ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3464/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1.Sesizarea instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București , la data de 18 ianuarie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.I., constatarea existenței calității de lucrător al Securității în privința acestuia. În motivarea acțiunii a arătat că prin cererea din 01 octombrie 2008, adresată C.N.S.A.S. de către domnul B.H. se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea/dosarului fond informativ (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care domnul I.I. figurează.

A mai arătat reclamantul că, așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare din 20 octombrie 2009, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, domnul I.I. având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean Timiș a propus informarea organelor de partid despre lucrările citite în cadrul unui cenaclu literar, de către o persoană urmărită de Securitate. Pârâtul a reținut următoarele cu privire la lucrările considerate ca având un „conținut necorespunzător": „în numărul din 20 martie 1977 al ziarului „N.B.Z.” B.N. a intenționat să publice o poezie, poezie care contravine în mod absolut liniei directoare trasate de partid în creația literară. S-a mai arătat că de asemenea, în cadrul aceleiași urmăriri informative, pârâtul a dirijat rețeaua informativă din legătura personală a domniei sale pentru a obține informații atât despre titularul dosarului, cât și despre legăturile și rudele acestuia.

Notele primite de la surse au fost exploatate de ofițerii de Securitate așa cum rezultă și din materialele depuse în probatoriu: „Să fie în atenția noastră în timpul șederii lui în țară"; „Luat în atenție". Introduceți cartonaș cu dungă roșie lui B.S., pentru a ne semnala intrările în țară și a ne ocupa de el. 25 iunie 1986”. Reclamantul a apreciat că activitățile desfășurate de pârât în calitate de angajat al fostei Securități au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată: dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. 2.Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 3854 din 12 octombrie 2010 Curtea de Apel București, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. și a constatat existența calității de lucrător al Securității în privința pârâtului. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Potrivit acestor dispoziții, lucrător al Securității este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Astfel, s-a reținut că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității și în această calitate a desfășurat activitatea de dirijare a informatorilor Securității constând în preluarea notelor informative date de aceștia cu privire la titularul dosarului de urmărire informativă și stabilirea, cu privire la unele dintre aceste note, a unor instrucțiuni referitoare la exploatarea lor de alte servicii din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că notele primite de la surse au fost exploatate de ofițerii de Securitate, conform instrucțiunilor pârâtului. De asemenea, pârâtul a propus informarea organelor de partid despre lucrările citite în cadrul unui cenaclu literar de către o persoană urmărită de Securitate.

Activitățile desfășurate de pârât, în calitate de ofițer de Securitate au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată: dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Îngrădirea acestor drepturi s-a realizat prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă a anumitor persoane, surse care au oferit date referitoare la viața privată a persoanei urmărite și a familiei acesteia.

Curtea a mai reținut că simpla furnizare a unor informații din viața privată a unei persoane, ca urmare a dirijării informatorilor de către ofițerii de Securitate, este suficientă pentru a se constata existența unei îngrădiri a dreptului la viață privată, atât de către sursele Securității, cât și de către ofițerii care au desfășurat activitatea de dirijare, luarea uneia dintre măsurile enumerate de pârât nefiind o condiție prevăzută de lege pentru a se reține îngrădirea acestui drept. 3.Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs I.I. și a solicitat respingerea acțiunii reclamantului. În motivele de recurs se arată că, în raport cu atribuțiile sale de serviciu, instanța a reținut în mod greșit că a avut calitatea de a da instrucțiuni unor ofițeri de securitate pentru că nu a avut nicio funcție de conducere.

Pe de altă parte, propunerea informării organelor de partid era obligatorie pentru toți ofițerii de miliție sau securitate în cazul persoanelor care aveau calitatea de membru de partid și era o sarcină pe linie de partid nu numai de serviciu. Tot raportat la atribuțiile sale de serviciu, instanța de fond a apreciat în mod greșit, în contradicție cu alte soluții adoptate de Înalta Curte de Casație și Justiție care au arătat că activitatea de contraspionaj nu poate fi apreciată ca derulată în scopul oprimării unor drepturi ale cetățenilor români. 4.Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, a probatoriului administrat, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Acțiunea în constatare adresată instanței de fond de către C.S.N.A.S.

a vizat stabilirea calității de lucrător al securității pentru pârâtul I.I.. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securității - orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Din interpretarea textului se duce că pentru a se stabili calitatea de lucrător textul de lege trebuie îndeplinite două condiții: - persoana să fi avut calitate de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al securității în perioada 1945-1989. - prin activitatea desfășurată să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Dacă în privința primei condiții nu există dubii întrucât pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității în perioada 1945-1989 la Inspectoratul Județean de Securitate Timiș, fapt necontestat de pârât, în privința celei de-a doua condiții au fost depuse probe la dosar. De altfel nici în motivele de recurs, recurentul nu critică îndeplinirea acestei condiții decât prin invocarea atribuțiilor de serviciu. Însă, din probele administrate în cauză rezultă că prin activitățile desfășurate a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. De remarcat este faptul că activitățile desfășurate de recurent nu au vizat numai activitatea de contraspionaj, așa cum susține acesta deoarece din notele informative, rapoarte rezultă recrutarea unui informator pe linia problemei P.N.Ț.

și în rândul fiilor de foști conducători P.N.Ț.”urmărirea unei persoane bănuite de intenția de trecere frauduloasă a frontierei”. Chiar și celelalte note ale recurentului referitoare la persoana care a sesizat C.N.S.A.S. pentru efectuarea verificărilor vizează îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului care erau garantate de legislația în vigoare la acea vreme. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.I. împotriva sentinței nr. 3854 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2011.