C.N.S.A.S.) acest dosar nu a făcut obiectul cercetării,

fiind prezentate alte trei dosare care nu au legătură cu obiectul cauzei.

Totodată, recurentul a

susținut că hotărârea atacată este netemeinică având în vedere faptul că din documentele

depuse la dosarul C.N.S.A.S. nu rezultă nici o faptă săvârșită de acesta prin care

să se fi produs o îngrădire sau încălcare a unui drept sau libertate fundamentală.

Examinând sentința atacată,

în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor

art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată „persoana, subiect

al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la

cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia,

care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea

calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit

la instrumentarea dosarului”.

Din analiza acestor dispoziții

legale rezultă că acțiunea în constatare prevăzută de dispozițiile ar. 11 din

O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată poate fi formulată în scopul de a se

constata calitatea de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care

au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea sau

din oficiu, pentru persoanele prevăzute la art. 4 și 5 din ordonanță.

În speță numitul V.D.I.

a solicitat verificarea recurentului-pârât.

În aceste condiții, este

obligatoriu ca recurentul să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ

al numitului V.G.V. – tatăl acestuia, respectiv Dosarul nr. 1234238, în scopul constatării

calității de lucrător al Securității a recurentului.

Din nota de constatare

din 30 septembrie 2009 emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008

precum și din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că recurentul a contribuit

la instrumentarea Dosarului nr. 14399 titular R.S., Dosar nr. 12828 titular C.O.,

Dosar nr. 1234116 titular P.P. și nicidecum la instrumentarea dosarului persoanei

pentru care s-a solicitat verificarea, respectiv V.G.V.

Singurele documente depuse

la dosarul instanței de fond din care rezultă informații cu privire la Dosarul

nr. 1234238 deschis pe numele persoanei urmărite V.G.V., documente nemenționate

în nota de constatare, documente intitulate „Analiza verificării lui V.” din data

de 21 octombrie 1974 și „Plan de măsuri în D.U.I. V.” din data de 6 noiembrie 1974

în care se menționează măsuri informativ – operative, sunt irelevante în cauză întrucât

nu rezultă că acestea au fost întocmite sau semnate de către recurentul-pârât.

Astfel fiind, instanța

de control judiciar constată că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond

ca fiind îndeplinită cea de-a doua condiție legală impusă de dispozițiile art. 2

lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv faptul că recurentul-pârât ar fi desfășurat

activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale

ale omului, din documentele mai sus menționate nerezultând că activitatea persoanei

îndreptățite a făcut obiectul unor verificări efectuate de recurentul-pârât în calitatea

sa de ofițer al fostei Securități.

În raport d cele anterior

expuse, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de fond realizând o interpretare

greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) precum și a dispozițiilor

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu

art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat și va modifica

sentința atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de

C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de M.T. împotriva sentinței civile nr. 3805 din 30 mai 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și, pe fond, respinge

acțiunea formulată de C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 iunie

2012.