ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2432/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 aprilie 2010, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B.I. pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârât, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Pârâtul a formulat întâmpinare în cauză, invocând neconstituționalitatea O.U.G. nr. 24/2008, respectiv art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, raportat la art. 23 alin. (11) din Constituția României, art. 8 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, raportat la art. 21 alin. (1) și art. 52 alin. (1) din Constituție; art. 8 alin. (1), lit. a) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, raportat la art. 58 alin. (1) din Constituția României. La termenul din 22 noiembrie 2010 instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus sesizarea Curții cu soluționarea excepției invocată. Pe fondul cauzei pârâtul a formulat apărări prin care a solicitat respingerea acțiunii. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 1775 din 7 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat existența calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul B.I., în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008, referitoare la calitatea de lucrător al Securității. Referitor la prima condiție impusă de textul de lege - respectiv calitatea de ofițer al Securității, Curtea a constatat că este îndeplinită, întrucât din actele dosarului rezultă că pârâtul B.I. a fost angajat al fostei Securități cu gradul de locotenent major în anul 1972, căpitan în 1978, 1980 și respectiv maior în 1985, 1987, în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Constanța, Serviciul 1 din 3 . De altfel, acest aspect nici nu a fost contestat de pârât ci, dimpotrivă a confirmat faptul că a fost angajat al Securității.

Referitor la cea de-a doua condiție, impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului - Curtea a apreciat că și această condiție este îndeplinită, având în vedere următoarele: Astfel, Curtea a reținut că pârâtul B.I., în calitatea pe care a deținut-o în cadrul fostei Securități, prin activitatea desfășurată, a contribuit în mod direct, cu informații, la completarea dosarului cu nr. 2417, deschis pe numele persoanei urmărite A.P., care, așa cum se menționează în Nota de constatare nr. DI/I/531 din 19 februarie 2010 a solicitat să se stabilească, în privința pârâtului, calitatea de lucrător al fostei Securități.

În acest sens, Curtea a stabilit că din actele cauzei a rezultat faptul că pârâtul B.I., în calitatea deținută a contribuit cu informații la dosarul (nota I 2417) avându-l ca titular pe A.P. - fost condamnat la 5 ani pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii socialiste constând în aceea că, în timpul evenimentelor contrarevoluționare din Ungaria, s-a încadrat într-o organizație subversivă condusă de V.V., având ca sarcină atragerea de noi membri, fiind urmărit de Direcția Regională Dobrogea I.J.S. Constanța și fiind considerat că, prin activitatea din trecut este pretabil (...) la unele acțiuni dușmănoase regimului socialist. În aceeași calitate, pârâtul a contribuit cu informații și în dosarele (cota R 1427 - avându-l ca titular pe T.G.

și respectiv Cota I 163244 - avându-l ca titular pe C.G.), primul fost condamnat pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei și aflat în atenția organelor de securitate. Or, a constatat Curtea, prin astfel de activități, care au vizat persoane determinate, cetățeni români, pârâtul B.I. a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului precum dreptul la viața privată prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. Prima instanță nu a reținut apărarea pârâtului, potrivit căreia măsurile adoptate de el se încadrau în dispozițiile legale, câtă vreme, așa cum s-a arătat mai sus, dreptul încălcat era reglementat ca atare în Pactul Internațional semnat de România și deci, în vigoare și aplicabil la acea vreme.

Referitor la cererea pârâtului, privind respingerea acțiunii, ca fiind lipsită de interes/obiect, întrucât A.P. nu a mandatat C.N.S.A.S. să-i reprezinte interesele, să stabilească în privința sa calitatea de lucrător al Securității, fiind lipsit deci de calitate procesuală activă, Curtea a respins-o pentru motivul că în conținutul Notei de constatare nr. DI/I/531 din 19 februarie 2010 se menționează în mod expres că persoana îndreptățită A.P. a solicitat stabilirea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii care au contribui la instrumentarea dosarului I 2417, dosar în care pârâtul B.I.

figurează la fila 13. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și s-a apreciat că sentința este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, cu interpretarea greșită a probelor administrate în cauză, a acordat mai mult decât s-a cerut și nu prezintă o motivare corespunzătoare exigențelor legale. I. Se critică soluția instanței de fond deoarece în mod greșit a respins apărarea recurentului-reclamant referitoare la faptul că numitul A.P. a solicitat doar accesul la propriul dosar și nu a mandatat C.N.S.A.S. să-i reprezinte interesele Curtea de apel a reținut că recurentul a contribuit în mod direct cu informații la completarea dosarului deschis pe numele A.P.

care, așa cum s-a menționat în Nota de constatare a solicitat să se stabilească, în privința pârâtului, calitatea de lucrător al Securității. Însă, din probele administrate în cauză, rezultă că din cererea înregistrată la C.N.S.A.S. sub nr. P3/27 din 02 din 6 noiembrie 2008 dl. A.P. a solicitat accesul pentru studierea materialelor întocmite pe numele său, dezvăluirea identității agenților de securitate care l-au anchetat, condamnat și urmărit; dezvăluirea identității tuturor informatorilor; eliberarea unei adeverințe privind apartenența sa la structurile de Securitate. Din aceasta nu rezultă că petentul A.P. a solicitat verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului, în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (7) la art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. De aceea, C.N.S.A.S. nu avea calitatea de a exercita cererea dedusă judecății întrucât această instituție nu are atribuția legală de exercitare din oficiu decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv pentru persoanele care candidează la anumite funcții în stat. În plus, celelalte persoane menționate în Nota de constatare - T.G. și C.G., nu au formulat vreo cerere la CNSAS iar acesta a exercitat acțiunea tot în lipsa unui mandat legal, din oficiu, cu depășirea cadrului legal instituit de O.U.G. nr. 24/2004. II. Instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut Prin acțiunea în constatare se face referire doar la cererea formulată de petentul A.P. În lipsa cererii persoanelor îndreptățite, reclamanta C.N.S.A.S.

face mențiuni și cu privire la dosarul R1427 - titular T.G., dar în acțiunea în constatare nu se face nicio afirmație despre cea de-a treia persoană - C.G. și nici la dosarul acesteia, dar instanța de fond reține și acest dosar față de care nu a fost învestită. Nici față de T.G., instanța nu a fost legal învestită pentru că acesta nu a depus cerere. III. Instanța de fond a respins în mod greșit probele solicitate de către pârâtul-recurent Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul-recurent a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul numitului A.P., dar nefiind asistat de avocat, instanța de fond trebuia să califice această cerere ca fiind o solicitare de audiere de martori, în baza art. 129 C. proc.

civ. IV. Sentința atacată este nemotivată corespunzător dispozițiilor imperative instituite de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Hotărârea este nemotivată potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. pentru că instanța a omis să arate în mod explicit de ce s-au reținut probele administrate de reclamant și de ce au fost înlăturate susținerile pârâtului, astfel că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută. Hotărârea pronunțată conține o motivare succintă, confuză, care nu corespunde cerințelor imperative ale legii. Atât literatura juridică cât și jurisprudența au subliniat importanța motivării hotărârilor judecătorești.

V. Sentința este lovită de nulitate pentru că nu a fost respectat principiul legalității Pentru că hotărârea a fost pronunțată cu nerespectarea mai multor norme imperative și a principiilor fundamentale ale procesului civil, rezultă că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea principiului imparțialității consacrat de art. 124 alin. (2) din Constituție și de jurisprudența CEDO. VI. Instanța de fond a dat o interpretare greșită probelor administrate în cauză. Instanța a dat o interpretare greșită înscrisului intitulat „Notă de constatare” emis de C.N.S.A.S. din care rezultă că motivele supravegherii informaționale erau activitățile infracționale, respectiv activitățile de trecere frauduloasă a frontierei, activitățile legionare ale subiecților și nu motivații politice sau acțiuni îndreptate împotriva regimului.

„Nota de constatare” nu poartă semnătura reprezentantului legal și ștampila acestei instituții, de fapt înscrisul nu poartă nicio semnătură și nicio ștampilă. Unele înscrisuri anexate cererii de chemare în judecată nu dovedesc activitatea pârâtului și reliefează faptul că motivele urmăririi informative ale subiecților nu aveau legătură cu aceasta și nu este dovedită activitatea pârâtului referitoare la îngrădirea unor drepturi sau libertăți. VII. Instanța de fond a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 Instanța a apreciat în mod greșit și cu o motivare generică, necorespunzătoare că ar fi îndeplinită ce-a de-a doua condiție referitoare la faptul că activitățile desfășurate de pârât ar fi suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Însă, activitățile desfășurate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu respectarea ordinelor de serviciu și a cadrului legal în vigoare, nu pot dovedi vreun abuz din partea pârâtului. VIII. Instanța de fond a făcut aplicarea și interpretarea greșită a legii întrucât a ignorat faptul că activitățile persoanelor vizate erau incriminate de legislația în vigoare la momentul respectiv, iar existența unor posibile restrângeri ale drepturilor era permisă sub imperiul legislației comunitare dar este permisă și în prezent iar această restrângere se circumscrie dispozițiilor art. 6 din CEDO, jurisprudența Curții fiind în acest sens. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în ipoteza în care se reține cauza spre rejudecare să fie respinsă cererea ca neîntemeiată pentru că nu subzistă una din condițiile care definesc sintagma de „lucrător al Securității” în accepțiunea art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. Înainte de soluționarea recursului, Curtea Constituțională a înaintat Decizia nr. 1420 din 20 octombrie 2011 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) și art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, excepție invocată de pârâtul B.I. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni în constatare formulată de C.N.S.A.S. pentru a se constata existența calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe B.I.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a arătat că această acțiune a fost formulată pentru că a fost adresată acestei autorități o cerere prin care A.P. a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său. Deși pârâtul B.I. a invocat faptul că C.N.S.A.S. nu a fost mandatat de către persoana ce a adresat cererea să formuleze acțiune în constatarea calității de lucrător, instanța de fond a reținut că persoana urmărită, A.P. a solicitat să se stabilească în privința pârâtului calitatea de lucrător al Securității. Primul motiv de recurs vizează tocmai greșita soluționare a acestei apărări.

Pentru a stabili dacă aceste susțineri sunt sau nu fondate trebuie precizat, mai întâi, că recurentul-pârât nu s-a aflat în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca verificarea calității sale de lucrător al fostei Securități, în sensul acestei reglementări să poată fi făcută și din oficiu și că verificarea s-a făcut ca urmare a cererii unei persoane. Potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, „Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”. Din interpretarea acestui text rezultă că în art. 1 alin. (7) s-au prevăzut două etape: - formularea unei cereri pentru a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor care au contribuit la urmărirea unei persoane; - solicitarea verificării calității de lucrător al Securității pentru ofițeri sau subofițeri care au contribuit la instrumentarea dosarului. Această interpretare rezultă și din modul de redactare al art. 27 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.S.A.S., aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008. Astfel, conform art. 27 din acest Regulament „(1) Petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de conținutul dosarului, poate solicita în scris C.N.S.A.S.

demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. (2) C.N.S.A.S. comunică petiționarului îndreptățit identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului, numai dacă aceasta poate fi stabilită cu certitudine. (3) Pe baza cererii prin care se solicită stabilirea identității lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, depusă la Direcția comunicare, Direcția investigații întocmește o notă de constatare a identității lucrătorilor sau colaboratorilor Securității.

Nota de constatare a identității va conține atât numele real și celelalte date de identitate, cât și numele conspirativ, acolo unde este cazul. Dacă lucrătorul sau colaboratorul Securității a deținut mai multe nume conspirative, nota de constatare a identității va consemna distinct fiecare situație în parte. De asemenea, se vor consemna documentele și informațiile identificate în cursul desfășurării investigațiilor, care au condus la stabilirea identității persoanei. (4) Nota de constatare a identității se înaintează Colegiului C.N.S.A.S., prin secretarul acestuia.

Colegiul C.N.S.A.S., în maximum 15 zile de la înregistrarea la Secretariat, ia în discuție nota de constatare a identității și, după caz: a) aprobă nota de constatare și dispune Direcției comunicare redactarea, în termen de 15 zile lucrătoare, a unei comunicări către petiționarul îndreptățit, prin care i se transmit datele de identitate ale colaboratorului sau lucrătorului Securității, precum și numele conspirative, acolo unde este cazul; b) infirmă nota de constatare și dispune Direcției investigații reluarea procedurilor specifice de investigare a fondului arhivistic și/sau a corespondenței cu foștii deținători de arhivă și cu Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, pentru identificarea documentelor și informațiilor necesare soluționării cererii.

Verificarea existenței sau inexistenței calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului se face la cerere, remisă în copie Direcției investigații, care demarează verificările specifice la instituțiile deținătoare de arhivă și în fondul arhivistic propriu. La finalizarea acestora, Direcția investigații întocmește nota de constatare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității. În cazul acelor lucrători ai Securității decedați, Direcția comunicare va informa petentul despre imposibilitatea stabilirii calității de lucrător, comunicându-i-se totodată că activitatea acestuia va fi prezentată prin publicarea pe pagina de internet a instituției a documentelor și informațiilor regăsite în arhiva C.N.S.A.S.”.

Din probele administrate în cauză rezultă că A.P. a adresat o cerere la 6 noiembrie 2008 C.N.S.A.S. și a solicitat accesul la propriul dosar; dezvăluirea identității tuturor agenților de securitate care l-au anchetat, condamnat și urmărit până la 22 decembrie 1989; dezvăluirea identității tuturor informatorilor care s-au ocupat de acesta; eliberarea unei adeverințe prin care să se confirme sau infirme apartenența sau nu la structurile de securitate, colaborarea sa sau nu cu Securitatea, ca poliție politică. Prin urmare, dl. A.P. a formulat numai cerere de aflare a identității lucrătorilor Securității și a colaboratorilor care au contribuit la urmărirea sa, dar nu a solicitat verificarea calității de lucrător al Securității pentru aceștia, așa cum a solicitat și cum a susținut C.N.S.A.S.

Nefiind în prezența unei verificări din oficiu și nici a cererii unei persoane urmărite care să solicite verificarea calității de lucrător sau colaborator al celor care au instrumentat dosarul acelei persoane, acțiunea în constatare a C.N.S.A.S. va fi respinsă constatând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Sunt fondate și criticile din motivele de recurs ce se referă la faptul că instanța de fond a admis acțiunea în constatare, deși se referă la persoane urmărite ce nu au formulat nici cerere de identificare a lucrătorilor Securității care au contribuit la urmărirea unei persoane și nici de verificare a calității de lucrător al Securității.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 24/2008 „Exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică”. Din interpretarea textului rezultă că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate. Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane.

Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea. Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Ca atare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop. În raport de aceste susțineri, se constată că acțiunea în constatare a vizat activitatea recurentului ca lucrător al Securității în instrumentarea unor dosare ce vizau urmărirea unor persoane ce nu au formulat cerere pentru aflarea identității lucrătorilor Securității și nici verificarea calității de lucrător al Securității, iar C.N.S.A.S.

nu poate extinde verificările la alte persoane urmărite dacă nu au fost formulate cereri de către acele persoane pentru că s-ar ajunge la extinderea verificărilor din oficiu și la alte cazuri decât cele expres prevăzute de lege. Și din acest punct de vedere hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii și se impune admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii intimatului-reclamant ca neîntemeiată. Având în vedere că admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond s-a făcut prin considerarea ca fondate a criteriilor legate de sesizarea instanței de fond, nu vor fi analizate celelalte critici din motivele de recurs ce se referă la probele administrate și modul lor de interpretare.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată și respinsă acțiunea în constatare a C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de B.I. împotriva Sentinței nr. 1775 din 7 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și respinge acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2012.