ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2432/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2432/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

15 aprilie 2010, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B.I. pronunțarea unei

hotărâri judecătorești prin care să se constate calitatea de lucrător al

Securității în ceea ce-l privește pe pârât, în sensul dispozițiilor art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pârâtul a formulat

întâmpinare în cauză, invocând neconstituționalitatea O.U.G. nr. 24/2008,

respectiv art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, raportat la art. 23 alin. (11)

din Constituția României, art. 8 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

raportat la art. 21 alin. (1) și art. 52 alin. (1) din Constituție; art. 8

alin. (1), lit. a) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, raportat la

art. 58 alin. (1) din Constituția României.

La termenul din 22

noiembrie 2010 instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și

a dispus sesizarea Curții cu soluționarea excepției invocată.

Pe fondul cauzei

pârâtul a formulat apărări prin care a solicitat respingerea acțiunii.

de fond

Prin Sentința nr.

1775 din 7 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat existența

calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul B.I., în

sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008, referitoare la calitatea de lucrător al

Securității.

Referitor la prima

condiție impusă de textul de lege - respectiv calitatea de ofițer al

Securității, Curtea a constatat că este îndeplinită, întrucât din actele

dosarului rezultă că pârâtul B.I. a fost angajat al fostei Securități cu gradul

de locotenent major în anul 1972, căpitan în 1978, 1980 și respectiv maior în

1985, 1987, în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Constanța,

Serviciul 1 din 3 . De altfel, acest aspect nici nu a fost contestat de pârât

ci, dimpotrivă a confirmat faptul că a fost angajat al Securității.

Referitor la cea de-a

doua condiție, impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv să fi

desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și

libertățile fundamentale ale omului - Curtea a apreciat că și această condiție

este îndeplinită, având în vedere următoarele:

Astfel, Curtea a

reținut că pârâtul B.I., în calitatea pe care a deținut-o în cadrul fostei

Securități, prin activitatea desfășurată, a contribuit în mod direct, cu

informații, la completarea dosarului cu nr. 2417, deschis pe numele persoanei

urmărite A.P., care, așa cum se menționează în Nota de constatare nr. DI/I/531

din 19 februarie 2010 a solicitat să se stabilească, în privința pârâtului,

calitatea de lucrător al fostei Securități.

În acest sens, Curtea

a stabilit că din actele cauzei a rezultat faptul că pârâtul B.I., în calitatea

deținută a contribuit cu informații la dosarul (nota I 2417) avându-l ca

titular pe A.P. - fost condamnat la 5 ani pentru infracțiunea de uneltire

contra ordinii socialiste constând în aceea că, în timpul evenimentelor

contrarevoluționare din Ungaria, s-a încadrat într-o organizație subversivă

condusă de V.V., având ca sarcină atragerea de noi membri, fiind urmărit de

Direcția Regională Dobrogea I.J.S. Constanța și fiind considerat că, prin

activitatea din trecut este pretabil (...) la unele acțiuni dușmănoase

regimului socialist.

În aceeași calitate,

pârâtul a contribuit cu informații și în dosarele (cota R 1427 - avându-l ca

titular pe T.G. și respectiv Cota I 163244 - avându-l ca titular pe C.G.),

primul fost condamnat pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei

și aflat în atenția organelor de securitate.

Or, a constatat

Curtea, prin astfel de activități, care au vizat persoane determinate, cetățeni

români, pârâtul B.I. a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit

drepturi și libertăți fundamentale ale omului precum dreptul la viața privată

prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 17 din

Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Prima instanță nu a

reținut apărarea pârâtului, potrivit căreia măsurile adoptate de el se încadrau

în dispozițiile legale, câtă vreme, așa cum s-a arătat mai sus, dreptul

încălcat era reglementat ca atare în Pactul Internațional semnat de România și

deci, în vigoare și aplicabil la acea vreme.

Referitor la cererea

pârâtului, privind respingerea acțiunii, ca fiind lipsită de interes/obiect,

întrucât A.P. nu a mandatat C.N.S.A.S. să-i reprezinte interesele, să

stabilească în privința sa calitatea de lucrător al Securității, fiind lipsit

deci de calitate procesuală activă, Curtea a respins-o pentru motivul că în

conținutul Notei de constatare nr. DI/I/531 din 19 februarie 2010 se

menționează în mod expres că persoana îndreptățită A.P. a solicitat stabilirea

calității de lucrător al Securității pentru ofițerii care au contribui la

instrumentarea dosarului I 2417, dosar în care pârâtul B.I. figurează la fila

13.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul B.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și s-a apreciat că sentința este dată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii, cu interpretarea greșită a probelor administrate în cauză, a

acordat mai mult decât s-a cerut și nu prezintă o motivare corespunzătoare

exigențelor legale.

I. Se critică soluția

instanței de fond deoarece în mod greșit a respins apărarea

recurentului-reclamant referitoare la faptul că numitul A.P. a solicitat doar

accesul la propriul dosar și nu a mandatat C.N.S.A.S. să-i reprezinte

interesele

Curtea de apel a

reținut că recurentul a contribuit în mod direct cu informații la completarea

dosarului deschis pe numele A.P. care, așa cum s-a menționat în Nota de

constatare a solicitat să se stabilească, în privința pârâtului, calitatea de

lucrător al Securității.

Însă, din probele

administrate în cauză, rezultă că din cererea înregistrată la C.N.S.A.S. sub

nr. P3/27 din 02 din 6 noiembrie 2008 dl. A.P. a solicitat accesul pentru

studierea materialelor întocmite pe numele său, dezvăluirea identității

agenților de securitate care l-au anchetat, condamnat și urmărit; dezvăluirea

identității tuturor informatorilor; eliberarea unei adeverințe privind

apartenența sa la structurile de Securitate.

Din aceasta nu

rezultă că petentul A.P. a solicitat verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului, în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (7) la art. 2

lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

De aceea, C.N.S.A.S.

nu avea calitatea de a exercita cererea dedusă judecății întrucât această

instituție nu are atribuția legală de exercitare din oficiu decât în cazurile

expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv pentru persoanele care

candidează la anumite funcții în stat.

În plus, celelalte

persoane menționate în Nota de constatare - T.G. și C.G., nu au formulat vreo

cerere la CNSAS iar acesta a exercitat acțiunea tot în lipsa unui mandat legal,

din oficiu, cu depășirea cadrului legal instituit de O.U.G. nr. 24/2004.

II. Instanța de fond

a acordat mai mult decât s-a cerut

Prin acțiunea în

constatare se face referire doar la cererea formulată de petentul A.P.

În lipsa cererii

persoanelor îndreptățite, reclamanta C.N.S.A.S. face mențiuni și cu privire la

dosarul R1427 - titular T.G., dar în acțiunea în constatare nu se face nicio

afirmație despre cea de-a treia persoană - C.G. și nici la dosarul acesteia,

dar instanța de fond reține și acest dosar față de care nu a fost învestită.

Nici față de T.G.,

instanța nu a fost legal învestită pentru că acesta nu a depus cerere.

III. Instanța de fond

a respins în mod greșit probele solicitate de către pârâtul-recurent

Prin întâmpinarea

depusă la dosarul cauzei, pârâtul-recurent a solicitat proba cu înscrisuri și

proba cu interogatoriul numitului A.P., dar nefiind asistat de avocat, instanța

de fond trebuia să califice această cerere ca fiind o solicitare de audiere de

martori, în baza art. 129 C. proc. civ.

IV. Sentința atacată

este nemotivată corespunzător dispozițiilor imperative instituite de art. 261

pct. 5 C. proc. civ.

Hotărârea este

nemotivată potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. pentru că

instanța a omis să arate în mod explicit de ce s-au reținut probele

administrate de reclamant și de ce au fost înlăturate susținerile pârâtului,

astfel că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută.

Hotărârea pronunțată

conține o motivare succintă, confuză, care nu corespunde cerințelor imperative

ale legii.

Atât literatura

juridică cât și jurisprudența au subliniat importanța motivării hotărârilor

judecătorești.

V. Sentința este

lovită de nulitate pentru că nu a fost respectat principiul legalității

Pentru că hotărârea a

fost pronunțată cu nerespectarea mai multor norme imperative și a principiilor

fundamentale ale procesului civil, rezultă că hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea principiului imparțialității consacrat de art. 124 alin. (2) din

Constituție și de jurisprudența CEDO.

VI. Instanța de fond

a dat o interpretare greșită probelor administrate în cauză.

Instanța a dat o

interpretare greșită înscrisului intitulat „Notă de constatare” emis de

C.N.S.A.S. din care rezultă că motivele supravegherii informaționale erau

activitățile infracționale, respectiv activitățile de trecere frauduloasă a

frontierei, activitățile legionare ale subiecților și nu motivații politice sau

acțiuni îndreptate împotriva regimului.

„Nota de constatare”

nu poartă semnătura reprezentantului legal și ștampila acestei instituții, de

fapt înscrisul nu poartă nicio semnătură și nicio ștampilă.

Unele înscrisuri

anexate cererii de chemare în judecată nu dovedesc activitatea pârâtului și

reliefează faptul că motivele urmăririi informative ale subiecților nu aveau

legătură cu aceasta și nu este dovedită activitatea pârâtului referitoare la

îngrădirea unor drepturi sau libertăți.

VII. Instanța de fond

a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

Instanța a apreciat

în mod greșit și cu o motivare generică, necorespunzătoare că ar fi îndeplinită

ce-a de-a doua condiție referitoare la faptul că activitățile desfășurate de

pârât ar fi suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Însă, activitățile

desfășurate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu respectarea ordinelor

de serviciu și a cadrului legal în vigoare, nu pot dovedi vreun abuz din partea

pârâtului.

VIII. Instanța de

fond a făcut aplicarea și interpretarea greșită a legii întrucât a ignorat

faptul că activitățile persoanelor vizate erau incriminate de legislația în

vigoare la momentul respectiv, iar existența unor posibile restrângeri ale

drepturilor era permisă sub imperiul legislației comunitare dar este permisă și

în prezent iar această restrângere se circumscrie dispozițiilor art. 6 din

CEDO, jurisprudența Curții fiind în acest sens.

S-a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în ipoteza în care se

reține cauza spre rejudecare să fie respinsă cererea ca neîntemeiată pentru că

nu subzistă una din condițiile care definesc sintagma de „lucrător al

Securității” în accepțiunea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Înainte de

soluționarea recursului, Curtea Constituțională a înaintat Decizia nr. 1420 din

20 octombrie 2011 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11

alin. (1) și art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, excepție invocată de

pârâtul B.I.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a

fost învestită cu soluționarea unei acțiuni în constatare formulată de

C.N.S.A.S. pentru a se constata existența calității de lucrător al Securității

în ceea ce-l privește pe B.I.

Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității a arătat că această acțiune a fost

formulată pentru că a fost adresată acestei autorități o cerere prin care A.P.

a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului său.

Deși pârâtul B.I. a

invocat faptul că C.N.S.A.S. nu a fost mandatat de către persoana ce a adresat

cererea să formuleze acțiune în constatarea calității de lucrător, instanța de

fond a reținut că persoana urmărită, A.P. a solicitat să se stabilească în

privința pârâtului calitatea de lucrător al Securității.

Primul motiv de

recurs vizează tocmai greșita soluționare a acestei apărări.

Pentru a stabili dacă

aceste susțineri sunt sau nu fondate trebuie precizat, mai întâi, că

recurentul-pârât nu s-a aflat în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 3

din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca verificarea calității sale de lucrător al

fostei Securități, în sensul acestei reglementări să poată fi făcută și din

oficiu și că verificarea s-a făcut ca urmare a cererii unei persoane.

Potrivit art. 1 alin.

(7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, „Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită

de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor

Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la

completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii

Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de

prezenta ordonanță de urgență”.

Din interpretarea

acestui text rezultă că în art. 1 alin. (7) s-au prevăzut două etape:

- formularea unei

cereri pentru a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor

care au contribuit la urmărirea unei persoane;

- solicitarea

verificării calității de lucrător al Securității pentru ofițeri sau subofițeri

care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Această interpretare

rezultă și din modul de redactare al art. 27 din Regulamentul de organizare și

funcționare a C.N.S.A.S., aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008.

Astfel, conform art.

27 din acest Regulament „(1) Petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de

conținutul dosarului, poate solicita în scris C.N.S.A.S. demararea procedurilor

pentru a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor

acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate

solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

(2) C.N.S.A.S.

comunică petiționarului îndreptățit identitatea lucrătorilor Securității și a

colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea

dosarului, numai dacă aceasta poate fi stabilită cu certitudine.

(3) Pe baza cererii

prin care se solicită stabilirea identității lucrătorilor Securității și a

colaboratorilor acesteia, depusă la Direcția comunicare, Direcția investigații

întocmește o notă de constatare a identității lucrătorilor sau colaboratorilor

Securității. Nota de constatare a identității va conține atât numele real și

celelalte date de identitate, cât și numele conspirativ, acolo unde este cazul.

Dacă lucrătorul sau colaboratorul Securității a deținut mai multe nume

conspirative, nota de constatare a identității va consemna distinct fiecare

situație în parte. De asemenea, se vor consemna documentele și informațiile

identificate în cursul desfășurării investigațiilor, care au condus la

stabilirea identității persoanei.

(4) Nota de

constatare a identității se înaintează Colegiului C.N.S.A.S., prin secretarul

acestuia. Colegiul C.N.S.A.S., în maximum 15 zile de la înregistrarea la

Secretariat, ia în discuție nota de constatare a identității și, după caz:

a) aprobă nota de

constatare și dispune Direcției comunicare redactarea, în termen de 15 zile

lucrătoare, a unei comunicări către petiționarul îndreptățit, prin care i se

transmit datele de identitate ale colaboratorului sau lucrătorului Securității,

precum și numele conspirative, acolo unde este cazul;

b) infirmă nota de

constatare și dispune Direcției investigații reluarea procedurilor specifice de

investigare a fondului arhivistic și/sau a corespondenței cu foștii deținători

de arhivă și cu Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, pentru

identificarea documentelor și informațiilor necesare soluționării cererii.

Verificarea existenței

sau inexistenței calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului se face la cerere,

remisă în copie Direcției investigații, care demarează verificările specifice

la instituțiile deținătoare de arhivă și în fondul arhivistic propriu. La

finalizarea acestora, Direcția investigații întocmește nota de constatare cu

privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității. În

cazul acelor lucrători ai Securității decedați, Direcția comunicare va informa

petentul despre imposibilitatea stabilirii calității de lucrător,

comunicându-i-se totodată că activitatea acestuia va fi prezentată prin

publicarea pe pagina de internet a instituției a documentelor și informațiilor

regăsite în arhiva C.N.S.A.S.”.

Din probele

administrate în cauză rezultă că A.P. a adresat o cerere la 6 noiembrie 2008

C.N.S.A.S. și a solicitat accesul la propriul dosar; dezvăluirea identității

tuturor agenților de securitate care l-au anchetat, condamnat și urmărit până

la 22 decembrie 1989; dezvăluirea identității tuturor informatorilor care s-au

ocupat de acesta; eliberarea unei adeverințe prin care să se confirme sau

infirme apartenența sau nu la structurile de securitate, colaborarea sa sau nu

cu Securitatea, ca poliție politică.

Prin urmare, dl. A.P.

a formulat numai cerere de aflare a identității lucrătorilor Securității și a

colaboratorilor care au contribuit la urmărirea sa, dar nu a solicitat

verificarea calității de lucrător al Securității pentru aceștia, așa cum a

solicitat și cum a susținut C.N.S.A.S.

Nefiind în prezența

unei verificări din oficiu și nici a cererii unei persoane urmărite care să

solicite verificarea calității de lucrător sau colaborator al celor care au

instrumentat dosarul acelei persoane, acțiunea în constatare a C.N.S.A.S. va fi

respinsă constatând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea

greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sunt fondate și

criticile din motivele de recurs ce se referă la faptul că instanța de fond a

admis acțiunea în constatare, deși se referă la persoane urmărite ce nu au

formulat nici cerere de identificare a lucrătorilor Securității care au

contribuit la urmărirea unei persoane și nici de verificare a calității de

lucrător al Securității.

Astfel, potrivit art.

1 alin. (9) din O.U.G. nr. 24/2008 „Exercitarea drepturilor prevăzute la alin.

(1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură

specială și autentică”.

Din interpretarea

textului rezultă că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele

persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți

ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității,

aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui

dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor

persoane.

Cu alte cuvinte,

legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității

se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea

dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.

Mai mult decât atât,

niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor

calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât

solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de

Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Ca atare, exercitarea

dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de

Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane,

iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au

fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop.

În raport de aceste

susțineri, se constată că acțiunea în constatare a vizat activitatea recurentului

ca lucrător al Securității în instrumentarea unor dosare ce vizau urmărirea

unor persoane ce nu au formulat cerere pentru aflarea identității lucrătorilor

Securității și nici verificarea calității de lucrător al Securității, iar

C.N.S.A.S. nu poate extinde verificările la alte persoane urmărite dacă nu au

fost formulate cereri de către acele persoane pentru că s-ar ajunge la

extinderea verificărilor din oficiu și la alte cazuri decât cele expres

prevăzute de lege.

Și din acest punct de

vedere hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii și

se impune admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea

acțiunii intimatului-reclamant ca neîntemeiată.

Având în vedere că

admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond s-a făcut prin

considerarea ca fondate a criteriilor legate de sesizarea instanței de fond, nu

vor fi analizate celelalte critici din motivele de recurs ce se referă la

probele administrate și modul lor de interpretare.

De aceea, în baza art.

312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis

recursul, va fi modificată sentința atacată și respinsă acțiunea în constatare

a C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de B.I. împotriva Sentinței nr. 1775 din 7 martie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată și respinge acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2012.