ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 229/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

primei instanțe

Curtea de

Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 77

din 26 martie 2010, a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului

Inspectoratul

Școlar al județului Buzău,

pentru lipsa calității procesuale pasive; a

admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul M.I., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului și Sportului; a a

nulat

Ordinul nr. 3928 din 06 mai 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și

Inovării; a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior

deciziei anulate; a obligat pârâtul la plata către reclamant a unei despăgubiri

egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și a celorlalte drepturi

de care ar fi beneficiat, de la data neacordării acestora, urmare deciziei

anulate, și până la data reintegrării; a respins cererea privind daunele morale

ca neîntemeiată și a obligat pârâtul la 1640,5 lei cheltuieli de judecată către

reclamant.

În esență,

pentru a hotărâ în sensul arătat, prima instanță a reținut că prin Ordinul nr.

3828 din 30 aprilie 2008 emis de către Ministerului Educației, Cercetării și

Tineretului, reclamantul a fost numit în funcția de inspector școlar general

adjunct în cadrul Inspectoratului Școlar al Județului Buzău, iar în baza

acestui ordin a încheiat cu Inspectorul Școlar General un contract de

management educațional pe o perioadă de patru ani.

În ceea ce

privește capătul de cerere ce vizează anularea Ordinul nr. 3928 din 06 mai 2009

emis de autoritatea pârâtă, instanța de fond, în exercitarea controlului

legalității asupra actului administartiv, a reținut că a fost emis în temeiul

prevederilor art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de

îmbunătățire a activității administrației publice, dispozițiile acestui act

normativ fiind declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1257 din 7

octombrie 2009 a Curții Constituționale, efectele acesteia răsfrângându-se

evident și asupra cauzelor în curs de soluționare, precum în speța de față.

În raport

de prevederile art. 78 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul

muncii, prima instanță a admis capătul de cerere privind reintegrarea

reclamantului în funcția deținută anterior și obligarea pârâtului la plata unei

despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și a

celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data neacordării acestora

și până la data reintegrării.

Cererea de

acordare a daunelor morale în cuantum de 100.000 lei a fost respinsă ca

neîntemeiată, prima instanță apreciind că anularea actului nelegal,

reintegrarea în funcția deținută și plata drepturilor de care ar fi beneficiat,

de la data neacordării acestora, urmare deciziei anulate, constituie o

reparație suficientă pentru prejudiciul suferit.

Acțiunea

formulată împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Buzău a fost

respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, având în vedere că nu este

emitentul actului a cărui anulare se solicită.

2.

Recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, care a solicitat modificarea sa, în sensul

respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Cu

referire la măsura anulării Ordinului nr. 3928 din 06 mai 2009 autoritatea

recurentă a criticat hotărârea pronunțată sub următoarele aspecte:

Instanța

de fond a încălcat un principiu fundamental de drept, acela al

neretroactivității legii, întrucât la data emiterii ordinului în discuție

O.U.G. nr. 37/2009 era aplicabilă, decizia Curții Constituționale de declarare

a neconstituționalității acestui act normativ fiind ulterioară și având

aplicabilitate numai pentru viitor;

Ordinul a

cărui anulare se solicită a fost legal emis, potrivit prevederilor O.U.G. nr.

37/2009, în vigoare la acel moment;

Hotărârea primei

instanțe este nelegală, raportat la principiul efectului imediat al legii și la

principiul simetriei actelor juridice;

În mod

greșit, instanța de fond a admis cererea de reintegrare și plata către

intimatul-reclamant a drepturilor salariale având în vedere faptul că

raporturile de muncă ale acestuia nu au încetat, reclamantul continuându-și

activitatea de cadru didactic.

3.

Apărările formulate de reclamant

Prin

întâmpinarea înregistrată la data de 22 decembrie 2010 intimatul-reclamant M.I.

respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de

recurent și a solicitat cheltuieli de judecată, pentru care a depus la dosar

chitanța privind achitarea onorariului de avocat în sumă de 2500 lei și un bon

de combustibil în valoare de 169,99 lei.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza prin prisma motivelor de recurs formulate, circumscrise motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

de fapt și de drept relevante

Intimatul-reclamant

a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ Ordinul nr. 3928 din 06 mai 2009, emis de Ministrul Educației

Cercetării și Inovării, prin care s-a dispus încetarea contractului de

management educațional încheiat de reclamant și totodată, eliberarea

reclamantului-intimat din funcția de inspector școlar general adjunct în cadrul

Inspectoratului Școlar al Județului Buzău.

Ordinul a

fost emis în aplicarea art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2009, privind unele

măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Examinând

criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia soluției de anulare a actului

administrativ, Înalta Curte reține că această măsură a fost dispusă exclusiv în

temeiul actului normativ menționat, respectiv al O.U.G. nr. 37/2009, fără a fi

indicate alte motive care să impună o astfel de decizie.

Curtea de

apel a reținut corect că Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prin care

Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea legii de aprobare a

O.U.G. nr. 37/2009 și a înseși prevederilor ordonanței de urgență, devenite

parte integrantă a legii de aprobare, a produs efecte asupra fondului

litigiului.

Controlul

de constituționalitate nu are ca finalitate numai asanarea sistemului

legislativ, prin înlăturarea normelor neconstituționale din ordinea juridică,

ci vizează, în ultimă instanță, protecția efectivă a drepturilor, libertăților

și intereselor legitime ale potențialelor destinatari ai prevederii declarate

neconstituționale.

De altfel,

după cum s-a statuat deja în deciziile Curții Constituționale, lipsirea de

temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de

drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora, cum este cazul ordinului

emis în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009, în ceea ce-l privește pe reclamantul-intimat

M.I.

Prin

urmare, acceptarea tezei susținute de recurentul-pârât, în sensul că ordinul își

păstrează validitatea pentru că O.U.G. nr. 37/2000 era în vigoare la data

emiterii lui, ar echivala cu o golire de conținut a mecanismului contenciosului

constituțional.

Independent

de efectele deciziei pronunțate în exercitarea controlului de

constituționalitate se constată că la data pronunțării instanței de fond, actul

normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ contestat nici nu mai

era în vigoare, fiind expres abrogat prin art. XIV alin. (1) din O.U.G. nr.

105/2009, publicată în M.Of., Partea I, nr. 668 din 6 octombrie 2009, Curtea

Constituțională constatând că sunt neconstituționale și prevederile acestui act

normativ, prin decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009.

Reintegrarea

reclamantului în funcția publică deținută anterior emiterii ordinului anulat

constituie o măsură de înlăturare a efectelor vătămătoare ale actului

administrativ nelegal, încadrându-se în prevederile generale ale art. 1 alin. (1)

și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în cele speciale, aplicabile în

materia funcției publice, cuprinse în art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999,

conform cărora „la solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat

nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția

publică deținută”.

În

contextul declarării neconstituționalității O.U.G. nr. 37/2009, argumentele

recurentului–pârât legate de inadmisibilitatea măsurii de reintegrare a reclamantului

în funcția publică deținută anterior, pot fi reținute cu atât mai puțin.

În ceea ce

privește cheltuielile de judecată solicitate de intimatul-reclamant în cuantum

de 2670 lei, Înalta Curte apreciază că acestea nu pot fi acordate în totalitate

raportat la dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta

Curte apreciază că suma de 1170 lei corespunde criteriilor prevăzute de art. 274

alin. (3) C. proc. civ., respectiv obiectul pricinii și munca îndeplinită de

avocat în prezentul recurs, soluționat la primul termen de judecată, această

apreciere neducând însă atingere contractului încheiat de intimat și

reprezentantul său.

legal al soluției adoptate în recurs

Având în

vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive

de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și

art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

împotriva sentinței nr. 77 din 26 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurentul la cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant în cuantum de

1170 lei, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2011.