ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5727/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B.F. constatarea calității pârâtului de lucrător al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererile nr. 3340/08 din 01 octombrie 2008 și nr. P5421/01/04 martie 2009 adresate Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către persoanele fizice B.H. și W.R. s-a solicitat verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor fond informativ nr. I 210847 (cotă Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității) în care pârâtul B.F.

figurează la filele: 237, 238, 268, 269, 270 și 314. Reclamantul a arătat că, în urma constatării faptului că solicitările de identificare au fost legale, Direcția de Investigații a întocmit Nota de Constatare nr. DI/1/255 din 27 ianuarie 2010 și a menționat înscrisurile avute în vedere, iar din verificările efectuate rezultă că în privința pârâtului sunt întocmite cerințele prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de lucrător al Securității.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a menționat în cuprinsul Notei de Constatare că pârâtul a avut gradul de locotenent colonel în cadrul Inspectoratului Județean Timiș Serviciul 3, iar în această funcție a dirijat un informator pentru a obține informații privind unele persoane cu rude în străinătate, a încadrat cu surse o persoană semnalată că „în lucrările sale abordează teme prin care denaturează realitățile sociale, adevărata situație și drepturile de care se bucură naționalitatea germană în țară și „Viitorul Teatrului German" din Timișoara.

Reclamantul a apreciat că prin activitățile desfășurate astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, pârâtul a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului cu referire la dreptul la viața privată și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 și 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturi Civile și Politice. Pârâtul a depus întâmpinare și completare la întâmpinare prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24/2008, excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ și excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la analizarea unor acte de comandament militar care privesc apărarea securității naționale, a invocat încălcarea principiului prezumției de nevinovăție pentru lucrătorii Securității și pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, netemeinică și nelegală.

La termenul de judecată din 8 decembrie 2010, Curtea a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate. Prin Sentința nr. 2259 din 23 martie 2011 Curtea de Apel București a respins excepțiile invocate de pârât ca neîntemeiate, a admis acțiunea formulată de reclamant și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel a reținut în esență următoarele. Cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ invocată de pârât s-a constatat că este neîntemeiată în raport de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008. Actul normativ a stabilit o competență materială exclusivă a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal astfel că s-a reținut că excepția invocată de pârât nu are suport legal.

Cu privire la excepția motivată pe aspectul că instanța nu poate analiza acte de comandament militar și care poate fi calificată ca fiind o excepție de inadmisibilitate a acțiunii s-a constatat că este de asemenea neîntemeiată. Actele depuse la dosar reprezintă „informații culese sau exploatate de Securitate, prin acțiuni conexe sau prin emitere de acte, dispoziții ori alte tipuri de înscrisuri" care au caracter de informații accesibile publicului conform accepțiunii dată de art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008. Înscrisurile depuse la dosar din arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu au caracter de acte de comandament militar. Pe fondul cauzei, s-a constatat că pârâtul în calitate de ofițer de Securitate a desfășurat activități prin care a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Prin dirijarea surselor, culegerea informațiilor și lansarea informațiilor în circuitul de lucru al Securității pârâtul a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la viața privată prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 de art. 17 și 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturi Civile și Politice. Ca atare, s-a constatat că în speță sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de lucrător al securității în privința pârâtului. Susținerile pârâtului în sensul că art. 19 alin. (3) din Pactul Internațional cu privire la Drepturi Civile și Politice prevede că exercitarea libertăților poate fi supusă anumitor limitări, iar pârâtul ca ofițer de securitate de carieră „s-a conformat ordinelor, regulamentelor și jurământului militar" nu sunt de natură a înlătura aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 24/2008. În preambulul O.U.G. nr. 24/2004 s-a menționat că PCR în special prin intermediul Securității, a exercitat o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării a drepturilor și libertăților fundamentale. Această situație îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității în condițiile acestei ordonanțe de urgență. S-a constatat că pârâtul, după atâția ani de la răsturnarea regimului totalitar, nu face diferența între abuzurile acelui regim și „anumitele limitări" în exercitarea libertăților de care vorbește Pactul Internațional cu privire la Drepturi Civile și Politice. O.U.G. nr. 24/2008 nu stabilește răspunderi juridice în privința persoanelor deconspirate ci urmărește consemnarea publică a activității persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, iar din această categorie s-a reținut că face parte și pârâtul din prezenta cauză.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs B.F. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. invocându-se atât greșita aplicare a legii cât și critica privind motivarea contradictorie, în raport de probele administrate la instanța de fond. În motivele de recurs se arată că instanța de fond prin soluția de admitere a acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității formulată de intimat a aplicat și interpretat greșit dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2004. Apreciază recurentul că în cauză, în ceea ce-l privește nu erau îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de lege pentru a se constata existența calității de lucrător al Securității pe motiv că nu este îndeplinită condiția suprimării și îngrădirii unor drepturi fundamentale ale omului.

Recurentul arată că a avut calitatea de ofițer de securitate în cadrul Serviciului Contraspionaj că nu a făcut „poliție politică”, că toate dosarele instrumentate reprezentau sarcini de serviciu privind activitatea de contraspionaj în cadrul cărora sunt enumerate, în parte, cazurile instrumentate și condițiile concrete în care a participat recurentul-pârât. Recurentul arată că motivarea instanței de fond este contradictorie și superficială, nu este în concordanță cu probele administrate. Recurentul apreciază că a desfășurat o activitate în conformitate cu legea și cu regulamentele militare și nu a încălcat prin activitatea specifică drepturi și libertăți fundamentale ale persoanelor fizice, în dosarele instrumentate.

Se solicită admiterea recursului și pe fond modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în constatare pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. La dosar recurentul a depus o „completare” la recursul formulat calificată de Curte ca fiind concluzii scrise. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente: Sentința atacată prin care, pe fond, s-a admis acțiunea în constatare formulată de intimat și s-a constatat calitatea de lucrător al Securității a pârâtului-recurent este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 și este motivată în fapt și în drept, în raport de probele administrate fiind respectate dispozițiile art. 261 C. proc.

civ. Curtea nu va reține susținerea recurentului în sensul că în mod greșit s-a reținut îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în concret a condiției desfășurării unei activități, în calitate de ofițer al fostei Securități, prin care „a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”. Curtea verificând susținerile, în apărare formulate, în primă instanță și reluate în cadrul motivelor de recurs, apreciază că instanța de fond a reținut corect îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a fi constatată calitatea de lucrător al Securității pentru recurent. Fapt de necontestat, recurentul a avut în perioada 1945 - 1989 calitatea de ofițer al Securității în cadrul Inspectoratului Județean Timiș.

În această calitate recurentul-pârât a instrumentat diferite dosare desfășurând activități specifice de urmărire supraveghere control filaj pentru diferite persoane surse ale Securității, colaboratori sau persoane urmărite, activități care nu pot fi calificate ca activități de contraspionaj, de natură a fi exceptate de la calificarea lor în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Instanța de fond a motivat în concret și în mod obiectiv, în raport de probele administrate, în fiecare caz în parte, reținut în note de constatare, faptul că prin activitățile desfășurate au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale ale persoanelor fizice vizate, respectiv dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la viața privată.

În ceea ce privește susținerea recurentului din concluziile scrise depuse la dosar, în sensul că recurentul-intimat nu avea dreptul de a-l verifica sub aspectul calității sale de lucrător al Securității, aceasta nu poate fi reținută. Din probele administrate, în dosarul de fond rezultă că verificarea nu a fost efectuată de intimat din oficiu ci la sesizarea unor persoane fizice ale căror drepturi au fost încălcate prin activitatea desfășurată de recurent. Aceste persoane respectiv numitul B.H. și W.R. au formulat cereri adresate Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 - prin care solicitau accesul la propriul dosar instrumentat de organele de Securitate și astfel a fost identificat recurentul-pârât în calitate de ofițer care a instrumentat aceste dosare, iar activitatea desfășurată se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de B.F. împotriva Sentinței nr. 2259 din 23 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.