ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5727/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția contencios administrativ și fiscal reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul B.F. constatarea calității pârâtului de lucrător al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererile nr. 3340/08 din 01 octombrie

2008 și nr. P5421/01/04 martie 2009 adresate Consiliului Național pentru

Studierea Arhivelor Securității de către persoanele fizice B.H. și W.R. s-a

solicitat verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al

Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarelor fond informativ nr. I 210847 (cotă Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității) în care pârâtul B.F. figurează la

filele: 237, 238, 268, 269, 270 și 314.

Reclamantul a arătat

că, în urma constatării faptului că solicitările de identificare au fost

legale, Direcția de Investigații a întocmit Nota de Constatare nr. DI/1/255 din

27 ianuarie 2010 și a menționat înscrisurile avute în vedere, iar din

verificările efectuate rezultă că în privința pârâtului sunt întocmite

cerințele prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de

lucrător al Securității.

Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității a menționat în cuprinsul Notei de

Constatare că pârâtul a avut gradul de locotenent colonel în cadrul

Inspectoratului Județean Timiș Serviciul 3, iar în această funcție a dirijat un

informator pentru a obține informații privind unele persoane cu rude în

străinătate, a încadrat cu surse o persoană semnalată că „în lucrările sale

abordează teme prin care denaturează realitățile sociale, adevărata situație și

drepturile de care se bucură naționalitatea germană în țară și „Viitorul

Teatrului German" din Timișoara.

Reclamantul a

apreciat că prin activitățile desfășurate astfel cum rezultă din actele depuse

la dosar, pârâtul a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului cu

referire la dreptul la viața privată și dreptul la libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituția României din 1965,

coroborat cu art. 17 și 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturi

Civile și Politice.

Pârâtul a depus

întâmpinare și completare la întâmpinare prin care a invocat excepția de

neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24/2008, excepția necompetenței materiale a

instanței de contencios administrativ și excepția inadmisibilității acțiunii cu

privire la analizarea unor acte de comandament militar care privesc apărarea

securității naționale, a invocat încălcarea principiului prezumției de

nevinovăție pentru lucrătorii Securității și pe fond a solicitat respingerea

acțiunii ca nefondată, netemeinică și nelegală.

La termenul de judecată

din 8 decembrie 2010, Curtea a admis cererea de sesizare a Curții

Constituționale și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției

de neconstituționalitate.

Prin Sentința nr.

2259 din 23 martie 2011 Curtea de Apel București a respins excepțiile invocate

de pârât ca neîntemeiate, a admis acțiunea formulată de reclamant și a

constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța

această hotărâre Curtea de Apel a reținut în esență următoarele.

Cu privire la

excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ

invocată de pârât s-a constatat că este neîntemeiată în raport de art. 11 alin.

(1) din O.U.G. nr. 24/2008.

Actul normativ a

stabilit o competență materială exclusivă a Curții de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal astfel că s-a reținut că excepția invocată

de pârât nu are suport legal.

Cu privire la

excepția motivată pe aspectul că instanța nu poate analiza acte de comandament

militar și care poate fi calificată ca fiind o excepție de inadmisibilitate a

acțiunii s-a constatat că este de asemenea neîntemeiată.

Actele depuse la

dosar reprezintă „informații culese sau exploatate de Securitate, prin acțiuni

conexe sau prin emitere de acte, dispoziții ori alte tipuri de înscrisuri"

care au caracter de informații accesibile publicului conform accepțiunii dată

de art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008.

Înscrisurile depuse

la dosar din arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității

nu au caracter de acte de comandament militar.

Pe fondul cauzei, s-a

constatat că pârâtul în calitate de ofițer de Securitate a desfășurat

activități prin care a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Prin dirijarea

surselor, culegerea informațiilor și lansarea informațiilor în circuitul de

lucru al Securității pârâtul a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor și dreptul la viața privată prevăzut de art. 28 din

Constituția României din 1965 de art. 17 și 19 din Pactul Internațional cu

privire la Drepturi Civile și Politice.

Ca atare, s-a

constatat că în speță sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de lucrător al securității

în privința pârâtului.

Susținerile pârâtului

în sensul că art. 19 alin. (3) din Pactul Internațional cu privire la Drepturi

Civile și Politice prevede că exercitarea libertăților poate fi supusă anumitor

limitări, iar pârâtul ca ofițer de securitate de carieră „s-a conformat

ordinelor, regulamentelor și jurământului militar" nu sunt de natură a

înlătura aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.

În preambulul O.U.G.

nr. 24/2004 s-a menționat că PCR în special prin intermediul Securității, a

exercitat o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării a drepturilor și

libertăților fundamentale. Această situație îndreptățește accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității în condițiile acestei ordonanțe de urgență.

S-a constatat că

pârâtul, după atâția ani de la răsturnarea regimului totalitar, nu face diferența

între abuzurile acelui regim și „anumitele limitări" în exercitarea

libertăților de care vorbește Pactul Internațional cu privire la Drepturi

Civile și Politice.

O.U.G. nr. 24/2008 nu

stabilește răspunderi juridice în privința persoanelor deconspirate ci

urmărește consemnarea publică a activității persoanelor care au contribuit la

instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, iar din această categorie s-a

reținut că face parte și pârâtul din prezenta cauză.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs B.F.

Motivele de recurs

invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. invocându-se atât greșita

aplicare a legii cât și critica privind motivarea contradictorie, în raport de

probele administrate la instanța de fond.

În motivele de recurs

se arată că instanța de fond prin soluția de admitere a acțiunii în constatarea

calității de lucrător al Securității formulată de intimat a aplicat și

interpretat greșit dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2004.

Apreciază recurentul că în cauză, în ceea ce-l privește nu erau îndeplinite

condițiile cumulative prevăzute de lege pentru a se constata existența

calității de lucrător al Securității pe motiv că nu este îndeplinită condiția

suprimării și îngrădirii unor drepturi fundamentale ale omului.

Recurentul arată că a

avut calitatea de ofițer de securitate în cadrul Serviciului Contraspionaj că

nu a făcut „poliție politică”, că toate dosarele instrumentate reprezentau

sarcini de serviciu privind activitatea de contraspionaj în cadrul cărora sunt

enumerate, în parte, cazurile instrumentate și condițiile concrete în care a

participat recurentul-pârât.

Recurentul arată că

motivarea instanței de fond este contradictorie și superficială, nu este în

concordanță cu probele administrate.

Recurentul apreciază

că a desfășurat o activitate în conformitate cu legea și cu regulamentele

militare și nu a încălcat prin activitatea specifică drepturi și libertăți

fundamentale ale persoanelor fizice, în dosarele instrumentate.

Se solicită admiterea

recursului și pe fond modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii

acțiunii în constatare pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008.

La dosar recurentul a

depus o „completare” la recursul formulat calificată de Curte ca fiind

concluzii scrise.

Analizând recursul

declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat,

pentru următoarele considerente:

Sentința atacată prin

care, pe fond, s-a admis acțiunea în constatare formulată de intimat și s-a

constatat calitatea de lucrător al Securității a pârâtului-recurent este dată

cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 și este motivată în fapt și în drept, în raport de probele

administrate fiind respectate dispozițiile art. 261 C. proc. civ.

Curtea nu va reține

susținerea recurentului în sensul că în mod greșit s-a reținut îndeplinirea

condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în

concret a condiției desfășurării unei activități, în calitate de ofițer al

fostei Securități, prin care „a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului”.

Curtea verificând

susținerile, în apărare formulate, în primă instanță și reluate în cadrul

motivelor de recurs, apreciază că instanța de fond a reținut corect

îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008 pentru a fi constatată calitatea de lucrător al Securității pentru

recurent.

Fapt de necontestat,

recurentul a avut în perioada 1945 - 1989 calitatea de ofițer al Securității în

cadrul Inspectoratului Județean Timiș.

În această calitate

recurentul-pârât a instrumentat diferite dosare desfășurând activități specifice

de urmărire supraveghere control filaj pentru diferite persoane surse ale

Securității, colaboratori sau persoane urmărite, activități care nu pot fi

calificate ca activități de contraspionaj, de natură a fi exceptate de la

calificarea lor în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Instanța de fond a

motivat în concret și în mod obiectiv, în raport de probele administrate, în

fiecare caz în parte, reținut în note de constatare, faptul că prin

activitățile desfășurate au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale

ale persoanelor fizice vizate, respectiv dreptul la libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor și dreptul la viața privată.

În ceea ce privește

susținerea recurentului din concluziile scrise depuse la dosar, în sensul că

recurentul-intimat nu avea dreptul de a-l verifica sub aspectul calității sale

de lucrător al Securității, aceasta nu poate fi reținută.

Din probele

administrate, în dosarul de fond rezultă că verificarea nu a fost efectuată de

intimat din oficiu ci la sesizarea unor persoane fizice ale căror drepturi au

fost încălcate prin activitatea desfășurată de recurent. Aceste persoane

respectiv numitul B.H. și W.R. au formulat cereri adresate Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, conform dispozițiilor O.U.G. nr.

24/2008 - prin care solicitau accesul la propriul dosar instrumentat de

organele de Securitate și astfel a fost identificat recurentul-pârât în

calitate de ofițer care a instrumentat aceste dosare, iar activitatea

desfășurată se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de B.F. împotriva Sentinței nr. 2259 din 23 martie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2011.