ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2495/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în

Dosarul nr. 40709/3/2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.O. constatarea

calității acestuia de lucrător al Securității.

În fapt, reclamantul

arată că pârâtul a fost verificat la cererea numitului P.N.

Susține reclamantul

că așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/I/2559 din 26

septembrie 2008 și din înscrisurile atașate cererii, pârâtul a deținut gradul

de maior și funcția de șef serviciu în cadrul Inspectoratului Județean

Constanța.

Mai arată reclamantul

că, în această calitate, pârâtul a întreprins o serie de măsuri încriminate de

O.U.G. nr. 24/2008, în cadrul urmăririi informatice a persoanelor care se află

în relații de corespondență cu postul de radio „E.L.” sau care au legătură cu

angajații acestor posturi.

Reclamantul apreciază

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității, în

condițiile definiției legale și a desfășurat activități prin care a suprimat

sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, pentru a fi

reținută calitatea de lucrător al Securității.

Prin Sentința nr.

3326 din 2 decembrie 2008 Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub același nr. 40709/3/2008.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii prin raportare

la prevederile art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008.

În motivarea

excepției pârâtul a arătat că a mai făcut obiectul verificărilor, sub imperiul

Legii nr. 187/1999, emițându-se Decizia nr. 213 din 15 noiembrie 2005,

întocmită exclusiv pe baza informațiilor existente în dosarele I 962, I 304 și

I 2847.

Decizia amintită a

fost contestată, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

emițând Decizia nr. 26 din 21 februarie 2008, prin care s-a reținut că S.O. nu

a desfășurat activități de poliție politică, devenită definitivă prin

necontestarea ei la instanța competentă.

Prin Sentința nr.

1885 din 5 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârât

și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că din interpretarea sistematică, logică și

tehnologică a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că există două modalități

de verificare a calității de lucrător al Securității a unei persoane: a) la

cerere; b) din oficiu, însă inclusiv în situația prevăzută de art. 4 și 5 din

O.U.G. nr. 24/2004 raportat la art. 3 lit. b) - h).

În speță, fără

echivoc, pârâtul nu a deținut și nu deține niciuna din funcțiile sau demnitățile

publice prevăzute în textele normative menționate.

Curtea a constatat că

reclamantul încearcă o interpretare forțată a prevederilor art. 14 lit. e) din

Ordonanță și a art. 1 alin. (7) în vederea tragerii concluziei că și în speță

pârâtul face parte din categoria persoanelor verificate din oficiu.

Împotriva Sentinței

nr. 1885 din 5 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând prevederile art. 304

1

C. proc. civ., conform

cărora instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele, recursul nefiind

limitat de motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., hotărârea

recurată fiind una care nu poate fi atacată cu apel.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant

susține, în esență, că în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea ca

inadmisibilă, interpretarea dată textelor de lege din O.U.G. nr. 24/2008 incidente

în cauză fiind greșită.

Astfel susține

recurentul-reclamant foștii ofițeri de securitate pot fi verificați - sub

aspectul existenței calității de lucrător al Securității - atât la cererea unui

titular al dreptului de acces la propriul dosar în condițiile art. 1 alin. (7)

cât și din oficiu - în temeiul art. 14 lit. e), câtă vreme existența art. 32

nu cer

ca persoana asupra căreia se reiau verificările

să fie verificată din oficiu ci să fie verificabilă din oficiu, adică să facă

parte din categoria celor verificați din oficiu, condiție care în speță este

îndeplinită.

Cum potrivit art. 14

lit. e) din O.U.G. nr. 24/2008, procedura urmată

În scopul publicării

numelor celor implicați în săvârșirea respectivelor fapte, este similară cu

procedura urmată și pentru lucrătorii Securității identificați în urma

verificărilor din oficiu prevăzute în ordonanță, susține recurentul-reclamant,

rezultă că și primul pas al acestei proceduri este același, adică și

modalitatea de sesizare a instituției se poate produce din oficiu.

Recurentul-reclamant

concluzionează în sensul că exigențele art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008 sunt

îndeplinite, atât timp cât intimatul-pârât făcea parte din „categoria

persoanelor verificate din oficiu”

[

putând fi verificat și în temeiul art. 14 lit.

e)

]

.

Intimatul-pârât a

depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea

ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.

Recursul este

nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit

considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Într-adevăr, așa cum

corect reține și instanța de fond, art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cere îndeplinirea

cumulativă a trei condiții în ceea ce privește verificarea calității de

lucrător al Securității a unei persoane, și anume: să existe o decizie

anterioară de neapartenență la Securitate, persoana respectivă să facă din

categoria persoanelor verificate din oficiu și în al treilea rând, informațiile

să aibă caracter de noutate și să nu fi făcut obiectul examinării cu ocazia

emiterii primei decizii în temeiul Legii nr. 187/1999.

Problema pusă în

discuție și căreia părțile îi dau o rezolvare diferită, printr-o interpretare

specifică, proprie a dispozițiilor legale incidente prevăzute de O.U.G. nr.

24/2008, este aceea a încadrării intimatului-pârât în categoria persoanelor

verificate din oficiu, recurentul-reclamant susținând că acesta este

„verificabil” în principiu din oficiu.

Contrar celor

susținute de recurentul-reclamant, interpretarea corectă a dispozițiilor din

O.U.G. nr. 24/2008, în raport de situația de fapt existentă în speță, conduce

la concluzia că intimatul-pârât nu face parte din categoria persoanelor supuse

verificării din oficiu, așa cum de altfel a constatat în mod corect și instanța

de fond.

În primul rând,

categoriile de persoane verificate din oficiu sunt prevăzute în mod limitativ,

exclusiv de către O.U.G. nr. 24/2008 în art. 4 și 5 raportat la art. 3 lit. b)

- h) din Ordonanță.

Potrivit acestor

texte de lege sunt supuse verificărilor din oficiu, de către Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, persoanele care candidează pentru

funcția de președinte al României sau cele care candidează pentru una dintre

demnitățile ori funcțiile prevăzute în art. 3 lit. b) - h), scopul

verificărilor fiind acela de a se constata dacă persoanele respective au avut

sau nu calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia.

Or, intimatul-pârât

nu a deținut și nici nu deține vreuna din funcțiile și/sau demnitățile

prevăzute de art. 4 și 5 raportat la art. 3 lit. b) - h) din Ordonanță.

Recurentul-reclamant

susține că chiar dacă verificarea inițială a intimatului-pârât a debutat la

cererea unei persoane care a avut acces la propriul dosar, în temeiul art. 1

alin. (7), în egală măsură, verificarea putea fi inițiată și din oficiu, în

temeiul art. 14

1

lit. e) din O.U.G. nr. 24/2008.

Art. 14 lit. e) din

Ordonanță, după ce se referă la una din atribuțiile Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, aceea de a da publicației informațiile și

documentele cu privire la activitatea, structura și componența Securității,

arată că „procedura urmată în vederea publicării numelor celor implicați în

săvârșirea acestor fapte, este aceeași ca și pentru lucrătorii Securității

identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute în prezenta Ordonanță

de urgență”.

Așa cum corect concluzionează și instanța de fond,

textul de lege amintit stabilește doar care este procedura pentru publicarea

numelor celor implicați în săvârșirea faptelor menționate în acest articol,

precizând că este aceeași ca și în cea urmată pentru lucrătorii Securității

identificați, în urma verificărilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, deci și în

cazul verificărilor din oficiu prevăzute de art. 4 și 5 din Ordonanță raportat

la art. 3 lit. b) - h) din aceeași Ordonanță, când dintre persoanele enumerate,

supuse verificării din oficiu se stabilește că unele dintre acestea au avut

calitatea de lucrător sau colaborator al Securității.

Cu alte cuvinte,

textul art. 14 lit. e) din Ordonanță se referă la identificarea lucrărilor

Securității în urma verificărilor din oficiu a persoanelor supuse unor astfel

de verificări, enumerate exclusiv în art. 4 și 5 din Ordonanță raportat la art.

3 lit. b) - h) și care se referă la cei care candidează pentru anumite funcții

și demnități publice în stat.

Nu face deci referire

la o identificare a acestora ca urmare a verificării din oficiu la care ar

putea fi supuși lucrătorii de Securitate, astfel cum în mod eronat pretinde

recurentul-reclamant. Nici nu poate fi extinsă această procedură și cu privire

la modalitatea de sesizare a instituției, astfel cum eronat pretinde

recurentul.

În acest context

trebuie interpretat și textul art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, în mod deosebit

sintagma „dacă persoana face parte din categoriile persoanelor verificate din

oficiu”, care în mod cert face trimitere la persoanele enumerate la art. 4 și 5

raportat la art. 3 lit. b) - h) din Ordonanță.

Așa fiind, printr-o interpretare

corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei, instanța de fond a considerat

în mod just că intimatul-pârât nu face parte din categoria persoanelor

verificate din oficiu, condiție prevăzută de art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008

pentru reluarea verificărilor în ce privește stabilirea calității de lucrător

al Securității a acestuia.

Dar, chiar

dispozițiile cuprinse în art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, prin ele însele,

condiționează stabilirea calității de lucrător al Securității de existența unei

cereri adresată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de

către o persoană care și-a exercitat dreptul de acces la dosar sau deținerea

unei funcții sau demnități publice de către un fost ofițer de Securitate, ceea

ce nu se regăsește în speță, intimatul nedeținând vreuna din funcțiile sau

demnitățile prevăzute de lege.

Acest aspect este

analizat chiar și în raportul de activitate al Consiliului Național pentru

Studierea Arhivelor Securității pe anul 2008, la capitolul „Stabilirea

calității de lucrător al Securității la cererea persoanelor care au avut acces

la dosar”, în cuprinsul acestuia nefăcându-se nicicum referire la faptul că

lucrătorii de Securitate ar face parte din categoria persoanelor verificate din

oficiu.

Ca atare, excepția

inadmisibilității acțiunii, în mod legal a fost admisă, iar ca o consecință

acțiunea a fost respinsă.

Ca o consecință a

considerentelor expuse, recursul declarat de reclamant se privește ca nefondat

și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

Sentinței civile nr. 1885 din 5 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2010.