ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3464/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.Sesizarea instanței de fond

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București , la data de 18 ianuarie 2010,

reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.I.,

constatarea existenței calității de lucrător al Securității în privința

acestuia.

În motivarea acțiunii

a arătat că prin cererea din 01 octombrie 2008, adresată C.N.S.A.S. de către domnul

B.H. se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al

Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea/dosarului

fond informativ (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care domnul I.I. figurează.

A mai arătat reclamantul

că, așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare din 20 octombrie 2009,

precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, domnul I.I. având gradul de locotenent

în cadrul Inspectoratului Județean Timiș a propus informarea organelor de partid

despre lucrările citite în cadrul unui cenaclu literar, de către o persoană urmărită

de Securitate.

Pârâtul a reținut următoarele

cu privire la lucrările considerate ca având un „conținut necorespunzător":

„în numărul din 20 martie 1977 al ziarului „N.B.Z.” B.N. a intenționat să publice

o poezie, poezie care contravine în mod absolut liniei directoare trasate de partid

în creația literară.

S-a mai arătat că de asemenea,

în cadrul aceleiași urmăriri informative, pârâtul a dirijat rețeaua informativă

din legătura personală a domniei sale pentru a obține informații atât despre titularul

dosarului, cât și despre legăturile și rudele acestuia. Notele primite de la surse

au fost exploatate de ofițerii de Securitate așa cum rezultă și din materialele

depuse în probatoriu: „Să fie în atenția noastră în timpul șederii lui în țară";

„Luat în atenție". Introduceți cartonaș cu dungă roșie lui B.S., pentru a ne

semnala intrările în țară și a ne ocupa de el. 25 iunie 1986”.

Reclamantul a apreciat

că activitățile desfășurate de pârât în calitate de angajat al fostei Securități

au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute

și garantate de legislația în vigoare la acea dată: dreptul la libertatea de exprimare

și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat

cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul

viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile

și Politice, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 2 lit. a) din O.U.G.  nr.

24/2008.

2.Soluția instanței de

fond

Prin sentința nr. 3854

din 12 octombrie 2010 Curtea de Apel București, a admis acțiunea formulată de reclamantul

C.N.S.A.S. și a constatat existența calității de lucrător al Securității în privința

pârâtului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de

lucrător al Securității.

Potrivit acestor dispoziții,

lucrător al Securității este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau

de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate,

inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care

a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Astfel, s-a reținut că

pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității și în această calitate a desfășurat

activitatea de dirijare a informatorilor Securității constând în preluarea notelor

informative date de aceștia cu privire la titularul dosarului de urmărire informativă

și stabilirea, cu privire la unele dintre aceste note, a unor instrucțiuni referitoare

la exploatarea lor de alte servicii din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate.

Din înscrisurile depuse

la dosar rezultă că notele primite de la surse au fost exploatate de ofițerii de

Securitate, conform instrucțiunilor pârâtului.

De asemenea, pârâtul a

propus informarea organelor de partid despre lucrările citite în cadrul unui cenaclu

literar de către o persoană urmărită de Securitate.

Activitățile desfășurate

de pârât, în calitate de ofițer de Securitate au îngrădit următoarele drepturi și

libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare

la acea dată: dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut

de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice; dreptul viață privată prevăzut de art. 17

din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, fiind îndeplinite

condițiile prev. de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Îngrădirea acestor drepturi

s-a realizat prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea

informativă a anumitor persoane, surse care au oferit date referitoare la viața

privată a persoanei urmărite și a familiei acesteia.

Curtea a mai reținut că

simpla furnizare a unor informații din viața privată a unei persoane, ca urmare

a dirijării informatorilor de către ofițerii de Securitate, este suficientă pentru

a se constata existența unei îngrădiri a dreptului la viață privată, atât de către

sursele Securității, cât și de către ofițerii care au desfășurat activitatea de

dirijare, luarea uneia dintre măsurile enumerate de pârât nefiind o condiție prevăzută

de lege pentru a se reține îngrădirea acestui drept.

3.Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel București a declarat recurs I.I. și a solicitat respingerea acțiunii

reclamantului.

În motivele de recurs

se arată că, în raport cu atribuțiile sale de serviciu, instanța a reținut în mod

greșit că a avut calitatea de a da instrucțiuni unor ofițeri de securitate pentru

că nu a avut nicio funcție de conducere.

Pe de altă parte, propunerea

informării organelor de partid era obligatorie pentru toți ofițerii de miliție sau

securitate în cazul persoanelor care aveau calitatea de membru de partid și era

o sarcină pe linie de partid nu numai de serviciu.

Tot raportat la atribuțiile

sale de serviciu, instanța de fond a apreciat în mod greșit, în contradicție cu

alte soluții adoptate de Înalta Curte de Casație și Justiție care au arătat că activitatea

de contraspionaj nu poate fi apreciată ca derulată în scopul oprimării unor drepturi

ale cetățenilor români.

4.Soluția instanței de

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, a probatoriului administrat,

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele

considerente:

Acțiunea în constatare

adresată instanței de fond de către C.S.N.A.S. a vizat stabilirea calității de lucrător

al securității pentru pârâtul I.I..

Potrivit art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008,

lucrător al Securității - orice

persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al

Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada

1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi

și libertăți fundamentale ale omului.

Din interpretarea

textului se duce că pentru a se stabili calitatea de lucrător textul de lege trebuie

îndeplinite două condiții:

- persoana

să fi avut calitate de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al securității în

perioada 1945-1989.

- prin activitatea

desfășurată să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Dacă în privința

primei condiții nu există dubii întrucât pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității

în perioada 1945-1989 la Inspectoratul Județean de Securitate Timiș, fapt necontestat

de pârât, în privința celei de-a doua condiții au fost depuse probe la dosar.

De altfel

nici în motivele de recurs, recurentul nu critică îndeplinirea acestei condiții

decât prin invocarea atribuțiilor de serviciu.

Însă, din

probele administrate în cauză rezultă că prin activitățile desfășurate a îngrădit

drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

De remarcat

este faptul că activitățile desfășurate de recurent nu au vizat numai activitatea

de contraspionaj, așa cum susține acesta deoarece din notele informative, rapoarte

rezultă recrutarea unui informator pe linia problemei P.N.Ț. și în rândul fiilor

de foști conducători P.N.Ț.”urmărirea unei persoane bănuite de intenția de trecere

frauduloasă a frontierei”.

Chiar și celelalte

note ale recurentului referitoare la persoana care a sesizat C.N.S.A.S. pentru efectuarea

verificărilor vizează îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului care erau

garantate de legislația în vigoare la acea vreme.

Apreciind

că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc.

civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul declarat

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.I. împotriva sentinței

nr. 3854 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie

2011.