ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2495/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 40709/3/2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.O. constatarea calității acestuia de lucrător al Securității. În fapt, reclamantul arată că pârâtul a fost verificat la cererea numitului P.N. Susține reclamantul că așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/I/2559 din 26 septembrie 2008 și din înscrisurile atașate cererii, pârâtul a deținut gradul de maior și funcția de șef serviciu în cadrul Inspectoratului Județean Constanța.

Mai arată reclamantul că, în această calitate, pârâtul a întreprins o serie de măsuri încriminate de O.U.G. nr. 24/2008, în cadrul urmăririi informatice a persoanelor care se află în relații de corespondență cu postul de radio „E.L.” sau care au legătură cu angajații acestor posturi. Reclamantul apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității, în condițiile definiției legale și a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, pentru a fi reținută calitatea de lucrător al Securității. Prin Sentința nr. 3326 din 2 decembrie 2008 Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub același nr. 40709/3/2008.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii prin raportare la prevederile art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008. În motivarea excepției pârâtul a arătat că a mai făcut obiectul verificărilor, sub imperiul Legii nr. 187/1999, emițându-se Decizia nr. 213 din 15 noiembrie 2005, întocmită exclusiv pe baza informațiilor existente în dosarele I 962, I 304 și I 2847. Decizia amintită a fost contestată, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității emițând Decizia nr. 26 din 21 februarie 2008, prin care s-a reținut că S.O. nu a desfășurat activități de poliție politică, devenită definitivă prin necontestarea ei la instanța competentă. Prin Sentința nr. 1885 din 5 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârât și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că din interpretarea sistematică, logică și tehnologică a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că există două modalități de verificare a calității de lucrător al Securității a unei persoane: a) la cerere; b) din oficiu, însă inclusiv în situația prevăzută de art. 4 și 5 din O.U.G. nr. 24/2004 raportat la art. 3 lit. b) - h). În speță, fără echivoc, pârâtul nu a deținut și nu deține niciuna din funcțiile sau demnitățile publice prevăzute în textele normative menționate. Curtea a constatat că reclamantul încearcă o interpretare forțată a prevederilor art. 14 lit. e) din Ordonanță și a art. 1 alin. (7) în vederea tragerii concluziei că și în speță pârâtul face parte din categoria persoanelor verificate din oficiu.

Împotriva Sentinței nr. 1885 din 5 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 1 C. proc. civ., conform cărora instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele, recursul nefiind limitat de motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind una care nu poate fi atacată cu apel. În motivarea recursului, recurentul-reclamant susține, în esență, că în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, interpretarea dată textelor de lege din O.U.G.

nr. 24/2008 incidente în cauză fiind greșită. Astfel susține recurentul-reclamant foștii ofițeri de securitate pot fi verificați - sub aspectul existenței calității de lucrător al Securității - atât la cererea unui titular al dreptului de acces la propriul dosar în condițiile art. 1 alin. (7) cât și din oficiu - în temeiul art. 14 lit. e), câtă vreme existența art. 32 nu cer ca persoana asupra căreia se reiau verificările să fie verificată din oficiu ci să fie verificabilă din oficiu, adică să facă parte din categoria celor verificați din oficiu, condiție care în speță este îndeplinită. Cum potrivit art. 14 lit. e) din O.U.G.

nr. 24/2008, procedura urmată În scopul publicării numelor celor implicați în săvârșirea respectivelor fapte, este similară cu procedura urmată și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu prevăzute în ordonanță, susține recurentul-reclamant, rezultă că și primul pas al acestei proceduri este același, adică și modalitatea de sesizare a instituției se poate produce din oficiu. Recurentul-reclamant concluzionează în sensul că exigențele art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008 sunt îndeplinite, atât timp cât intimatul-pârât făcea parte din „categoria persoanelor verificate din oficiu” [ putând fi verificat și în temeiul art. 14 lit. e) ] . Intimatul-pârât a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Într-adevăr, așa cum corect reține și instanța de fond, art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cere îndeplinirea cumulativă a trei condiții în ceea ce privește verificarea calității de lucrător al Securității a unei persoane, și anume: să existe o decizie anterioară de neapartenență la Securitate, persoana respectivă să facă din categoria persoanelor verificate din oficiu și în al treilea rând, informațiile să aibă caracter de noutate și să nu fi făcut obiectul examinării cu ocazia emiterii primei decizii în temeiul Legii nr. 187/1999.

Problema pusă în discuție și căreia părțile îi dau o rezolvare diferită, printr-o interpretare specifică, proprie a dispozițiilor legale incidente prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, este aceea a încadrării intimatului-pârât în categoria persoanelor verificate din oficiu, recurentul-reclamant susținând că acesta este „verificabil” în principiu din oficiu. Contrar celor susținute de recurentul-reclamant, interpretarea corectă a dispozițiilor din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de situația de fapt existentă în speță, conduce la concluzia că intimatul-pârât nu face parte din categoria persoanelor supuse verificării din oficiu, așa cum de altfel a constatat în mod corect și instanța de fond. În primul rând, categoriile de persoane verificate din oficiu sunt prevăzute în mod limitativ, exclusiv de către O.U.G.

nr. 24/2008 în art. 4 și 5 raportat la art. 3 lit. b) - h) din Ordonanță. Potrivit acestor texte de lege sunt supuse verificărilor din oficiu, de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, persoanele care candidează pentru funcția de președinte al României sau cele care candidează pentru una dintre demnitățile ori funcțiile prevăzute în art. 3 lit. b) - h), scopul verificărilor fiind acela de a se constata dacă persoanele respective au avut sau nu calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia. Or, intimatul-pârât nu a deținut și nici nu deține vreuna din funcțiile și/sau demnitățile prevăzute de art. 4 și 5 raportat la art. 3 lit. b) - h) din Ordonanță.

Recurentul-reclamant susține că chiar dacă verificarea inițială a intimatului-pârât a debutat la cererea unei persoane care a avut acces la propriul dosar, în temeiul art. 1 alin. (7), în egală măsură, verificarea putea fi inițiată și din oficiu, în temeiul art. 14 1 lit. e) din O.U.G. nr. 24/2008. Art. 14 lit. e) din Ordonanță, după ce se referă la una din atribuțiile Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, aceea de a da publicației informațiile și documentele cu privire la activitatea, structura și componența Securității, arată că „procedura urmată în vederea publicării numelor celor implicați în săvârșirea acestor fapte, este aceeași ca și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute în prezenta Ordonanță de urgență”.

Așa cum corect concluzionează și instanța de fond, textul de lege amintit stabilește doar care este procedura pentru publicarea numelor celor implicați în săvârșirea faptelor menționate în acest articol, precizând că este aceeași ca și în cea urmată pentru lucrătorii Securității identificați, în urma verificărilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, deci și în cazul verificărilor din oficiu prevăzute de art. 4 și 5 din Ordonanță raportat la art. 3 lit. b) - h) din aceeași Ordonanță, când dintre persoanele enumerate, supuse verificării din oficiu se stabilește că unele dintre acestea au avut calitatea de lucrător sau colaborator al Securității.

Cu alte cuvinte, textul art. 14 lit. e) din Ordonanță se referă la identificarea lucrărilor Securității în urma verificărilor din oficiu a persoanelor supuse unor astfel de verificări, enumerate exclusiv în art. 4 și 5 din Ordonanță raportat la art. 3 lit. b) - h) și care se referă la cei care candidează pentru anumite funcții și demnități publice în stat. Nu face deci referire la o identificare a acestora ca urmare a verificării din oficiu la care ar putea fi supuși lucrătorii de Securitate, astfel cum în mod eronat pretinde recurentul-reclamant. Nici nu poate fi extinsă această procedură și cu privire la modalitatea de sesizare a instituției, astfel cum eronat pretinde recurentul. În acest context trebuie interpretat și textul art. 32 din O.U.G.

nr. 24/2008, în mod deosebit sintagma „dacă persoana face parte din categoriile persoanelor verificate din oficiu”, care în mod cert face trimitere la persoanele enumerate la art. 4 și 5 raportat la art. 3 lit. b) - h) din Ordonanță. Așa fiind, printr-o interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei, instanța de fond a considerat în mod just că intimatul-pârât nu face parte din categoria persoanelor verificate din oficiu, condiție prevăzută de art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reluarea verificărilor în ce privește stabilirea calității de lucrător al Securității a acestuia. Dar, chiar dispozițiile cuprinse în art. 3 din O.U.G.

nr. 24/2008, prin ele însele, condiționează stabilirea calității de lucrător al Securității de existența unei cereri adresată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către o persoană care și-a exercitat dreptul de acces la dosar sau deținerea unei funcții sau demnități publice de către un fost ofițer de Securitate, ceea ce nu se regăsește în speță, intimatul nedeținând vreuna din funcțiile sau demnitățile prevăzute de lege. Acest aspect este analizat chiar și în raportul de activitate al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității pe anul 2008, la capitolul „Stabilirea calității de lucrător al Securității la cererea persoanelor care au avut acces la dosar”, în cuprinsul acestuia nefăcându-se nicicum referire la faptul că lucrătorii de Securitate ar face parte din categoria persoanelor verificate din oficiu.

Ca atare, excepția inadmisibilității acțiunii, în mod legal a fost admisă, iar ca o consecință acțiunea a fost respinsă. Ca o consecință a considerentelor expuse, recursul declarat de reclamant se privește ca nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței civile nr. 1885 din 5 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.