ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1420/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Gorj, reclamantul G.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Inspectoratul Școlar

Județean Gorj și Ministerul Educației, Cercetării și Inovării ca prin sentința ce

se va pronunța să se dispună anularea adresei din 2009 emisă de Inspectoratul

Școlar Județean Gorj și a Ordinului nr. 4227 din 01 iunie 2009 emis de Ministrul

Educației, Cercetării și Inovării ca fiind nelegale și netemeinice și repunerea

în situația anterioară.

Prin întâmpinare, pârâtul

Ministerul Educației, Cercetării și Inovării a invocat, în principal, nulitatea

cererii de chemare în judecată în conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. (6)

C. proc. civ., cererea nefiind semnată de către contestator precum și necompetența

materială a instanței, în raport de art. 3 C. proc. civ. și art. 10 Legea nr. 554/2004,

solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel Craiova, iar față de cel de-al doilea capăt de cerere privind anularea adresei

din 2009 emisă de pârâta Inspectoratul Școlar Județean Gorj excepția lipsei calității

procesuale pasive.

Pârâtul Inspectoratul

Școlar Județean Gorj a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție lipsa

calității procesuale pasive având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 21

alin. (3) lit. b) Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic numirea

în funcția de director în învățământul liceal și postliceal se face de către ministrul

ministerului de resort iar potrivit art. 17 din același act normativ eliberarea

din funcție se face de către organul care a dispus angajarea

Tribunalul a admis excepția

de ordine publică și a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Craiova, adoptarea acestei soluții făcând de prisos cercetarea celorlalte

excepții de procedură invocate de către pârâte .

Prin sentința nr. 46 din

2 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul G.T. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean Gorj,

și Ministerul Educației, Cercetării și Inovării,a respins excepția lipsei calității

procesuale formulată de fiecare pârât și a anulat Ordinul nr. 4227 din 01 iunie

2009 emis de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.

Totodată, a dispus repunerea

reclamantului în funcția în care a fost numit prin Ordinul nr. 4220 din 28 mai 2008

a Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului și a respins cererea privind

anularea adresei din 2009 a Inspectoratului Școlar Județean Gorj.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut în esență că excepția lipsei calității procesual

pasive a Inspectoratului Județean Gorj este neîntemeiată, întrucât art. 17 se referă

la eliberarea din învățământ a personalului didactic, pe când prezenta speță are

ca obiect reintegrarea unui profesor într-o funcție de conducere deținută anterior.

În ceea ce privește fondul

cauzei, a reținut prima instanță că din preambulul Ordinului nr. 4227 din 01

iunie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării prin care s-a dispus

încetarea numirii reclamantului în funcția de director al Grupului Școlar Industrial

Baia de Fier, județul Gorj, rezultă că la luarea acestei decizii au fost avute în

vedere mai multe temeiuri de fapt și de drept, respectiv: prevederile art. 31 și

art. 101 alin. (2) Legea nr. 128/1997, adresa din 2009 a Inspectoratului Școlar

Județean Gorj și procesul-verbal al ședinței Consiliului de Administrație al acestui

inspectorat din 28 aprilie 2009 și Ordinul Ministrului nr. 4220/2008 de numire a

reclamantului în funcție, împreună cu dispozițiile art. 9 alin. (2) din Contractul

de management educațional încheiat de acesta la numirea în funcție.

Din analiza actelor și

lucrărilor de la dosar, instanța de fond a constatat că doar o mică parte din deficiențele

reținute prin procesul-verbal din data de 28 aprilie 2009 sunt reale și au la bază

deficiențe nerezolvate în timp de reclamant, astfel că măsurile recomandate prin

respectivul proces-verbal privind schimbarea reclamantului din funcția de director

nu au o justificare temeinică și sunt în contradicție cu cele reținute chiar de

comisiile de control ale Inspectoratului Școlar Județean Gorj.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că în ceea ce privește invocarea prevederilor art. 9 alin. (2)

din contractul de management, reclamantul nu se încadrează în nici una din condițiile

prevăzute de acest articol, având în vedere că la sfârșitul evaluării anuale a obținut

calificativul”foarte bine”, iar activitatea managerială nu a înregistrat disfuncții

majore.

Referitor la adresa din

2009 a Inspectoratului Școlar Județean Gorj, prima instanță a apreciat că aceasta

nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr.

554/2004 deoarece nu creează, modifică sau stinge raporturi juridice dintre părți,

ci doar face o recomandare către minister, instituție publică abilitată să dispună

măsurile legale, în conformitate cu art. 31 Legea nr. 128/1997.

Împotriva acestei sentințe,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, invocând motivele de casare sau modificare

a sentinței prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ. precum și dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ..

Criticile formulate de

recurentul-pârât prin motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

1) - instanța de fond

a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 9 alin. (2) din Contractul de management

semnat de către intimatul-reclamant cu recurentul-pârât Ministerul Educației, Cercetării

și Tineretului, în sensul că acesta nu poate înceta datorită faptului că reclamantul

a obținut calificativul „foarte bine”, raportându-se astfel la o altă cauză de încetare

decât cea aplicabilă speței.

În cauză, susține recurentul-pârât,

contractul de management al intimatului-reclamant a încetat datorită unor disfuncții

majore constatate în mod repetat în calitatea sa de director al Grupului Școlar

Industrial Baia de Fier, județul Gorj.

2) - prima instanță nu

a argumentat clar și concis cum s-a făcut dovada „diligențelor” depuse de intimatul-reclamant

pentru rezolvarea deficiențelor constatate, deci hotărârea nu cuprinde motivele

de fapt și drept pe care se sprijină.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și menținerii

ordinului atacat ca fiind legal și temeinic emis.

Recursul este nefondat

și urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Astfel cum susține recurentul-pârât,

art. IX alin. (2) din Contractul de Management Educațional prevede că acesta încetează

și „în cazul în care, în urma evaluării efectuate la sfârșitul perioadei de probă

sau în urma evaluării anuale sau ori de câte ori inspectoratul școlar general este

sesizat de existența unor disfuncții în activitatea unității de învățământ și dacă

în urma controalelor efectuate activitatea directorului/directorului adjunct nu

corespunde din punct de vedere managerial”.

Ordinul nr. 4227 din 1

iunie 2009 emis de Ministrul din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării

prin care s-a dispus încetarea numirii intimatului-reclamant în funcția de director

al Grupului Școlar Industrial Baia de Fier, județul Gorj, a avut la bază și adresa

Inspectoratului Școlar Județean Gorj din 2009 înregistrată la Ministerul Educației,

Cercetării și Inovării din 2009 prin care se solicită eliberarea acestuia din funcția

de director precum și procesul verbal încheiat în urma ședinței Consiliului de Administrație

al Inspectoratului Școlar Județean Gorj din data de 28 aprilie 2009.

Propunerea pentru eliberarea

din funcția de director a intimatului-reclamant formulată în ședința Consiliului

de Administrație, Inspectoratul Școlar Județean Gorj din 28 aprilie 2009 a avut

la rândul ei în vedere Notele de control din 16 februarie 2009, 8 aprilie 2009 și

24 aprilie 2009 încheiate cu ocazia unor inspecții tematice, din cuprinsul acestora

rezultând că o parte din deficiențele constatate a fi imputabile și directorului

unității de învățământ, aspecte precum faptul că directorul „nu a încheiat în condică

ziua de lucru”, „neactualizarea fișelor de evaluare a profesorilor”, „depășirea

efectivelor de elevi la anumite clase”, „prezența redusă a elevilor la clasele de

învățământ seral”, „lipsa unor documente la Comisia de Asigurare a Calității”, precum

și lipsa de colaborare între conducerea școlii și autoritățile locale”.

Aceste lipsuri constatate,

imputate intimatului-reclamant în calitatea sa de director al unității de învățământ

sunt menționate și în raportul scris, întocmit de echipa de inspectori, la 24 aprilie

2009, în plus acest raport făcând referire și la curățenia din școală și din împrejurimi,

aceasta fiind deficitară.

Astfel, cum în mod corect,

a apreciat și instanța de fond, deficiențele constatate nu pot fi considerate deficiențe

majore care să conducă la disfuncții grave în activitatea unității de învățământ

cu consecința înlăturării intimatului-reclamant din funcția de director.

În primul rând, astfel

cum corect constată și instanța de fond, echipele de control, urmare inspecțiilor

tematice efectuate, au propus și măsuri de remediere a deficiențelor constatate,

deficiențe care în cea mai mare măsură au fost înlăturate, astfel cum se menționează

în cuprinsul notei de control din 24 aprilie 2009, precum și în nota de control

din 13 mai 2009.

Este evident că pentru

remedierea lipsurilor contestate a depus diligențe și intimatul-reclamant în calitatea

sa de manager al instituției.

Tot din aceeași notă de

control rezultă că intimatul-reclamant a motivat absența elevilor de la ore prin

lipsa mijloacelor de transport pentru elevii care locuiau în alte localități.

Cât privește lipsa de

colaborare între conducerea școlii și autoritățile locale, în speță nu s-a făcut

dovada culpei în exclusivitate a intimatului-reclamant în ceea ce privește această

lipsă de comunicare.

Recurentul-pârât susține

că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 9 alin. (2)

din contractul de management, aceste dispoziții trebuind interpretate exclusiv prin

aceea că din moment ce s-a constatat existența unor disfuncții în activitatea de

învățământ, directorul acestei unități nu corespunde din punct de vedere managerial,

neavând importanța calificativului obținut de acesta în urma evaluării anuale.

Nu este întemeiată critica

formulată, deoarece este cert că și calificativul obținut influențează încadrarea

activității desfășurată de manager ca fiind una corespunzătoare sau nu.

Așa fiind, instanța de

fond, în mod corect, a apreciat că măsura dispusă prin Ordinul nr. 427/2009 emis

de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării este nelegală și netemeinică și

a dispus anularea acestui ordin cu consecința reintegrării intimatului-reclamant

în funcția deținută anterior, aceea de director al Grupului Școlar Industrial Baia

de Fier, județul Gorj.

Cât privește motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., referitor la faptul că hotărârea

nu cuprinde motivele de care se sprijină, instanța de control judiciar consideră

că este neîntemeiat.

Dimpotrivă, prima instanță

a respectat întocmai dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., arătând în considerentele

sentinței motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și motivele

pentru care au fost înlăturate cererile părților.

Că nu a arătat în concret

care au fost diligențele depuse de intimatul-reclamant pentru remedierea deficiențelor

constatate, nu poate conduce la nulitatea hotărârii, de vreme ce aceste diligențe

s-au concretizat în rezolvarea în parte a disfuncționalității constatate.

Referitor la motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. indicat ca temei al recursului,

se constată că recurentul-pârât nu a arătat motivele pentru care a considerat că

instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Pentru toate aceste considerente,

constatând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul formulat

se privește ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ. urmând a fi respins.

Văzând și dispozițiile

art. 274 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva Sentinței

nr. 46 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata de 600 RON cu

titlul de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant G.T..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie

2011.